Ileana Vulpescu la 80
de ani
"La 80 de ani, cum
nu mă pregătesc de grădiniţă, am tras şi eu nişte concluzii despre lumea-n care
trăim".
Pământul ―
socot ― este ori un loc de ispăşire ori o colonie penitenciară a altei lumi,
iar noi, orişicum, cobaii. Cu aceste vederi, am zis că, dacă tot mi s-a dat
viaţă, atunci s-o trăiesc. Modest, fără fumuri, într-o lume tot mai restrînsă.
Oricum, altă viaţă nu mi-aş dori. Scriu fiindcă am vrut să comunic în felul
ăsta cu semenii mei.
..........................
Am trăit
pînă la 15 ani în regim monarhic, pe urmă în comunism şi din 1990, în regimul
succesor acestuia, în care s-au ilustrat o mulţime de "nepoţei" ai
Kominternului.
Bine ― un
bine pentru toată lumea ― n-a fost niciodată-n România; şi nicăieri pe Pămînt.
Nu mi-a fost
drag internaţionalismul comunist, nu mi-e drag nici internaţionalismul
capitalist. Mă doare să văd că patriotismul este asimilat sifilisului şi
blenoragiei.
Mă-ntristează
să văd că, în comparaţie cu politica, bordelul este o mănăstire. Că
învăţămîntul este o parodie, că-n spitale trebuie să-ţi aduci şi tifon
de-acasă. La acest ultim capitol am bătut de departe comunismul.
Cultura a
ajuns o aventură individuală, iar limba română din mass-media, o păsărească de
rîs şi de plîns. Ce fac eu ? Mă uit cum fuge timpul. Viaţa m-a-nvăţat să rîd cu
măsură şi să-mi economisesc lacrimile. Dacă într-un viitor neprecizat cineva
m-ar mai citi şi m-ar comenta, aş dori să se refere doar la ceea ce-am scris.
N-am nimic
de ascuns autobiografic, dar îmi consider viaţa cît se poate de banală; deşi
n-am trăit-o-n dorul lelii.
La 80 de ani
― le urez tuturor (şi mai ales celor tineri) să-şi întărească vîrtos cocoaşa,
să-şi poarte cu demnitate crucea şi să se bucure de fiecare clipă ca şi cînd ar
fi ultima.”
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu