Scrisoare pastorală
Foaie
periodică, gratuită a Parohiei
Malovăţ-Mehedinţi
Anul
XX(2020), nr. 418(16 –31 Martie)
Dragii mei enoriași!
Războiul cu pandemia(I). Au
trecut multe epidemii sau pandemii peste lume de-a lungul veacurilor. Despre unele
știm că au lăsat în urmă munți de cadavre, despre altele nu știm mai nimic.
Cine n-a auzit, spre exemplu, de ciumă, de holeră, de gripa spaniolă și multe
altele. Documentele din vremea acelor epidemii sunt îngrozitoare. Am avut
prilejul să parcurg câteva asemenea documente din perioada 1780-1885 și ele
priveau Banatul. E vorba de peste 1.100 documente din arhiva fostei Protoierii
a Mehadiei. La sfârșitul veacului al XVIII-lea și începutul celui de-al XIX-lea
satele și orașele erau pustiite de boala ucigașă, iar autoritățile erau în mare
alertă. Medicii recomandau oamenilor să consume cât mai mulți castraveți…!
Acesta era nivelul medicinii de atunci.
Dacă medicamente nu erau, în schimb
măsurile preventive sunt demne de luat în evidență și astăzi. Ele înscriu o
adevărată pagină în istoria legislației privind medicina legală. Vom menționa
câteva reglementări de acest gen, ca să vedeți că cele de acum nu sunt abuzuri
ale cuiva, ci dau curs unei tradiții:
1)
Interzicere de a ţine mortul descoperit
de la deces până la înmormântare; 2) Obligaţia ca decesul să fie constatat de
medic şi acesta să elibereze certificat după 48 de ore de la deces; 3)
Obligaţia de a dezinfecta trupurile celor morţi de boli contagioase cu var
nestins; 4) Interzicerea de a transporta morţii dintr - o localitate în alta;
5) Anunţarea organelor de stat cu privire la decesele datorate unor boli
contagioase; 6) Obligaţia de a evita adunările de rude, cunoscuţi şi prieteni
la casa mortului; 7) Obligarea parohiilor de a construi capele şi case unde să
fie ţinuţi morţii înainte de înmormântare; 8) Interzicerea de a mai construi
morminte în curţile bisericilor; 9) Interzicerea de a înmormânta morţii în
grădinile, curţile caselor sau în alte locuri în afara cimitirelor rânduite
pentru fiecare localitate; 10) Evitarea aglomeraţiilor la slujbe; 11) Evitarea
împărtăşirii celor bolnavi împreună cu cei sănătoşi; 12) Izolarea bolnavilor de
boli contagioase; 13) Incinerarea obiectelor care au aparţinut, ori care au
fost folosite de către cei afectaţi de boli molipsitoare; 14) Denunţarea fără
întârziere a celor ce dădeau semne de boală; 15) Raportarea oricărui caz de
boală sau de deces suspect de către preoţi autorităţilor; 16) Interzicerea deshumărilor
în vederea ,,spălării oaselor"; 17) Interzicerea deshumărilor de oseminte ale celor bănuiţi că ar fi
strigoi sau moroi; 18) Popularizarea tuturor ordinelor, poruncilor şi oricăror
documente pe această temă venite din partea autorităţilor civile, militare, bisericeşti
etc.; 19) Curăţenie desăvârşită în case, îmbrăcăminte etc.; 20) Hrană
consistentă pentru întărirea organismului, ca să lupte cu boala; 21)Evitarea
tuturor viciilor şi activităţilor, care ar fi dus la epuizarea organismului;
22)Văruirea cât mai des a locuinţelor; 23)Evitarea unor alimente, precum
fructele, pepenii, porumbii verzi(!); 24),,Cel mai bun mijloc vindecători
împotriva colerei(holerei) e apa de poame de boabe de pin(…), care să face şi
să întrebuinţază aşa: poamele să pisează mai înainte în pivă, apoi, aşa pisate,
se fierb şi apa de aici străcorată, încă caldă fiind, să bea”; 25) Suspendarea
posturilor, indiferent care ar fi ele; 26) Prezentarea urgentă a tuturor celor
ce au semne de boală autorităţilor şi mai cu seamă medicului; 27) Interzicerea
de a însoţi înmormântările de pomeni şi parastase; 28) Înfundarea fântânilor de
pe marginea drumurilor etc.
Acestea sunt câteva din măsurile preventive luate de
autorități în timpul epidemiilor de ciumă și holeră. În situația unei asemenea
epidemii, cei afectați erau fie scoși din localitate și lăsați să moară de
boală și de foame prin păduri, fie erau sechestrați în case, unde-și găseau
moartea. Se formau echipe la nivel de localitate și acolo unde apărea un caz de
ciumă sau holeră, echipa respectivă venea și bătea scânduri peste ușile și
ferestrele acelei case, lăsând pe proprietari înăuntru ca să moară. Este
cutremurător cazul unui preot surprins într-o astfel de casă în timp ce
împărtășea un bolnav. Și el a fost sechestrat în acea casă, unde și-a găsit și
moartea. În documentele menționate se găsesc mențiuni că cei izolați prin
îndepărtarea de localități ajungeau să se hrănească cu coajă de copaci sau
chiar cu carne din cadavrele celor morți.
Sunt pagini de istorie românească, momente prin care au
trecut înaintașii noștri, care erau mult mai dezarmați decât noi în fața unor
astfel de epidemii.
Oricum, ei erau conștienți că este mult mai ușor și mai
ieftin să previi decât să vindeci, iar
acest principiu este valabil și în ziua de astăzi.
Să ne ajute Dumnezeu să trecem cu bine și noi peste aceste
momente de grea încercare!
*
Sfaturi părintești. Redăm
mai jos un cuvânt adresat de către Domnul
Acad. Ioan Aurel Pop, președintele Academiei Române, poporului român la
aceste vremuri de restriște:
,,A venit nenorocirea aceasta peste noi și nu știm ce
să facem. Unii ne lamentăm și ne gândim la sfârșitul lumii și la prezicerile
lui Nostradamus. Alții ne dăm viteji în vorbe și declarăm ritos că nu ne temem
de nimic, dar în adâncul nostru numai noi știm ce este. Cei mai mulți tăcem,
privim în jur și nu ne vine să credem. Știu că nu există cineva cu vreo soluție
miraculoasă pentru a ne face optimiști în aceste zile. Ne gândim la ce este mai
rău, ne uităm la cei care sunt (deocamdată!) mai loviți decât noi, ne cufundăm
în gânduri sumbre.
Evident, avem și câteva remedii, unele doar paliative.
Râdem la primirea unor glume și filmulețe pe mail sau pe WhatsApp și mai ieșim
din încordare. Râdem, dar nu e întotdeauna râsul nostru. Totuși, râsul ține de
esența umană, este tipic omenesc și a salvat lumea de la multe rele. Se spune
că Aristotel a avut un tratat despre râs, pe care biserica occidentală ar fi
încercat să-l oculteze și să-l condamne, fără să reușească. Apoi, ne gândim că
nu este prima catastrofă planetară prin care trece omenirea. Au fost răciri sau
încălziri bruște de climă, au fost molime ucigătoare, de la Ciuma Neagră care a
omorât, pe la jumătatea secolului al XIV-lea, între 30-60% din populația
Europei până la Gripa Spaniolă de la finele Primului Război Mondial, care a
ucis mai mulți oameni decât însuși războiul. Și, de fiecare dată, viața a
învins. Sigur că a învins pentru cei rămași și nu i-a mai putut învia pe cei
duși dintre noi, pe cei dragi ai noștri, lăsându-ne cu speranța în obșteasca
înviere… Dar ne mai gândim, în aceste zile, și la altele și ne încurajăm cu
vorba noastră, salvatoare de multe ori, că în tot răul este și un bine. De când
oare nu am mai respirat, mai ales în marile orașe, un aer mai curat? Deocamdată
ne putem plimba pe jos – fiindcă Dumnezeu ne-a dat picioare ca să umblăm cu ele
și nu să le punem doar pe pedala de accelerație a mașinii ori să le îndreptăm
obligatoriu spre ascensoare – prin locuri mai ferite, pe cărări demult uitate
și ocolite. Am trecut mereu grăbiți pe lângă edificii și nu am văzut un detaliu
arhitectonic original, nu am avut vreme să prețuim un colț de stradă, o statuie
sau un bust al unui om odinioară faimos și azi uitat. De când nu am mai avut
răgazul să privim o gâză care învie după iarnă, de când nu am mai conștientizat
versurile lui Topârceanu cu puiul de muscă ieșit „ca să-și usuce labele”? Poate
că în serile lungi, vom reuși și noi, ca Blaga, să auzim (din nou ori pentru
prima dată) „cum bat în geamuri razele de lună”. Poate că nu i-am mai ascultat
demult pe părinții și bunicii noștri, cu durerile lor, cu poveștile lor de
demult, cu obsesiile lor de oameni bătrâni și bolnavi. S-ar putea ca ideile lor
fixe, sâcâielile lor, sfaturile lor și chiar amintirile lor, gândurile
nostalgice din viața lor trecută să ne ni se pară dintr-o dată pline de farmec
și de miez. De când nu ne-am mai jucat în chip serios cu nepoții ori copiii
noștri, fără grabă, în tihnă, cu sufletul deschis? Iată că avem acum timp să ne
punem în pielea lor și să înțelegem că „bucuria și iubirea lor este jocul”, că
au nevoie și ei de copilărie și că este așa de simplu, de necesar să ne
copilărim și noi câteodată. Unii dintre noi ne mirăm că vin românii acasă din
depărtări și ne gândim că ar trebui să rămână unde se află. Da, comod și sigur
pentru noi și, poate, chiar pentru ei, așa ar fi, numai că firea omenească nu
se ghidează întotdeauna după regulile rațiunii. Pe lângă minte, avem și inimă,
iar inima ne trage la casa noastră, lângă ai noștri, lână aceia care ne pot
înțelege „bucuria și amarul”, dorul și durerea. Acum se vede că globalizarea nu
ne poate despărți de „locul nașterii noastre”, că ne exprimăm grijile mai bine
în românește, chiar dacă vorbim și engleză, franceză ori germană. Inochentie
Micu, trecut în lumea drepților în 1768, la Roma, după aproape un sfert de veac
de exil, a cerut să fie îngropat acasă, la Blaj, în așteptarea obșteștii
învieri, pentru că „nu poți învia cu-adevărat decât din pământul patriei”.
Mulți au privit cu nepăsare această dorință testamentară și au pus-o pe seama
unui om amărât, a unui om de demult, care gândea după tiparele vieții lui. Iată
că acele tipare se potrivesc și astăzi, pentru că, în anumite privințe, „nimic
nu este nou sub soare” (nihil novi sub sole). Trudiți de viața trepidantă,
vlăguiți de alergătura zilnică, dați afară de prin trecătoarele slujbe, umiliți
câteodată pentru banul câștigat greu, speriați de primejdia stingerii printre
străini, românii iau calea țării. Unii își dau seama abia acum că odinioară,
când ispita câștigului substanțial i-a putut orbi, au hulit țara, în loc să se
supere doar pe oamenii nemernici, pe instituții nevolnice, pe împrejurări
nefaste. De câte ori nu am auzit persoane (de succes sau nu) care spuneau că nu
mai au nevoie de România, că s-au săturat de România ori că nu vor mai reveni
în România! Sufletul nu se pliază, însă, după rațiunea rece, după orgolii de
moment și nici după venitul material copios. Mulți ascultă acum imnul național
cu alte urechi, iar unora „Balada” lui Ciprian Porumbescu le dă altfel de
fiori. Casa de acasă, oricât de umilă ar fi, prețuiește acum mai mult decât
toți banii din lume. Vorba „să ne ținem de neamuri” are, parcă, acum alt
înțeles. Iar asta se întâmplă – culmea! – în mijlocul izolării la domiciliu
spre care suntem îndemnați. Ne izolăm desigur, dar ne izolăm întru unitate, iar
această unitate constă și din familia cea mare care este neamul nostru.
Ne socotim adesea mai proști decât alții, mai
necivilizați, mai inculți. Dăm buzna în magazine, ne aprovizionăm peste măsură,
dăm din coate și zbierăm, mințim că nu suntem infectați și că nu am fost în
zone de risc, ne purtăm iresponsabil. Dar oare alții – puși în fața acestei
situații-limită – cum fac? Oare sunt mult mai buni, mai umani, mai solidari? Nu
sunt astfel întotdeauna și nu toți! Am văzut cozi imense la Londra sau la Los
Angeles, am văzut îmbrânceli, insolențe și prefăcătorii la Paris ori la Madrid.
Oamenii sunt oameni peste tot, cu bune și cu rele. Popoarele nu sunt, însă,
bune sau rele, morale ori imorale, egoiste sau generoase, ci numai oamenii sunt
așa. Nu este momentul să ne lamentăm, ci trebuie să ne adaptăm cât mai bine
împrejurărilor și să mergem înainte.
Haideți să considerăm că, în mijlocul acestui rău
imens, am câștigat în comunicare, în dialog și în omenie. Văd zilnic români
care se duc să hrănească alți români, care împart hrană și măști, care duc
vitamine pentru întărirea imunității organismului, care au grijă de animalele
de companie rămase singure. Aceștia trebuie prețuiți și încurajați. Văd și
români nepăsători, egoiști, sperjuri sau cinici, iresponsabili sau răi. Aceștia
trebuie veștejiți și pedepsiți. Legile curente și cele excepționale, regulile
de viețuire și de conviețuire nu se discută, ci se aplică. Nu este acum
momentul să fim originali, să ne exhibăm orgoliile și inițiativele, să încercăm
să ne „descurcăm”. E drept că „românul s-a născut poet”, dar acum, în viața
publică, trebuie să domnească legea și ordinea, nu „poezia”. Pe de altă parte,
românii (ca și italienii) nu sunt nemți ori elvețieni și nu au în spate o
istorie întreagă de civism și democrație liber consimțită. Aș vrea să văd
oameni politici care să explice starea aceasta de urgență pe înțelesul tuturor,
să nu vorbească doar în sentințe, de la înălțimea podiumului lor de șefi, să nu
se sfiască să pună și o lacrimă între slove (cum ar fi zis Goga), să nu-și
ascundă vorba tremurată, să ne arate că trăiesc drama noastră și că împărtășesc
speranța noastră. Vorba dulce, dar fermă poate muta munții din loc. Să fim
blânzi, buni cu medicii (și personalul medical) și cu învățătorii (de toate
gradele). Primii ne vindecă trupurile vlăguite de boală, iar ceilalți ne
vindecă sufletele, duc educația mai departe, cultivă încrederea în om și
umanitate.
Am vrea (mai ales acum) să-i simțim și pe politicieni
ca fiind de-ai noștri, cu spaimele și cu credințele noastre, cu vorbele noastre
simple. Dar, în plus, dincolo de toate aceste naivități ale mele, ei mai au o
datorie: să ia măsuri bune, să aibă alura de lideri, să-și conștientizeze rolul
de elite, ca să ne poată insufla încredere și speranță. Dacă nu pot sau nu știu
să facă acest lucru, atunci este grav, căci poporul acesta are nevoie de ghidaj
bun, de călăuze potrivite.
Altminteri, „bucuroși le-om duce toate”, pentru că ne
știm trecători și vulnerabili. Suntem trestii gânditoare, cum zicea Blaise
Pascal și ne purtăm ca atare, cu umilință și cu semeție în același timp, în
căutarea echilibrului. Dacă nu o facem mereu, înseamnă că avem mari carențe în
educație, că nu am făcut școală cum se cade, că am rămas la un stadiu de ființă
inferioară. Criza aceasta neașteptată ne-a învățat ce să prețuim în viață, cum
să separăm valorile de nimicuri, ce mare avere este bogăția sufletească.
Alergăm clipă de clipă după slujbe bănoase, căutăm să trăim în mare confort
material, ne ascundem adesea adevăratele sentimente și acum ne dăm seama ce
bogăție avem în noi și cum am putea să revărsăm această bogăție spre semenii
noștri. Poate că, după această grea încercare, ne vom rândui altminteri viața
individuală și socială, ne vom trezi să fim mai buni și mai drepți, ne vom
revărsa preaplinul sufletului spre lume și spre țară, adică spre colțul nostru
de lume, pe care nu-l iubim pentru că este perfect (nu este!), ci pentru că
este (încă) al nostru.
*
Mesaje.
În
ultima vreme, datorită epidemiei ce s-a abătut asupra noastră, autoritățile au
emis mai multe ordonanțe cu privire la măsurile luate pentru prevenirea și
combaterea acestei boli molipsitoare. Am observat că ceea ce știam când am
încheiat de redactat ultimul număr din ,,Scrisoarea pastorală” nu mai era
valabil la câteva zile mai târziu. Din cauza aceasta a fost nevoie de o
comunicare mult mai rapidă cu Dvs. Am recurs la mijloacele de comunicare
on-line. Internetul s-a dovedit de mare ajutor. Drept urmare, am lansat trei
mesaje, care sunt valabile și acum și vor fi și de Sfintele Paști, dacă nu vor
apare alte reglementări. Le redăm și aici:
I.
23.03.2020 – Dragii
mei, Având în vedere situația în care se află țara noastră, reglementările
organelor de stat și bisericești, anunțăm pe această cale pe enoriașii noștri
că miercuri la Buna Vestire și duminica viitoare slujbele vor fi oficiate de
preot și cântăreț în biserică, fără enoriași. Acei enoriași care au praznice
sau alte pomeniri, vor trece dimineața pe la biserică și vor lăsa coliva sau
prinoasele împreună cu pomelnicul și vor pleca acasă. Preotul să obligă să facă
slujba așa cum ar fi făcut-o dacă biserica ar fi fost ticsită de credincioși.
Spovediri și împărtășiri se vor face numai la domiciliul acelor credincioși
aflați în stare foarte gravă și muribunzilor. Enoriașii noștri sunt îndrumați
să urmărească în duminici și sărbători slujbele transmise pe Trinitas TV sau pe
Radio Lumina. Trebuie să înțelegem cu toții că reglementările speciale ce s-au
adus în ultimele zile nu sunt menite a fi împotriva Bisericii, credinței sau
religiei în general, ci sunt măsuri menite să ne apere viața și sănătatea. Luați aminte și Dvs. la toate
îndrumările ce le dau organele de stat prin televiziune, radio etc. și
urmați-le întocmai, fiindcă numai așa lupta împotriva bolii va avea mai multe
șanse de izbândă.
Rugați-vă și Dvs. fiecare acolo
unde vă aflați, ca să treacă mai repede această nenorocire ce s-a abătut asupra
lumii și viața să reintre în normal. Vă rog pe fiecare din cei care citiți
aceste rânduri, faceți-le cunoscute și vecinilor Dvs. sau altor consăteni,
pentru ca toți să știe. Dumnezeu să ne ocrotească pe fiecare în parte și pe
toți laolaltă. Amin!
II. 25.03.2020
- Dragii mei, Trecem printr-o perioadă grea,
asemănătoare cu vremea unui război. În aceste condiții viața nu mai poate să
fie aceeași cu cea din timp de pace. Sunt necesare anumite măsuri pe care le
impun autoritățile și care trebuie respectate cu rigurozitate de întreaga
populație, de la vlădică la opincă. Vedeți și Dvs.
în fiecare zi cum se înmulțesc cazurile de decese și de infectări. Acestei boli
îi cad victime oameni din toate categoriile sociale, de toate vârstele și din
toate locurile. Oameni buni, mor mii de oameni și medicina nu-i poate salva,
fiindcă nu se știe ce medicamente să folosească, fiind ceva nou, cu care lumea
medicală nu s-a mai confruntat până acum!
Apelez și azi la Dvs., rugându-vă
să reanalizați eventuale hotărâri de a face pomeni și parastase. Sunt prilejuri
în care se poate răspândi cu ușurință microbul acestei boli molipsitoare, care
s-a abătut asupra țării noastre și asupra lumii întregi. Cea mai simplă și
inteligentă soluție este amânarea acestor servicii religioase. Nu se întâmplă
nimic dacă amânați un parastas câteva luni. Mortul vă va ierta pentru această
amânare, dar cel ce moare nu se mai întoarce! Este situație de forță majoră!
Dacă, totuși, țineți neapărat să-l faceți, evitați mesele cu invitați. Faceți
parastasul, vine preotul, face slujba, apoi, în pungi de plastic, duceți
prinoasele Dvs. și le dați de pomană vecinilor, rudelor, consătenilor. Cei care
angajați firme de catering, vedeți că nu vor mai așeza mâncarea la mese, ci o
vor aduce în caserole de plastic, vi le lasă și reprezentanții firmelor
respective pleacă, urmând ca Dvs. să dați de pomană acele caserole cu mâncare.
O altă soluție ar mai fi ca să veniți la biserică, pomeniți și plecați cu
prinoasele ca să le împărțiți în sat. Oricum, foarte periculoase sunt mesele cu
invitați din spațiile închise, camere, săli, cămin etc.
Conform ordonanțelor militare din
ultima vreme, la înmormântare nu au voie să însoțească decedatul în biserică
mai mult de 8(opt) persoane. Tot atâtea au voie la botezuri și cununii. Cei
care participă la astfel de servicii trebuie să stea la distanță unul de altul
de cel puțin 1,5 metri. Spălați-vă cât mai des pe mâini cu săpun și detergenți!
Să nu treacă nici o zi fără să vă rugați și Dvs. fiecare pentru ca să
îndepărteze Dumnezeu această nenorocire ce s-a abătut asupra lumii! Dumnezeu să
ne ajute și niciunul dintre noi să nu piară și nici să nu se îmbolnăvească de
această boală!”
III. 01.04.2020 - ,,Dragii mei
enoriași, Vedem cu toții că nenorocirea se întinde tot mai mult de la o zi la
alta asupra țării noastre și asupra lumii întregi. Mii și mii de oameni mor în
fiecare zi în toate țările. Unii medici mor, alții fac adevărate fapte de
eroism ca să salveze pacienții, alții ridică neputincioși din umeri, alții
demisionează înfricoșați. În spitale nu
sunt medicamente potrivite, nu sunt echipamente și materiale corespunzătoare. Dacă
cineva mai crede că această boală molipsitoare este o glumă sau o joacă, este
de-a dreptul inconștient, rupt de realitate.
Medicii și autoritățile spun că în
preajma Sfintelor Paști, adică în a doua parte a lunii aprilie, va fi vârful
acestei epidemii. Trebuie să înțelegem cu toții că viața în asemenea condiții
nu mai este cea normală, cea de până acum o lună, ci ea trebuie adaptată
împrejurărilor date. În primul rând trebuie respectate cu strictețe regulile
impuse de autorități. Frica de amenzile enorme trebuie să fie ultimul argument
care să ne facă să ne conformăm. În primul rând trebuie să fim noi conștienți
că toate legile, ordonanțele și îndrumările ce ni se dau sunt menite să ne
apere viața și sănătatea, sunt norme de care avem nevoie pentru a supraviețui.
Și din punct de vedere religios sunt o
serie de schimbări importante. În primul rând credincioșii nu mai participă la
slujbe, ci doar preotul cu cântărețul fac slujbele. Se reduce numărul
participanților la înmormântări, nunți și botezuri (maximum opt persoane), cu obligația ca aceștia să
stea la distanță unul de altul de 1,50-2,00 metri. Se evită pomenile și
parastasele sub formă de mese comune.
Dumneavoastră știți că în Săptămâna
Sfintelor Paști era obiceiul în parohia noastră să spovedim și să împărtășim
250-300 persoane, dintre care aproape jumătate erau copii. Anul acesta nu vom
mai putea da curs acestui obicei. Suntem nevoiți să amânăm spovedirea și
împărtășirea copiilor, cât și a adulților care nu au absolută nevoie. Vom
spovedi și împărtăși doar cazurile foarte grave, mai bine-zis muribunzii la
domiciliul acestora. E imposibil să asigurăm distanța de 2 metri între
copii, să facem dezinfectarea după fiecare. Nu avem de unde să știm dacă
vreunul este infectat și răspândește microbii la ceilalți. Nu există nici în
spitale echipamentele necesare pentru a fi medicii în siguranță, cu atât mai
mult în parohie. Conform instrucțiunilor, ar trebui ca la fiecare bolnav la
care merge preotul acasă ca să-l împărtășească să îmbrace combinezon de
plastic, mască, încălțăminte specială, toate de unică folosință. Anul trecut am
avut peste 60 persoane de împărtășit la domiciliu. În parohia noastră preotul
ar trebui să aibă 60 de asemenea echipamente…! Era obiceiul să se facă
parastase în noaptea Paștelui și în Sâmbăta Luminată. Nu le mai putem face. În
noaptea de Paști preotul va face slujbă(dacă-i va mai fi valabilă legitimația
de serviciu!), iar dimineața, după ora 6, va veni din fiecare familie câte un
enoriaș în vârstă de până la 65 de ani și va lua Paști pentru el și pentru cei
de acasă. Cei ce vor veni în acea dimineață vor sta la distanță de doi metri
unul de altul.
Urmăriți slujbele la Trinitas TV și la
Radio Lumina. Rugați-vă cât puteți de mult, cu timp și fără timp, să îndepărteze
Dumnezeu această nenorocire din lume. Aveți toată încrederea că viața și
sănătatea Dumneavoastră îmi este la fel de dragă ca viața copiilor și
nepoțelului meu. Să ne ajute Dumnezeu să
trecem cu bine, și vom putea să facem mult timp de aici înainte și Sfânta
Spovedanie, și Sfânta Împărtășanie, și pomeni, și parastase, și toate celelalte slujbe, așa cum le-am
făcut în ultimii patruzeci de ani. Dumnezeu să ne ajute!
*
Ajutoare
și donații. În această perioadă, parohia noastră a primit o
donație de la Domnul Stănciulescu Tănase
din Tr. Severin, fiu al satului Bârda: 100
lei;
Dumnezeu să-i ajute!
*
În prima parte a lunii martie am donat pâine credincioșilor
participanți la slujbe, astfel: 1 Mart. (Malovăț): 155 pâini; 8 Mart.(Bârda): 165
pâini; 15 Mart. (Malovăț): 170
pâini; 22 Mart.(Bârda): 160 pâini. Așadar,
în luna martie s-au donat 650 pâini. Precizăm
că în luna martie s-a vândut, la prețul de achiziție de 0,70 lei/buc., pâine credincioșilor participanți la slujbe și nu
numai, astfel: 1 Mart.(Malovăț): 145 pâini; 8 Mart.(Bârda): 635 pâini; 15 Mart. (Malovăț): 130 pâini; 22 Mart.(Bârda): 640 pâini. Așadar, în luna martie s-au
vândut 1.550 pâini.
Am sistat deocamdată comenzile
pentru pâine, până se va reglementa situația și credincioșii vor veni din nou
la biserică.
*
Episcopia Severinului și Strehaei
a inițiat o colectă pentru ajutorarea Spitalului Județean. A contribuit și
parohia noastră, deocamdată, cu suma de 100
lei;
*
Conform hotărârii Consiliului Parohial, vom trimite
câteva ajutoare bănești unor enoriași cu situații dificile, astfel: Orodan
Claudiu(300 lei); Pau Dumitru(pentru copil)(200 lei); Borcilă I.
Elena(pentru nepoți)(200 lei); Badea Leontina(pentru nepot),
Lupșa Ion, Căprioru Ion și Tărăbâc Gheorghița (pentru nepot)(câte 100
lei). În total am trimis 1.100
lei.
Atât am putut să facem deocamdată.
*
Contribuția
de cult. La
încheierea primului trimestru, constatăm că situația contribuției de cult pe
2020 se prezintă astfel: în Bârda au achitat 88,44% din familii; în Malovăț au achitat 87,40%, iar la nivel de parohie au achitat 87,73%. E un procent mulțumitor!
*
Plăți.
În
cursul acestei luni am făcut câteva
cheltuieli mai mari astfel: 1.540 lei pentru
cele 2.200 pâini donate și vândute
în luna martie; 1.150 lei tipografiei
pentru cărți; 820 lei protoieriei
pentru făclii, tămâie și icoane; 636 lei
impozit; 343 lei poștei pentru
colete; 300 lei protoieriei pentru
Fondul Central Misionar; 280 lei poștei
pentru timbre; 211 lei pentru
curentul electric; 100 lei ajutor
pentru spital; 57 lei pentru
internet și altele mai mici.
*
Publicații. În
această perioadă preotul Dvs. a reușit să mai publice câteva materiale astfel: Lacrima lui Dumnezeu, în ,,Obiectiv
mehedințean”, Tr. Severin, an. XXII(2020), nr. 1021(26 mart.), p. 12; ,,Scrisoare pastorală” – 417, în
,,Logos și Agape”, Timișoara, 22 mart., ediție on-line (http://www.logossiagape.ro); în
,,Armonii culturale”, Adjud(VN), 22 mart. 2020, ediție on-line(http://armoniiculturale.ro); în
,,Bibliotheca Septentrionalis”, Baia Mare(MM), 27 mart. 2020, ediție și
on-line(https://ebibliothecaseptentrionalis.wordpress.com);
în ,,Observatorul”, Toronto(Canada), 28 mart. 2020, ediție și on-line(http://www.observatorul.com); Procesul politic(I), în ,,Obiectiv
mehedințean”, Tr. Severin, an. XXII(2020), nr. 1022(2 apr.), p. 12;
Doamna Dr. Ionescu Mihaela-Aritina din Curtea de Argeș a mai dispus
să tipărim o nouă tranșă din cărțile regretatei sale mame, Justiția Supremă și Însemnări,
traduse în limba engleză și l-a însărcinat pe preotul Dvs. să trimită câte
50 ex. din fiecare la încă 50 universități de prestigiu din lume. Am executat
comanda. În felul acesta ajung aceste cărți în universități și biblioteci în
care poate nu există nici un nume de autor românesc. Iar aceste cărți sunt
publicate la Malovăț….! Cinste Doamnei Doctor pentru efortul făcut în memoria
mamei sale! Dânsa a cumpărat întreg tirajul.
Parohia a publicat, de asemenea,
o cărticică pentru copii, Prețul
Alexandrei(32 pag.), semnată de Bogdan Stănciulescu-Bârda. Bunicul
autorului a cumpărat întreg tirajul.
Lucrarea
este o poveste palpitantă presărată cu numeroase imagini. Mesajele ce le
transmite această poveste cititorului sunt cel puțin două: 1. Binele iese
întotdeauna victorios, iar răul are un sfârșit mai devreme sau mai târziu; 2.
Nimic nu e mai de valoare pe lume decât un copil.
*
Simpozioane.
Episcopia Severinului și Strehaei organizează ediția a XIII-a a
Simpozionului Mehedinți- Istorie,
Cultură și Spiritualitate în zilele de 4-6 mai a.c. L-a invitat și pe
preotul Dvs. Numai să se poată ține, având în vedere nenorocirea care s-a
abătut peste noi!
Mitropolia Olteniei intenționeze să
realizeze un volum dedicat răposatului mitropolit Nestor Vornicescu, cu prilejul împlinirii a 20 ani de la decesul
său. L-a invitat și pe preotul Dvs.
să contribuie cu un material.
*
Colectă.
Pentru colecta privind Fondul Central Misionar s-a strâns suma de 70 lei. Am achitat pentru această
colectă suma de 300 lei, diferența
suportându-o parohia.
*
Coșul de Paști. Din îndemnul Preasfințitului
Episcop Nicodim și anul acesta se organizează de către parohiile din
județul nostru acțiunea caritabilă intitulată ,,Coșul de Paști”. Drept
urmare, pe lângă ajutoarele ce le vom
acorda familiilor și persoanelor cu dificultăți din parohia noastră, Miercuri, 22 Aprilie,
vom face o vizită la azilul de bătrâni de la Ilovăț. Vom stabili împreună detaliile.
*
Lucrări
la cimitire. Rugăm pe toți enoriașii noștri să curețe mormintele
celor dragi lor. Vine primăvara și este nevoie urgentă de asemenea lucrare. Pe
cei de la Malovăț îi rugăm să nu mai arunce resturile și gunoaiele la poarta
cimitirului. Arată foarte urât grămada de gunoi la poartă. E cartea de vizită!
*
Program. În cursul lunii
Aprilie avem următorul program de slujbe: 4
Apr.(Malovăț-Bârda); 5 Apr.(Bârda);
11 Apr.(Malovăț- Bârda); 12 Apr.(Malovăț); 13 Apr.(slujbă seara la
Bârda, la ora 20); 14 Apr. (slujbă
seara la Malovăț, la ora 20); 15 Apr.(dimineața
spovedit și împărtășit, la biserică și în sat, la Bârda; seara slujbă la Bârda, la ora 20); 16 Apr.(pomeniri dimineața la Bârda; slujbă la Malovăț; seara
slujbă la Malovăț, la ora 20); 17 Apr.(spovedit
și împărtășit dimineața adulții, la biserică și în sat; seara la ora 19 slujbă
la Bârda, iar de la ora 21 la Malovăț); 18 Apr.(spovedit și împărtășit copii
dimineața la Malovăț; seara, la ora 20 pomeniri la Malovăț; la ora 23 slujba Învierii cu Sfânta Liturghie
la Bârda); 19 Apr. (Slujba Învierii
la Malovăț, la ora 3); 20 Apr.(Malovăț, cu slobozirea Paresimilor la vii); 21 Apr. (Bârda, cu slobozirea
Paresimilor la vii); 23 Apr.(slujbă
la Bârda; pomeniri la Malovăț, la ora 12); 25
Apr.(Malovăț – Bârda, cu slobozirea Paresimilor la morți); 26 Apr.(Malovăț). În restul timpului,
la orice oră din zi sau din noapte, preotul poate fi găsit la biserică, acasă,
la telefon: 0724. 99. 80. 86, ori pe
adresa de e-mail: stanciulescubarda@gmail.com. Sfintele Paști cu sănătate, pace și bucurii
să vă dea Dumnezeu!
Pr. Al. Stănciulescu-Bârda
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu