Jurnal
de pe Frontul de Est (73)
Col. (r)
Prof. univ. dr. Alesandru Duţu
20
Iulie 2025
Miercuri, 16 iulie 1941. A 25-a zi de
război! „Nicio brazdă românească nu se uită"! Eliberarea Chişinăului!
Momentul principal al zilei îl constituie eliberarea
oraşului Chişinău, capitala Basarabiei.
- După lupte grele duse de trupele române şi germane
în partea de nord a masivului Cornești, tanchiştii căpitanului Grabinschi
pătrund în oraş (în dimineața zilei), trecând (fără sprijin de infanterie şi
artilerie) la lichidarea rezistenţelor opuse de inamic. Cu toate că au fost
surprinse de rapiditatea atacului, forțele sovietice au reușit să dinamiteze și
să incendieze principalele clădiri ale orașului (Primăria, cupola Mitropoliei,
Gara centrală etc.).
- „Orașul era învăluit în fum și flăcări.
Am înaintat până către centrul Chișinăului observând dezastrul făcut de
sovietici, clădirile principale erau distruse. Nici lăcașele de cult n-au
scăpat de urgia celor neînfricat al României. După Bucovina eliberată de sub
jugul străin acum două săptămâni,iată că, numai după alte câteva zile cealaltă
provincie robită. Basarabia a revenit la matcă” rememora
Octavian Petrișor, comandant de pluton în Regimentul 1 care de luptă.
- „Cheia strategică a Basarabiei este în stăpânirea
noastră. Bătălia pentru cucerirea și curățirea masivului Corneștilor s-a
terminat. Hotinul, Soroca, Orheiul și Chișinăul au fost ocupate” - menționa și
Comunicatul nr. 5 al Cartierului general al Comandamentului româno-german.
- Evenimentul a fost sărbătorit în București și în
întreaga țară cu entuziasm și bucurie, populația participând la manifestările
organizate cu frenetică adeziune. Pe lozincile scrise pe pancarte imense se
putea citi: „Români, dreptatea învinge”!, „Nicio brazdă românească nu
se uită”!, „Patria e aurul nostru”!, „Pământul morților e viața noastră”!
Peste două zile, Iuliu Maniu avea să înainteze
generalului Ion Antonescu un Memoriu în care sublinia caracterul drept al
acţiunii militare întreprinse în Basarabia şi Bucovina: „Luptele
armatelor române pentru recucerirea lor nu este, prin urmare, agresiune cu
intenţiuni de cucerire, intenţiuni care trebuie să ne fie străine, ci urmarea
unei invaziuni, care trebuia respinsă din primul moment. În această luptă,
întreaga națiune și toți fiii ei trebuie să se înșire sub drapelul său, acolo
unde cred că pot fi utili, în serviciul voinței naționale unanime, de a ne
păstra hotarele și a recâștiga Basarabia, Bucovina și toate provinciile
pierdute prin slăbiciunea unei cârmuiri vinovate, impusă țării prin lovitura de
stat. Întreaga națiune a fost cuprinsă de nespusă bucurie, când a aflat că
Cernăuții, Chișinăul și alte orașe au fost eliberate de cotropitori. Vom
încerca cu toții cea mai mare satisfacție când vom afla în comunicate că reocuparea
întregii Basarabii și Bucovine s-a terminat. Bucuria și satisfacția noastră a
tuturor românilor va fi fără margini nu numai pentru că am câștigat două
provincii frumoase și că am readus milioane de suflete românești la vatra
străbună, ci și pentru că jertfa sângelui scump al armatei noastre glorioase a
reparat rușinea pe care cârmuitorii inconștienți de pe vremuri au adus țării
noastre. Recunoștința țării pentru generalii, ofițerii și soldații români, și
pentru dvs. domnule general, comandantul de căpetenie, va fi eternă”.
În continuare, liderul naţional-ţărănist îşi exprima
dezacordul faţă de participarea armatei române la operaţiile militare dincolo
de Nistru: „Dacă întreaga opinie publică românească, cu noi toţi, am
fost pentru recucerire provinciilor rupte prin agresiune de la patria mumă,
suntem categoric în contra ca România să urmărească obiective de agresiune. Nu
este admisibil să ne prezentăm ca agresori faţă de Rusia, astăzi aliata
Angliei, probabil învingătoare, pentru alt motiv decât Bucovina şi Basarabia -
în tovărăşie cu Ungaria şi cu Axa, care ne-au rupt printr-un act arbitrar,
neratificat de nimeni, o parte importantă a ţării noastre, vătămându-ne teritoriul,
mândria şi onoarea nostră naţională... Basarabia şi Bucovina s-au unit cu
Regatul vechi, prin voinţa lor liberă şi pe baza principiului autodeterminării
popoarelor. Ar fi prea pretenţios să credem că continuarea războiului
germano-rus ar depinde de colaborarea noastră, precum este nu mai puţin
pretenţios să proclamăm noi, România, război sfânt contra Rusiei, pentru
organizarea ei internă, de stat şi socială. Războiul sfânt, militar şi politic,
să-l prestăm pentru România Mare, cu toate provinciile sale. Nu avem niciun
soldat român de sacrificat pentru scopuri străine. Trebuie să cruţăm armata
noastră pentru scopurile noastre româneşti, care sunt multe şi mari şi de
tragică actualitate pentru foarte apropiate vremuri... Nu-i admisibil ca noi să
servim argumente şi motive în sprijinul celor ce urmăresc să ne împingă în
răsărit, eliminându-ne din cetatea naturală a Transilvaniei, leagănul
românismului şi mai ales nu este admisibil să ne legăm soarta prin războaie de
cucerire şi agresiune, cu Axa”.
La nord de Chişinău, diviziile române şi germane luptă
eroic la sud de Orhei, în timp ce la sud, Corpul 3 armată român atacă spre
Tighina.
- Pentru a se asigura ritmul alert al înaintării spre
Nistru, comandanții ordonă ca unitățile și marile unități să înainteze grupat
pe direcțiile indicate, evitându-se împrăștierea forțelor.
Lupte grele duce Regimentul 11 infanterie (Divizia 21)
la Ţiganca Nouă şi Ghioltosu.
Generalul Nicolae Tătăranu comunică dispoziţiile
Armatei 11 germană în ceea ce priveşte capturile: „Trupelor germane le
revine prada capturată de ele. Prada capturată de trupele române revine
românilor. În caz de îndoială, acest principiu va fi aplicat în spirit larg de
trupele germane în favoarea românilor. Este interzis ca soldaţii germani să-şi
însuşească capturile făcute de soldaţii români, să înlăture
trupele române de la prada ce le
aparţine”.
În timp ce unii ostaşi săvârşesc, în confruntarea cu
inamicul, remarcabile fapte de arme, alţii săvârşesc fapte neostăşeşti,
reprobabile.
„Domnul general Antonescu observă zilnic
ofițeri într-o ținută neîngrijită şi chiar destrăbălată şi într-o atitudine
complet neostăşească, nebărbieriți, murdari, fără centură, nu salută ostăşeşte,
nu au ținută corectă şi atitudine corespunzătoare gradului şi situației lor
sociale. Domnul general Antonescu atrage atenția asupra acestei atitudini
lipsită de orice demnitate ostăşească şi cere în mod categoric ca de la general
până la soldat fiecare să-şi facă datoria, intrând în ritmul obligațiilor
impuse de haina militară. Acei care nu se pot obişnui cu datoria imperioasă de
a se supune acestor obligații să plece din oştire” (comandantul
Armatei 4)
Generalul Alexandru Ioaniţiu face cunoscut că Ion
Antonescu a decis „să împroprietărească, în teritoriile eliberate, pe cei ce
s-au distins în războiul actual”. Până la sfârşitul anului 1941 aveau să fie
propuşi pentru împroprietărire 3.999 ofiţeri, 2.596 subofiţeri şi 35.747 trupă.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu