joi, 28 mai 2026

Dorina Măgărin - Biblioteca Națională a Luxemburgului

 



Biblioteca Națională a Luxemburgului

Dorina Măgărin

 

Vineri, 22 mai a.c., am vizitat Biblioteca Națională Luxemburgheză, principala bibliotecă de patrimoniu, știință și cercetare a Marele Ducat al Luxemburgului, de pe Strada John F. Kennedy, 37D.

Misiunile Bibliotecii Naționale a Luxemburgului sunt definite prin lege. Acestea sunt structurate în jurul mai multor domenii principale: ca bibliotecă de patrimoniu, colecționează, conservă, documentează și promovează patrimoniul cultural național, în special în cadrul depozitului legal; își extinde și dezvoltă colecțiile, gestionează colecții speciale (manuscrise, documente rare și prețioase, documente muzicale, documente iconografice, hărți și planuri etc.) și stabilește bibliografia națională; dezvoltă colecții de origine non luxemburgheză (materiale tipărite, publicații digitale, baze de date, documente audiovizuale și sonore); oferă acces la colecții la fața locului și de la distanță, în special prin împrumut și consultare în sala de lectură, utilizând tehnologii adecvate; coordonează și sprijină rețeaua națională de biblioteci, gestionează instrumente IT comune, asigură armonizarea standardelor bibliotecilor și contribuie la gestionarea metadatelor și a identificatorilor naționali și internaționali; desfășoară activități de formare, cercetare și cooperare și organizează proiecte științifice, conferințe și activități culturale și educaționale.

Pe la ora 15:00, când am ajuns acolo, am avut plăcerea să întâlnesc câteva românce din Târgu Jiu și București. Erau studente la Universitatea din Luxemburg și veniseră să își facă legitimații de bibliotecă, să studieze.

Ducându-mă prin fiecare colțișor, am putut să îmi dau seama că biblioteca nu suferă de lipsă de utilizatori, am putut să văd colecțiile luxemburgheze, editate și tipărite în Luxemburg, primite prin depozit legal sau achiziționate de la persoane de naționalitate luxemburgheză, publicațiile luxemburgheze vechi (apărute înainte de 1800), dar și de colecția non luxemburgheză care acoperă toate domeniile cunoașterii și reprezintă majoritatea colecțiilor tipărite ale Bibliotecii Naționale Luxemburgheze. Aceasta colecție include cărți, periodice, lucrări ale conferințelor și congreselor, rapoarte, studii, lucrări de referință, disponibile în format tipărit, microform sau audiovizual.

Trist, dar adevărat, deși numărul românilor rezidenţi în Marele Ducat al Luxemburgului a ajuns la 6.898 la 1 ianuarie 2025, în creștere cu 70 de persoane faţă de anul 2024, conform datelor Institutului Naţional luxemburghez de Statistică disponibile și conform site-ului Ambasadei României în Marele Ducat al Luxemburgului, deși românii reprezintă, din punct de vedere numeric, cea de-a șaptea cea mai importantă comunitate străină rezidentă în Marele Ducat, pe rafturile destinate Istoriei României sunt câteva cărți de ani buni.

Dintre cărțile parcă uitate într-o poveste neterminată, aș aminti: Lucian Boia, „Les Pieges De L’histoire: L’elite Intellectuelle Roumaine (1930-1950) (Romans, Essais, Poesie, Documents)”, Paris, Les Belle Lettres, 2013; Ion Bulei, „Brève Histoire de la Roumanie”, Meronia, 2016; Pierre Du Bois, „Ceausescu au pouvoir”, Genève, 2004; Catherine Dufour, „Histoire des roumains”, Fayard, 1995; Cristina Florea, „Bukovina: The Life and Death of an East European Borderland”, Princeton, Princeton University Press, 2025; Gheorghe Lazăr, „Les Marchands en Valachie (XVIIe – XVIIIe siècles)”, Bucureşti, Editura Institutului Cultural Român, 2006; Pierre Pachet, „Conversation à Jassy”, 1996.

Văzând că noi, românii, suntem uitați, că raftul destinat istoriei țării noastre nu ocupă nici măcar un metru liniar, mi-am amintit vorbele lui Bălcescu: „Istoria este cea dintâi carte a unei naţii. Într-însa ea îşi vede trecutul, prezentul şi viitorul. O naţie fără istorie este un popor încă barbar…”.  

Am coborât nostalgică treptele de lemn ale bibliotecii. Înainte de a părăsi clădirea, am mers să vizitez expoziția „Pierre Nimax sen.: Zwischen Tasten und Taktstock”, despre care voi vorbi într-un alt context.

 

Dorina MAGARIN














Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu