DIN NEGURI!
(Revăzută și adăugită)
~*~
Ies din negurile sure și din
largul veșniciei
Luminoase lumi ascunse sub
perdelele de nopți,
De abia le-ajunge gândul în
imensele tăriei,
Unde Universul-Mamă poartă-n
sâni planeții copți.
Prin a razelor putere deseori
se sparg enorme
Mase de granite roșii cu
obraji ca de copile,
De-nfloresc eterna zare cu
lumini ce desfac forme,
Arzătoare lumi ce farmec basmele noastre idile.
Da, doar basm ne e viața,
universul o grădină,
Unde totul ce-o consistă, fie
duh, ori fie piatră,
Deopotrivă cresc și-n taină
după dragoste suspină;
Asta e enigma mare, a
creațiunii artă!
Însăși moartea e o floare ce
spre viață se tot zbate
Adunând căderea vieții de o
toacă și-o frământă,
Ea de n-ar fi, ale vieții
cărărui ar fi secate,
Căci din moarte și viață
naște lumea asta sfântă.
Uite, vezi cum se adoră
vântul cu o piatră dură,
Cum prin galaxii s-alungă
meteoarele eterne?
Iar când roua ancestrală cade
tainic cu măsură,
Creatorul-n liniștire le alege și le cerne;
Vezi tu Omule sub vremuri
câte ai de îndurat?
EL ne ceartă și ne-ndură! EL
te știe cine ești,
Hotărăște calea dreaptă ce ne
scoate din păcat,
Zicând către împărat: ”De ce
tu Mă prigonești?
(Și-a devenit împăratul
Apostolul cel mai drag)
~*~
2018
IOAN MICLĂU GEPIANU
Restituiri: 2025
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu