„Să
ardă toți!”, „Selecția naturală” - Așa sună vocea poporului în capul nostru
Adriana
Stoicescu, Magistrat
16
Iulie 2025
Era o vreme în care eram noi, voi și ei. Acum suntem,
de cele mai multe ori, Noi și Voi. Noi suntem aceeași, ei sunt aceeași, voi...
Noi avem căluș la gură și mâinile legate, că este abatere disciplinară să
critici legislativul și executivul. Obligație de rezervă. Au scris asta în
lege(!) Ne luptăm în tăcere, apelând la rațiune, logică, principii și bun simț.
Hilar, știu. În ziua de azi armele noastre sunt rațiunea și bunul simț. Stați
liniștiți și noi ne amuzăm de solicitările noastre ferme. Dar încercăm, că asta
face magistratul într-un stat de drept. Nu dă foc recoltelor dacă are măcar o
șansă să își apere satul.
Au scris atât de multe în lege despre tot ce nu avem
voie să facem, că au terminat litierele alfabetului. Ne-au cerut și le-am dat
libertatea, promițându-ne multe. Au scris în lege promisiuni despre respect și
demnitate, după care le-au șters și au început să ne pedepsească că nu stăm
cuminți și nu executăm. „Am glumit cu drepturile alea, rămâi cu
obligațiile. Hai, la loc comanda, ciocul mic”.
Am avea atâtea de spus... despre legile scrise de
către cei votați, despre incompetență, despre trădare, despre lipsa de
informare și ignoranță, despre ipocrizie, despre manipulare și
superficialitate, despre găluște înghițite fără apă de frică să nu se dărâme
castelul de cărți, despre cum excepțiile valorează regula, ca tehnică
elementară de manipulare socială, despre cum ne este pusă arma în mână după ce
alții trag cu ea și fumegă și cum după aceea toată mulțimea vrea capul nostru.
Doar nu își imaginează cineva că ne lipsește talentul
oratoric, că nu ne găsim cuvintele, că ne e rușine să vorbim, că nu putem
susține o dezbatere sau că nu știm să oglindim orice personalitate. Învățăm
zilnic de la cei mai cei cetățeni. Excelăm, vă asigur.
Câteodată îmi doresc din suflet ca dorința poporului
să se îndeplinească, doar ca să trăiesc satisfacția lui „ați primit ce ați
cerut”. Îmi trece destul de rapid, pentru că nu mă văd pasager pe Titanic.
Totuși, de la o vreme revine obsesiv dorința asta. Știu, nu e demn pentru un
magistrat. Doar că este un sentiment demn de magistratul devorator de cadavre
creionat de popor și atunci pare că e in regulă să îmi doresc asta.
Ne-a trecut glonțul pe la cap și tot ce am învățat din
asta este să dăm în Justiție, să o „pregătim" pentru după următoarele
alegeri. Vreți să ne fie frică, să ne supunem fără să opunem rezistență
agresiunii, după care să vă apărăm pe voi, de același agresor cu care faceți
acum echipă. Câtă naivitate.
Ca un părinte iubitor care își bate copilul la sânge
seară de seară ca să îl învețe să fie om, să fie cuminte și ascultător și are
pretenția să îl îngrijească la bătrânețe. Baftă nouă tuturor.
Luni, o colegă s-a aruncat în gol. Avea vârsta mea. 41
de ani. Am fost prietene, colege de facultate și profesie. Aseară am fost la
priveghi, acum e înmormântarea. Am dosare de pronunțat și mi-e teamă să
depășesc termenul legal, așa că nu merg. Nu ne-am sincronizat. Poate la
următorul dintre noi. Par morbidă? Hmmm...
Comentariile la diferitele articole locale, că
„presa" a tăcut, au fost, in majoritatea lor, de genul: „Încă o
pensie în minus", „Au ajuns-o blestemele”, „Sper să fie prima și să urmeze
ceilalți”, „Dumnezeu să ajute la mai mulți”, „Cu ce avea conștiința
încărcată?”, „Să ardă toți!”, „Selecția naturală„...
Așa sună vocea poporului în capul nostru. Pentru acest
popor ne protejăm noi demnitatea și independența, cu tot ce ține de ea.
În rest, o tăcere complice. Nu ne mințim frumos.”
-----------------------------------------
Sursa - https://www.facebook.com/adriana.stoicescu.9 -
10 iulie 2025
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu