Război
cu Iranul
~*~
În
această după-amiază, morți incomozi
Plutesc
în roiuri, în holuri, peste stradă
devin
amintiri la marginea zilei
Și
ne privesc cu invidie. Voi ați avut noroc
Total
aleși la nimereală
de
gravitație, vânt, capricii și de zeița norocului
Spectrali
ca oamenii pe care i-ai întâlnit la serviciul militar
Unii
amabili.
Până
la apusul soarelui când încep alarmele ești în siguranță.
Înfricoșat
de sirene, vezi de la fereastră cum oamenii se estompează
Dispar
în crăpăturile vieții, după uși închise
Se
presupune că sunt bine familiarizați cu adăpostul
Cine
l-a construit? Unii nu au, ca mine
A
fost o vreme când apusul era blând,
Ora
ceaiului, a ziarului și a căderii pe gânduri
Dificultăților
întregii zile, ale tuturor
Acum
aștepți crispat sirena
Un
copil plânge
Un
câine nu înțelege buumul
Ora
fatală trece, fără niciun prieten,
un
crainic adormit anunță morții,
Și
grâul este pe câmpuri. Soarele apune în spatele
unui
bloc rămas în picioare, iar lumea este oarbă
a
mai trecut o zi, au mai fumat o țigară.
Gândește-te
la istoria familie tale cu toată intensitatea.
Bărbații
sunt pe scări, nu vor aștepta femeile
Există
o privire care te străpunge
eu
voi muri sau tu?
Repede,
ușa de metal se închide cu zgomot.
~*~
AG
iunie 25
Chestii
de familie
Mi-am
petrecut șaptezeci de ani încercând să devin evreu
să
manipulez lumea cu poemele pe care le-am scris,
să
vă amintiți de străbunii mei ca și cum ar fi fost ai voștri.
am citat detalii despre părinții,
bunicii,
verii, unchii și mătușile mele
știind
că într-o zi voi dispare, și fără mine
poeziile
pe care le-am scris
vor
trebui să circule singure prin eterul plin de năluci
Le
datorez semenilor mei
atât
de multe -Cum ar fi …
războaie,
defăimare, insultă, agonie, minciuni și otravă
vreau
ca ei să se bucure -
de
câțiva ani buni în lumina memoriilor mele:
bunicul
meu reparând un scaun șchiop,
fiica
lui țesând un cerșeaf din cârpe adunate
mama
mea la mașina ei de cusut, pedalată cu piciorul stâng
brodând
fețe de masă
tatăl
meu lipind hârtie albastră la geamuri
vara,
în loc de perdele noi.
Poate
că erau numai
pentru
mine, ca să le perforez și să văd până hăt departe
țiganul
cartierului
cântând
cu jale
la
acordeon.
~*~
AG
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu