Scrisoare pastorală
Foaie
periodică, gratuită a
Parohiei Malovăţ-Mehedinţi
Anul XXV(2025),
nr. 545(1 –15 Iulie)
Dragii mei enoriași!
Vina de a fi. Pretutindeni am întâlnit spunându-se, că
Mântuitorul a fost condamnat la moarte o singură dată. Eu vă spun că a
fost condamnat la moarte de trei ori. Iată-le:
-
Cea
dintâi condamnare la moarte a avut loc în primele lui săptămâni de viață. A
fost pronunțată de regele Irod, în momentul când și-a dat seama că a fost
păcălit de magi. A dat poruncă să fie uciși toți copiii sub doi ani, că
doar-doar Îl vor omorî și pe Iisus. Era o condamnare indirectă. Motivul
condamnării? Aflase de la magi, că Iisus urma să fie împărat. Se temea că Iisus
va fi succesorul lui, iar el pregătea scaunul regal pentru propriul fiu, Irod
Agripa, care va și ajunge rege de fapt. Au fost uciși 14.000 de copii
nevinovați. Iisus a scăpat, fiindcă a fugit cu Sfânta Fecioară și cu bătrânul
Iosif în Egipt;
-
Cea
de-a doua condamnare s-a derulat de-a lungul întregii Sale vieți pământești.
A constat în marginalizarea, în
ignorarea totală din partea autorităților politice și civile. Iisus avea în
persoana Sa două firi: una omenească și alta dumnezeiască. Faptul că era Fiul
lui Dumnezeu nu-l știa decât El, Sfânta Fecioară Maria și bătrânul Iosif.
Acesta era secretul familiei lor. Pentru toți ceilalți El nu era decât fiul
dulgherului din Nazaret. Se remarcă de timpuriu printr-o inteligență
neobișnuită. Îl aflăm la 12 ani stând de vorbă în templu cu preoții și cu
bătrânii și uimindu-i pe toți cu înțelepciunea Sa. Există tradiții, care
vorbesc despre faptul că încă de pe când era copil, Mântuitorul avea puterea de
a face minuni. Cu toate acestea, nu aflăm nicăieri că vreo autoritate a vremii
Sale L-ar fi luat în serios. Era dintr-un oraș de provincie și mai marii zilei
spuneau: ,,din Nazaret poate, oare, ieși
ceva bun?” Altfel spus, nu avea buletin de capitală. Provenea dintr-o
familie săracă. Se știe că în Palestina lemnul e foarte puțin și foarte scump.
Un dulgher, teslar, lemnar, tâmplar sau oricum s-o fi numit avea prea puțin de
lucru. Era o populație sub ocupație romană, săracă, ce nu-și permitea să
construiască prea mult. Comunitatea religioasă din Nazaret nu face nimic pentru
tânărul Iisus. Nu aflăm de nicăieri să-L fi ajutat să urmeze vreo școală. Dovedea cu prisosință
că e capabil să facă cinste localității prin inteligența Lui sclipitoare, dar
autoritățile religioase evreiești rămân nepăsătoare. Ar fi fost prea bun pentru
a fi preot la un templu din Nazaret sau din altă parte, dar nimeni nu vrea
aceasta. Arhiereul cerului și al pământului nu era vrednic să slujească un
sărman altar de templu. Nu poate urma nici o școală laică mai înaltă. Avem
exemplul Sfântului Apostol Pavel, care provenea dintr-o familie mai înstărită,
care avea posibilitatea să-l ajute să urmeze școlile cele mai bune ale vremii
sale, ajungând chiar ucenicul renumitului profesor Gamaliel. Pe Pavel din
școală îl racolaseră autoritățile romane, îl făcuseră cetățean roman și-i
dăduseră atribuții importante în cadrul aparatului administrativ și chiar
militar. Iisus nu avea banii necesari pentru aceasta. Mai mult, murind bătrânul
Iosif de timpuriu, Iisus a rămas să-i continue activitatea, pentru a câștiga
pâinea cea de toate zilele pentru El și pentru mama Sa. Iisus nu făcea parte
nici din partidele politice ale vremii. Nu se alătura nici irodianilor, nici
saducheilor, nici fariseilor, nici romanilor. El era El Însuși: ,,Eu sunt ceea ce sunt!” Atâtea secături
împopoțonate ale zilei se lăfăiau în palate luxoase, ba chiar și ,,vulpea își are vizuina sa, numai Fiul
Omului nu are unde să-Și plece capul”. Mai marii zilei se plimbau în
trăsuri trase de mulți cai, cu vizitii și cu gărzi după ei, în timp ce pe
Împăratul lumii o singură dată îl vedem călare pe un măgar, - animalul de
povară al săracului-, și acela era împrumutat. Toți se foloseau de El. Cei săraci
și cei bogați, cei slabi și cei puternici. Ofițeri și demnitari romani, preoți
și tot felul de slujbași evrei Îl
solicitau să le vindece sau să le învieze membrii ai familiei sau slujitori din
casă. Nimeni însă nu lua măsuri ca acest Om să fie apreciat la justa Lui
valoare, să fie ajutat material ca să-Și utilizeze cât mai eficient puterile
extraordinare de care dispunea. Verdictul venea sec: ,,cu domnul demonilor scoate demonii!” Cu asta spuneau tot și
considerau că nu mai au nici o datorie socială sau de conștiință față de acest
geniu, față de acest Om-fenomen. Mai mult! Autoritățile romane Îl țineau sub
strictă observație, ca să-L vadă dacă nu cumva urmărește ridicarea poporului la
răscoală. Arhivele Romei și ale Vaticanului dețin multe rapoarte de acest gen;
autoritățile religioase evreiești Îl urmăreau pas cu pas, că doar-doar Îl vor
prinde cu vreo afirmație, care să contravină Legii sau credinței mozaice,
pentru a avea motiv să-L aresteze. Sunt pline cele patru Sfinte Evanghelii de
locuri care confirmă cele de mai sus. Dușmanii de moarte ai lui Iisus nu erau
însă romanii, ci arhiereii și întregul aparat
administrativ religios al evreilor. Aceștia nu puteau să suporte existența lui
Iisus. Îi punea în umbră, în inferioritate. Era prea măreață figura Lui, prea
mare puterea lui, prea înțeleaptă vorba Lui, ca să-i țină piept. Nu încercau să
și-L apropie și să-L facă un strălucit rabin sau arhiereu, ci căutau dispariția
Lui fizică. Arhierei ajungeau rudele(vezi cazul lui Ana și Caiafa, socru și
ginere), ajungeau cei înstăriți, nu ,,teslarul din Nazaret”. Invidia acelor
oameni față de Iisus era cumplită. Cu cât Îl disprețuiau mai mult, cu cât Îl
marginalizau mai mult, cu atât se sulemeneau pe ei înșiși, socotindu-se mai
puternici, mai isteți, mai capabili de a gestiona situația. Disprețul și
marginalizarea erau socotite în mintea lor diabolică o adevărată condamnare la
moarte;
-
A
treia condamnare la moarte a lui Iisus a fost dată de Pilat. De fapt, a fost
smulsă lui Pilat. Omul acela, care avea pregătire juridică, nu L-ar fi
condamnat la moarte pe Iisus în condiții normale. A fost obligat s-o facă. Sub
presiunea grupului de evrei mobilizați de arhierei și autoritățile religioase
evreiești, a trebuit s-o facă. Martori mincinoși sunt aduși, ca să depună
mărturie împotriva lui Iisus. Garda din Ierusalim de sub comanda lui era
insuficientă pentru a ține situația sub control. Ajutoarele militare solicitate
din Siria întârziau să vină. Mai mult, Pilat era șantajat. Era amenințat că,
dacă nu-L condamnă la răstignire pe Iisus, va fi pârât împăratului de la Roma
că favorizează pe unul, care era socotit rege. O asemenea acuzație era la fel
de gravă cu o trădare. El reprezenta imperiul roman în Palestina, iar Iisus era
un evreu. A se socoti pe sine sau a fi socotit de conaționali rege sau împărat
era același lucru cu o chemare la luptă pentru a răsturna stăpânirea străină,
romană. Pilat se spală pe mâini, simbolic, și afirmă: ,,Nu găsesc nici o vină Omului acesta!” sau ,,Nevinovat sunt de sângele dreptului acestuia!” Mustrările de
conștiință îl vor duce pe Pilat la nebunie. Procesul lui Iisus era un proces
politic. Sentința Lui era formulată încă înainte de proces. El trebuia să moară.
Desigur, Mântuitorul venise în lume
ca să se aducă pe Sine jertfă nevinovată
pentru păcatele lumii și trebuia să se împlinească această misiune a Lui în
lume, dar noi ne-am referit aici la atitudinea autorităților din vremea Sa față
de un Om-fenomen, pe care L-au urmărit pas cu pas pentru a-L anihila. Iisus
rămâne simbolul dintotdeauna al omului capabil, al omului de geniu, care,
neavând o ,,origine sănătoasă”, conformă cu optica vremii și societății în care
trăiește, neavând bază materială(avere), nefăcând parte din partide și grupuri
de interese, este marginalizat, umilit, batjocorit și de cele mai multe ori
ucis de secăturile împopoțonate ale zilei, cățărate în vârfurile piramidelor
sociale. E vinovat că n-are ochii albaștri; dacă-i are albaștri, ar fi trebuit
să fie verzi, sau căprui sau oricum altfel de cum îi are. Unii reușesc să
învingă toate aceste micimi ale zilei și să-și împlinească misiunea lor în
lume, să-și înmulțească talantul. Mulți însă se pierd! Fericite sunt popoarele,
care au știut să-și promoveze oamenii capabili, care au cumpărat creiere de la
popoarele care și-au bătut joc de ele, care au creat condiții prielnice unei
activități normale! Fericite popoarele, care au socotit competența și
competiția singurele criterii menite să le asigure progresul și viitorul.
*
Iisus a fost
Dumnezeu? La o emisiune televizată, un ascultător a dat
telefon și a spus: ,,Am fost la o biserică și acolo se oficia o slujbă. Am
auzit rostindu-se de nenumărate ori ,,Iisuse”, dar nu am auzit nimic dedicat lui Dumnezeu? Pe
Dumnezeu L-ați scos din ecuație?” ,,- Stimate Domn, i-am răspuns, dar Iisus nu
este Dumnezeu? Slujba pe care ați auzit-o Dumneavoastră se numește Acatist și
este o înlănțuire de imne dedicate Mântuitorului! Avem astfel de slujbe
dedicate Sfintei Treimi, Maicii Domnului și mai multor sfinți!”
Am
rămas înmărmurit. Întâmplarea a făcut ca să-l recunosc pe cel ce dăduse
telefon. Îl cunoșteam de mai bine de cincizeci de ani, de pe vremea când îmi
era profesor de filozofie la liceu. Îmi era bun prieten. De câte ori ne
întâlnim avem atâtea să ne spunem. Este un om care a citit mult și știa multe.
Cred că nu este poezie a lui Mihai Eminescu, pe care dânsul să n-o știe pe de
rost. E o adevărată bucurie să-l întâlnesc și să-l ascult. Nu știu dacă a mers pe ideea că va rămâne în
umbra anonimatului și astfel va putea zice orice; cred, pur și simplu, că a
simțit nevoia să-și clarifice sieși o problemă pe care n-o stăpânea. I-am
răspuns cele de cuviință atunci și acolo. Totuși, cazul îmi dă de gândit. Un
profesor de liceu, care a citit toată viața și este și un om credincios pe
deasupra să pună o asemenea întrebare, te face să crezi că face parte din ceata
celor căldicei, de care vorbește și Sfânta Evanghelie.
Sperăm că nu mai este nici unul
printre Dumneavoastră, care să pună sub semnul întrebării dumnezeirea
Mântuitorului Iisus Hristos, așa cum a făcut profesorul meu. Pentru orice
eventualitate, revin la cele ce spuneam în alte ,,scrisori” precedente și
subliniez următoarele: Mântuitorul Iisus Hristos a fost Dumnezeu adevărat și Om
adevărat. În persoana lui au fost două firi, una dumnezeiască și una omenească.
Firea Dumnezeiască a Mântuitorului a avut toate însușirile Dumnezeirii, adică a
fost veșnică, spirituală, prezentă pretutindeni, sfântă, înțeleaptă,
atotputernică. Este a doua persoană a Sfintei Treimi, alături de Dumnezeu-Tatăl
și Dumnezeu-Sfântul Duh. A participat, alături de celelalte două persoane ale
Sfintei Treimi la crearea lumii, la conducerea și sfințirea ei. Ca însușiri
specifice menționăm că S-a născut din Dumnezeu-Tatăl mai înainte de a fi lumea
și veacurile, așa cum se naște cuvântul din gând și a mântuit lumea prin jertfa
Sa pe Cruce. Ca Om, S-a născut, în timp, din Sfânta Fecioară Maria și a venit
în lume, a luat asupra Sa toate păcatele noastre și S-a adus pe Sine jertfă
nevinovată pentru răscumpărarea neamului omenesc din robia păcatului. Firea
omenească s-a supus întru totul firii dumnezeiești în persoana Mântuitorului și
astfel ea s-a îndumnezeit. Cât timp a fost în lume, adică timp de treizeci și
trei de ani și jumătate, Mântuitorul era văzut, era pipăit, datorită firii Sale
omenești, dar în același timp, ca Dumnezeu, El era duh prezent pretutindeni. Nenumăratele minuni pe care le-a făcut,
culminând cu propria Sa Înviere, dovedesc cu prisosință că era Dumnezeu
adevărat. La Înălțare, Mântuitorul a ridicat la cer și firea omenească. El, ca
Dumnezeu, nu a părăsit niciodată lumea, ci este și azi în mijlocul ei. La
sfârșitul veacurilor va reveni ca
Dumnezeu și Om și va judeca lumea.
Aceasta este învățătura Bisericii Ortodoxe despre Mântuitorul Iisus
Hristos. Ea a fost stabilită pe baza Sfintei Scripturi și Sfintei Tradiții. Au
fost multe erezii, care I-au negat Mântuitorului dumnezeirea. În primul rând
menționăm pe arienii, care au fost combătuți la sinodul întâi ecumenic de la
Niceea din 325.
Telefonul Domnului Profesor mi-a întărit convingerea că mai avem mult,
enorm de mult de făcut în plan religios și misionar în județul nostru.
*
Sfinţii Părinţi despre adevăr(II).
,,Tuturor
oamenilor le este înnăscută, de la natură, năzuinţa de a cerceta adevărul.
Natura ne îndeamnă a ne sili spre cunoştinţă şi ea pune în sufletul nostru
dorinţa de a cerceta”(Sf. Ambrozie); ,,Se cuvine ca oamenii să se nevoiască să-şi îndrepteze
viaţa şi obiceiurile după adevăr şi cuviinţă, căci împlinind ei acest lucru,
cunosc uşor cele dumnezeieşti”; ,,Când afli pe vreunul gâlcevindu-se şi
luptându-se împotriva adevărului şi a lucrului vădit, pune capăt gâlcevii, părăsind
pe unul ca acela, fiindcă şi-a împietrit cu totul mintea”(Sf. Antonie cel
Mare); ,,Dacă cineva se străduieşte să spună adevărul, chiar dacă nu-l
dobândeşte, năzuind către adevăr se îmbogăţeşte printr-o dreaptă îndrumare
către el”(Clement Alexandrinul); ,,De mii de ori este fericit acela care
se alipeşte cu religiozitate de adevăr. Putem, oare, să nu fim cu acela care-şi
face din adevăr îndreptarul purtării sale? El este chipul lui Dumnezeu, care
este în sine”; ,, Fericit este acela care-şi acordă viaţa cu adevărul şi nu se
lasă vânat de orice minciună… Cine petrece în adevăr este plăcut totdeauna lui
Dumnezeu şi oamenilor folositor. În fapte prea bun şi în orice treabă rea
drept. Omul adevărului nu caută în faţa oamenilor, nu judecă strâmb, nu-şi atribuie
sieşi vrednicie şi cinste, nu dispreţuieşte pe cel sărac şi lipsit, în
răspunsuri este nelinguşitor…, nu cunoaşte vicleşug, nu iubeşte făţărnicia…, se
conduce numai de virtute”; ,,Veseleşte-te de adevăr, la păcat însă priveşte cu
posomorâre”(Sf. Efrem Sirul); ,,Iubeşte adevărul şi numai adevăr să iasă
din gura ta, pentru ca duhul, pe care l-a sălăşluit Dumnezeu în acest trup, să
fie aflat ca adevărat la toţi oamenii şi astfel va fi slăvit Domnul care
locuieşte în tine, căci Domnul este adevărat în orice cuvânt şi nici o minciună
nu se găseşte la El”(Herma); ,, Adevărului nu-i place să stea retras în
unghere, nici nu vorbeşte şoşoite”(Fericitul Ieronim); ,,Fără smerita
cugetare, adevărul este orb”(Ilie Ecdicul); ,,Nu este nimic mai luminos
ca adevărul, nimic mai tare, după cum tot aşa, nu este nimic mai slab ca
minciuna, oricare ar fi valurile cu care caută ea să se ascundă. Chiar în acest
caz, ea este uşor descoperită şi redusă la neexistenţă. Adevărul, dimpotrivă,
se înfăţişează fără văl privirilor acelora, care voiesc să-i contemple
frumuseţea, el nu pretinde să se ascundă, el nu se teme nici de primejdii, nici
de curse, el nu aspiră la favoarea populară, el nu-i supus la nici unul din
lucrurile omeneşti; superior asupra a toate, a putut fi mult şi bine prigonit
în toate felurile, el rămâne nebiruit, cu o admirabilă putere, el adăposteşte
ca un zăgaz de nebiruit sufletele care caută în preajma lor un refugiu, el
respinge atacurile îndreptate pe sub ascuns contra lui şi împărtăşeşte pe toţi
din comorile lui, în chip public. De aici aceste cuvinte ale lui Hristos către
Pilat: ,,Eu pe faţă am vorbit lumii…. Şi în ascuns n-am vorbit nimic”; ,,Când
pe noi înşine nu ne putem convinge de adevăr, apoi cum vom putea convinge pe
alţii?”; Aceasta este măsura adevărului: el se întăreşte pe măsură ce se
măreşte numărul adversarilor lui”(Sf. Ioan Gură de Aur); ,,Celor ce sunt
pioşi cu adevărat şi filozofi, raţiunea le dictează să cinstească şi să
iubească numai adevărul şi să renunţe a urma părerile celor vechi, în cazul
când acestea ar fi greşite. Şi tot raţiunea cea înţeleaptă dictează iubitorului
de adevăr nu numai să nu urmeze pe acei care săvârşesc sau învaţă vreo
nedreptate, ci ca în tot chipul şi mai presus de însuşi sufletul său, să
prefere a săvârşi şi a spune numai cele drepte, chiar dacă l-ar ameninţa
moartea”(Sf. Iustin Martirul); ,,Adeseori, cel ce spune adevărul e urât
de cei fără de minte, iar cel făţarnic este iubit. Dar nici una dintre aceste
răsplăţi nu ţine multă vreme. Căci Domnul va răsplăti fiecăruia la vremea sa
ceea ce trebuie”; ,,Gura celui smerit în cugetare grăieşte adevărul”(Marcu
Ascetul); ,,Creştinii se îngrijesc de mântuirea lor, iubesc adevărul dintr-o
nevoie anume şi-l mărturisesc în toată fiinţa lui”(Tertulian).
*
Parastasul primarului. Era în perioada stalinistă. La
primării erau puşi primari fără o pregătire anume. Erau luaţi muncitori din
fabrici sau indivizi care prezentau încredere pentru regim şi numiţi primari.
Important era să execute orbeşte ordinele venite de la centru, fără să
comenteze, fără să gândească. Partidul conducea în realitate toate sectoarele,
aşa încât primarii, directorii şi toţi responsabilii de unităţi erau doar nişte
marionete, nişte păpuşi manevrate din umbră sau făţiş de către puterea politică.
În această vreme, părintele
Izverceanu era anchetat pe la tot felul de birouri şi instituţii. Dăduse o masă
înainte de război unui grup de legionari, care ţinuseră o adunare cu sătenii
din Cernavârf într-una din zile. După adunare veniseră ,,să bea ceva la popa”,
el fiind cel mai înstărit din sat. Acum venise nota de plată şi se părea că
urmările erau dintre cele mai sumbre. Când avea probleme în Severin, venea de
seara şi rămânea peste noapte la protoierie, unde era o cameră cu trei sau
patru paturi.
Protopop era părintele Nicolae Popescu. La protoierie veneau tot felul de
reclamaţii şi sesizări din partea cetăţenilor sau oficialităţilor de prin
comune. Părintele Nicolae Popescu era un om cu tact şi înţelepciune, care căuta
să rezolve fiecare caz în parte în modul cel mai fericit şi să restabilească
pacea între preoţi şi enoriaşi sau între preoţi şi oficiali, aşa cum era cazul.
Dintr-o comună oarecare însă veneau mereu reclamaţii la adresa preotului din
partea primarului de acolo. Fusese protopopul în anchetă de câteva ori şi
înţelesese cu cine are de-a face. Primarul nu avea mai mult de patru
clase, era o slugă credincioasă a stăpânirii şi voia cu orice preţ să-şi
consolideze poziţia în administraţia locului. Pentru asta căuta orice
prilej să arate autorităţilor de la raion cât este el de vigilent. Reclama în
dreapta şi în stânga pe oricine şi pentru orice. Anchetele nu se mai terminau
în acea comună. Toţi se temeau de acel om. Era cu adevărat periculos. Ultima
reclamaţie trimisă la protoierie vorbea de faptul că în urmă cu câteva zile, la
o sâmbătă a morţilor, se făcuseră parastase la cimitir, pe morminte. Preotul
pomenise parastasele şi luase câte cinci lei plată pentru fiecare parastas. În
finalul sesizării, primarul cerea transferarea disciplinară a preotului în
Bărăgan sau în altă zonă depărtată. Părintele Nicolae Popescu, protopopul, era
pus în mare încurcătură şi căuta să tergiverseze soluţia.
Într-o
dimineaţă, când părintele Ilie Izvercenu de la Cernavârf era în dormitorul
protoieriei şi se pregătea să plece la miliţia raională pentru interogări,
numai ce intră pe poarta protoieriei primarul de care am vorbit mai sus.
Protopopul nu sosise, singurul funcţionar prezent era Ionică Negrescu, care
făcea pe casierul şi magazionerul. A intrat primarul în protoierie fără să mai
bată la uşă, a schiţat un salut şi a întrebat de protopop. Ionică Negrescu era
tânăr, dar trecut prin multe şi a avut atunci multă prezenţă de spirit.
Primarul a spus pentru ce a venit şi a cerut să vorbească cu protopopul. ,,-
Ştiu de cazul părintelui din comuna dumneavoastră, am văzut sesizarea pe care
aţi făcut-o la protoierie, dar părintele protopop încă nu veni. V-aş propune
însă ca să vorbiţi cu un inspector de la mitropolia din Craiova, care tocmai se
găseşte acum la noi la protoierie, la camera oficială. E mai mare în grad decât
protopopul şi poate lua măsuri mai aspre!” ,,-Vreau să
vorbesc cu el!” a zis primarul bucuros. ,,-Luaţi loc pe scaun şi aşteptaţi să
merg să-l invit la birou!” Ionică Negrescu s-a dus în dormitor la părintele
Izverceanu. I-a spus în câteva cuvinte despre ce e vorba şi părintele a intrat
în joc. A luat o reverendă nouă a protopopului, pe care acesta o ţinea acolo de
rezervă pentru cazuri speciale, a luat o giubea peste reverendă şi culionul cel
roşu al protopopului. Şi-a mai pus apoi şi brâul cel liliachiu al protopopului.
Cum era el un bărbat înalt şi impunător, cu hainele cele noi şi cu culionul cel
roşu, părea cine ştie ce inspector de la patriarhie. A intrat în biroul
protopopului şi l-a chemat pe primar. Nu i-a răspuns primarului la salut, s-a
ridicat în picioare cât era de înalt şi, pe un ton grav, baritonal şi
hotărât, i-a spus primarului: ,,- Ştiu cine eşti şi cunosc situaţia dumneata,
nu trebuie să-mi spui decât atât: câte parastase ai făcut dumneata la sâmbăta
morţilor?” Primarul numai la o asemenea întrebare nu se aştepta. S-a
fâstâcit şi a răspuns cu timiditate: ,,- Păi, eu nu am făcut nici unul! Eu să
fac parastase?” ,,-Bineînţeles! Nu eşti dumneata primarul comunei?
Dumneata trebuia să dai exemplu celorlalţi! Am venit cu mai multe probleme la
Severin, ca să le discut cu autorităţile locale. Poate voi ajunge să vorbesc şi
cu domnul prim secretar al raionului. Să ştii că voi discuta şi problema
dumneata! Nu ştiu care va fi soluţia, dar cred că bine nu-ţi va fi! Îmi pare
rău!” Primarul a început să se fâstâcească. Lucrurile luaseră o întorsătură
neaşteptată. ,,Inspectorul” acela de la Craiova îl înfricoşa. Parcă era săpată
în piatră faţa lui, aşa de hotărât părea. Văzându-se încolţit, primarul a
schimbat macazul. ,,-Părinte inspector, vă rog să nu mă băgaţi în urechile
tovarăşului prim secretar, că-mi faceţi un mare rău!” s-a rugat el. Părintele
Izverceanu atât aştepta. I-a zis autoritar. ,,-Uite ce este! Nu am timp mult de
discuţii. Ai o singură şansă. Dai aici o declaraţie că-ţi retragi toate
reclamaţiile făcute împotriva preotului din comuna dumneata şi că tot ce ai
scris în acele reclamaţii s-au datorat faptului că nu ai fost bine informat de
subalterni. Faci asta şi mergi în pace, fără grijă!” Bucuros de soluţie,
primarul a scris repede declaraţia, temându-se să nu-şi schimbe hotărârea
inspectorul, l-a salutat şi a ieşit ca glonţul din protoierie. Pe acolo n-a mai
dat şi nici reclamaţii nu i-a mai făcut preotului.
Aşa a reuşit părintele Izverceanu
să rezolve un caz care părea protopopului foarte dificil şi complicat.
*
Rugăciune ciudată. Dragii mei! Multe veţi fi citit în viaţa Dvs. şi
multe rugăciuni veţi fi auzit. Şi eu la fel! Zilele trecute, însă, am găsit pe
internet o ,,rugăciune”, care m-a dat gata. N-aş fi crezut că există aşa ceva.
Nu ştiu cine a compus-o, dar veţi vedea şi Dvs., că, după ce vă umflă râsul, vă
opriţi în loc şi ziceţi: ,,Nu cumva ăsta o avea dreptate?” Iată ,,rugăciunea”:
,,De-ar fi să-i luăm pe toţi la
rând,
Şi actualii, dar şi foştii,
Cei mai deştepţi de pe Pământ
Au fost întotdeauna … PROŞTII!
Nu te ruga la ursitoare
Să-ţi facă-n viaţa ta vreun rost,
Mai bine urlă-n gura mare:
,,Iubite Doamne, fă-mă… PROST!
De ce să tragi ca la galeră,
Să-nveţi atâtea fără rost?
De vrei să faci o carieră,
Ajunge numai să fii ….PROST!
În lumea asta cu de toate,
Unde se-nvaţă contra cost,
Păcat că nici o facultate
Nu dă diplomă de…PROST!
Avem impozite cu carul,
Dar înotăm în sărăcie
Şi ce buget ar avea statul
Dintr-un impozit pe… PROSTIE!
Ei sunt ca iarba, cu duiumul,
Să nu-i jicneşti, să nu-i
împroşti!
O, Doamne, de ne-ar creşte grâul,
Cum cresc recoltele de …PROŞTI!
În lumea asta răsturnată,
Unde cei strâmbi sunt cei mai
drepţi,
Savanţii noştri mor de foame
Şi numai PROŞTII sunt deştepţi!”
*
Ajutoare și donații. În această perioadă am primit câteva ajutoare, astfel: Domnul Ion Cazacu din Galați: 500
lei; Domnul Michescu Nelu-Cristinel din Puținei(MH): 250 lei; Domnul Bobiț Marius din Tr. Severin și Familia Caragea din Tr. Severin: câte 100 lei; Doamna Popovici-Cătăuță Milena din
Tr. Severin: 90 lei; Doamna Mehedințu Elena
din Tr. Severin: 80 lei; Doamna Rolea Violeta din București, fiică
a satului Bârda, Domnul Avoc. Ion
Viorel-Claudiu din Bolintinul Vale(IF): câte 50 lei.
Dumnezeu să le
răsplătească tuturor!
*
În ziua de luni, 14 iulie, am
făcut o vizită la Azilul de la Ciovârnășani împreună cu Domnul Dima Vasile, epitrop, și Domnul Pătrulescu Petre. Cu acel prilej am dus câteva lucruri de
care au avut nevoie, astfel: două uși,
50 m furtun; 3 dulapuri cu rafturi și 6 neoane cu corp, de tavan. Orice
donație este binevenită!
*
La Azilul de la Ciovârnășani ar mai fi
necesare cinci uși. Acestea ar costa 7.500
lei.
*
Parohia Cernele II din Craiova a obținut
aprobare să construiască biserică. Ne-a cerut ajutor. Acolo este preot paroh
Părintele Hogea Sebastian, care desfășoară acolo o impresionantă activitate
misionară. Mulți dintre noi își amintesc când, în urmă cu mai mulți ani,
Părintele Hogea fiind preot în Spania, a trimis în repetate rânduri ajutoare de
toate felurile enoriașilor Parohiei Malovăț. A venit vremea să-i dăm și noi o
mână de ajutor! Păi nu?
*
Excursii. În ziua de vineri, 25 Iulie, parohia noastră organizează
o excursie – pelerinaj la Mănăstirea
,,Sf. Ana” de la Orșova, cu prilejul hramului(Sf. Ana). Parohia Malovăț
suportă cheltuielile de deplasare. Așadar, cine vrea să meargă, nu are de
plătit nimic pentru transport.
*
În ziua de joi, 21 August, parohia noastră organizează o excursie-pelerinaj pe
următorul traseu: Tr. Severin – Malovăț
– Bârda – Tg. Jiu – Mănăstirea Bistrița – Mănăstirea Horezu- Rm. Vâlcea –
Mănăstirea Curtea de Argeș – Mănăstirea..........- Craiova – Tr. Severin –
Bârda. Costul este de 80
lei/persoană.
*
Zâmbete. ☺ Bicicliștii
sunt un real pericol pentru economie: nu cumpăra mașină, benzină, asigurare; nu
plătesc la spălătorie, parcarea, ...; și, pe deasupra, mai sunt și sănătoși! ☺Pune guvernul să
conducă deșertul Sahara și în 5 ani vei vedea că e lipsă de nisip ...! ☺ Test
de iubire. Închide soţia şi căţelul într-o debara şi când deschizi debaraua,
fii atent să vezi cine se bucură mai mult că te vede! ☺Umblă vorba că femeile
măritate se simt mai bine în zilele fără soţ…☺ Noua lege împotriva hărţuirii ar
trebui să prevadă sancţiuni grele pentru cei care trimit fotografii din vacanţă
colegilor aflaţi la muncă. ☺Cică poliţia s-a infiltrat atât de profesionist
într-un clan de interlopi, că la un moment dat clanul a rămas format numai din
poliţişti! ☺Am luat o pungă cu sare de Himalaia, pe care scrie că s-a format în
urmă cu 250 de milioane de ani, dar expiră în patru luni!
*
Apel.
Rugăm
pe enoriașii parohiei noastre să binevoiască să participe la curățenia celor
două cimitire. Astfel, la Malovăț, acțiunea se va derula în ziua de sâmbătă, 16 August, iar la Bârda, sâmbătă, 23 August.
*
Program.
În
cursul lunii August avem următorul program de slujbe: 2 Aug.(Bârda-Malovăț); 3
Aug.(Malovăț); 6 Aug.(slujbă la
Bârda; pomeniri la Malovăț, la ora 12); 9
Aug.(Malovăț-Bârda); 10 Aug.(Bârda);
12 Aug.(spovedit și împărtășit la
Bârda, la biserică și în sat); 13 Aug.(
(spovedit și împărtășit adulții la Malovăț, la biserică și în sat); 14 Aug. spovedit și împărtășit copiii la
Malovăț); 15 Aug. (Pomeniri la
Bârda, la ora 7; slujbă la Malovăț); 16
Aug.(Malovăț-Bârda); 17 Aug.(Malovăț);
23 Aug.(Malovăț-Bârda); 24 Aug. (Bârda); 29 Aug.(Pomeniri la Bârda,
la ora 7; pomeniri la Malovăț, la ora 8; slujbă la Schitul Topolnița); 30 Aug. (Malovăț-Bârda); 31 Aug.(Malovăț). În restul timpului, la orice oră din zi sau din noapte,
preotul poate fi găsit la biserică, acasă, la telefon: 0724. 99. 80. 86, ori pe adresa: stanciulescubarda@gmail.com.
Sănătate și bucurii să vă dea
Dumnezeu!
Pr.
Al. Stănciulescu-Bârda
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu