pecetea
lui solomon
elisabetei
~*~
trebuia
să închei pacea ierusalimului
mi
se arătase isaia
și
mă urmai tainic în păduri de foioase
cu
pecetea lui solomon
trebuia
să vii șchipâtănd
din
amurgul unei civilizații
știai
că
nu-mi
place să mă refer
la
prezent la cei de față
în
mai multe rânduri lăcustele
voiau
să invadeze pământul
cai
albi
își
pășteau singurătatea
până
la oase
marii
inițiați ieșiseră din mit
urcând
pe culmi nebănuite
mă
urmai în arșița zilei
sub
nori
ai
văzut monahii de la olănești
și
eteria
fiecare
strigând în felul său
Ελευθερία
ή Θάνατος
la
1800 byron
plin
de sânge ducea steagul greciei
și
monahii și mănăstirea nevăzută
și
curtea domnească a moldovei
care
a fost acolo
și despre care nu mai știe nimeni
ieșindu-ți
înainte să vii
să
închei pacea ierusalimului
cu
pecetea lui solomon
~*~
cătălin
afrăsinei
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu