Grigore Stamate - România între pachetele de austeritate

 

România între pachetele de austeritate

General-locotenent (r) Dr. Grigore Stamate, Membru al Fundației Europene Titulescu

30 Iulie 2025

 

Dintotdeauna am fost captivat de noutate; mai exact, de ceea ce ne-ar putea oferi, în adaos, ziua de mâine. Cu deosebire, la cumpăna dintre marile evenimente, când este de presupus că un ceva mai bine va succeda unui ceva mai puțin bine. Fără să iau aminte la cugetarea unuia dintre cei mai de seamă intelectuali liberali americani, istoricul Henry Steele Commager, care, dacă mai rețineți, încă din perioada imediat postbelică, ne atenționa că: „schimbarea nu asigură neapărat progresul”. Dovada cea mai concludentă reprezentând-o regimurile totalitare, între care - așa cum au evoluat sau, mai bine-zis, au involuat fenomenele socio-economice în România - poate fi inclus și actualul capitalism de import; așa cum a fost ferchezuit cu șmirghel comunist.

Ar fi multe de spus - căci de explicat nu mai poate fi vorba -  despre ce s-a întâmplat, în plai mioritic, în răstimpul celor 35 de ani, de când, chipurile, ne-am debarasat de racilele unei orânduiri de „tristă amintire”. Dar, cum nu acesta este interesul în temă, să revenim la ceea ce zguduie bunul trai al românului din zilele noastre: spectrul pachetelor de austeritate, cu acel complex de măsuri, care frizează nu numai bumnăstarea, ci, pe alocuri, până și bunul simț.

Așadar, după instaurarea unei noi puteri politice în România anului 2025 - cu sau fără îndreptățire, în opinia unora sau a altora - pentru a înlătura orice suspiciune, ar fi fost de așteptat să apară și revirimentul mult așteptat: adică, un trai decent și o perspectivă mai sigură pentru toți locuitorii uneia dintre cele mai bogate și mai frumoase țări din colțul sud-estic al Europei Occidentale. Ar fi fost... Din nefericire însă, sub motivații deloc plauzibile, sărăcirea poporului a devenit laitmotiv pentru unii dintre cei care, diferit de masa majoritară, încă se lăfăie în huzur.

Da, suntem de acord, cu toții, că România noastră, dragă, dulce și la cheremul unora și a altora, a ajuns la marginea așteptărilor (ca să nu spun a prăpastiei) și neapărat, înainte de a o lua pe tobogan, trebuia intervenit cu cele mai corespunzătoare măsuri. Pentru că - așa cum, pe drept, ne explică premierul Ilie Bolojan - „în lipsa unor unor măsuri economice și fiscale ferme, România riscă să intre în incapacitate de plată, ceea ce ar afecta plata salariilor și pensiilor”. De ce tocmai aceasta, cred că motivațiile ar trebui și mai intens explicate. Altfel, s-ar crede că dezastruoasa stare a Țării s-ar datora nemijlocit doar salariaților și pensionarilor.

Până aici - dacă, desigur, am face abstracție de concluzia anterioară - totul ar părea normal și, cu bunele și mai puțin bunele acestor restricții, românii de bună credință ar fi înțeles că altfel nu se mai poate. Ce n-au înțeles însă este de ce nu răspunde nimeni dintre vinovații de această situație extrem de gravă, unde s-au dus miliardele lipsă și, mai ales, de ce la „redresare” trebuie să participe doar nevoiașii în spinarea cărora se adugă și mai mult (asta, ca să nu mai enumerăm toate categoriile supuse înjositoarei discriminări).

Mi-aduc aminte că înainte de decembrie 1989 apăruse în ziarul „Scânteia” un articol ciudat, care avea următorul titlu: „Când zici hei rup, pune și umărul!”. Noi, tinerii de atunci, îl decupasem din ziar și-l lipisem în dosul ușii și, când superiorul apărea în birou și ne distribuia sarcinile, cu privirile încrucișate, ne amuzam teribil. Cât de valabil mai este și în prezent dezideratul, rămâne la aprecierea fiecăruia. Sau, asta nu se mai pune, pentru că erau alte timpuri pe-atunci.

Revin și îmi exprim acordul că așa nu mai merge. Adică, nu mai este loc pentru îmbogățire fără just temei, pentru acumulări fără muncă, pentru hoții, tertipuri și manevre frauduloase în dauna majorității. Dar, pentru a eradica acest groaznic flagel, care s-a permanentizat în noua societate, prin subminarea economiei, devalizarea avuției naționale și aservirea occidentală, trebuie să fim, cu toții, solidari. Nu numai în vocabular și gesturi apăsate, fără de niciun rost, ci și în atitudine, în fapte concrete, indubitabile, fără de nicio excepție. Iar, pentru transparență și corectitudine să se înceapă tocmai cu cei cocoțați pe piedestalul nesimțirii. Și, fiindcă tot este vorba de salariați și pensionari, să se înceapă cu cei care beneficiază de salarii și de pensii exorbitante (în mare parte, în afara contributivității).

Pentru orice eventualitate, aș sugera eu, să se aplice principiul arhicunoscut al lui Platon (filosoful Greciei Antice și fondatorul Academiei din Atena), care n-are nicio legătură cu epoca lui Ceaușescu: diferența dintre venitul minim și venitul maxim să se circumscrie raportului de 1 la 5. Și, pentru mai multă concretețe în abordare, să fie eliminate toate discrepanțele dintre salariile bugetarilor, cu fel de fel de sporuri inventate, la liberă apreciere. Să dispară toate regiile de stat neproductive, ca și pleiada de agenții și instituții, ce nu-și justifică existența. Să fie  desfințate consiliile de administrație și înlăturate sinecurile și fiefurile politice din aparatul de stat; să fie desființate posturile de consilieri personali și fie revizuite dimensionate atribuțiile funcționarilor și reținute doar acele funcții care-și demonstrează utilitatea. Redimensionați numărul de parlamentari (pentru care deja există cadru legal), numărul secretarilor de stat și al asimilaților acestora, precum și al directorilor generali, directorilor și adjuncților de la toate nivelurile.

Atunci, să vedeți ce satisfacție va fi în rândul mulțimii cel mai grav afectate, iar magistrații, Avocatul poporului și membrii Curții Constituționale vor deveni solidari în nevoi cu ceilalți și vor fi, într-adevăr, atașați majorității și, sigur, vor judeca cu dreptate, eludând și, la rigoare, sancționând orice intervenție politică.

Să se treacă, de îndată, la taxarea corespunzătoare - potrivit criteriilor europene, nu altfel - a multinaționalelor, care-și externalizează profitul și intrați în dedesubturile evaziunii fiscale. Nu există nicio scuză să nu se procedeze altfel. Este de ajuns o singură lege organică - adoptată în regim de urgență - care să respecte întocmai Constituția Țării și, vă asigur, că totul va intra grabnic în normal. Stopați, măcar temporar, până la revenirea la normal a economiei, ajutoarele distribuite în folosul altora și în defavoarea românilor, reduceți cheltuielile pentru achiziții din afară și impulsionați industria în toate structurile sale, inclusiv în agricultură și pentru apărare. Faceți din investițiile în industria românească un titlu de glorie. Nu mai fiți atât de „receptivi” la ceea ce ne impun alții, lăsați de o parte obediența și apărați, prin toate mijloacele, interesul național. Înăspriți pedepsele în sarcina celor care se îmbuibă din bogăția Țării. Nu mai permiteți niciunui străin să se înfrupte din bogățiile solului și subsolului românesc și opriți înstrăinarea, sub orice formă, a loturilor de pământ românesc și a tuturor imobilelor și obiectivelor de patrimoniu (vedeți cum au rezolvat celelate state fost comuniste această delicată problemă), pe motive fără justificare temeinică. Și, nu în ultimul rând, numiți în funcțiile de conducere doar buni specialiști, oameni pregătiți profesional și real competenți, de înaltă moralitate, capabili să organizeze și să conducă. Faceți-i răspunzători pentru daunele aduse respectivei instituții și întreprinderi pe toți cei implicați și reintroduceți răspunderea pentru acei magistrați și politicieni, care nu-și onorează profesia (asta numai dacă nu sunteți șantajabili și, la rându-vă, nu purtați povara vreunui anume dosar). Lăsați deoparte butada politică și eliminați numirile pe criterii de partid, reduceți drastic stipendiile acordate partidelor, cu deosebire ăn perioada electorală. Altfel, nu veți reuși în demersul vostru - poate, bine intenționat - și veți împovăra și mai mult poporul acesta, veți diminua bunul trai, veți alimenta haosul și, mai devreme sau mai târziu, la rându-vă, riscați un afront pe măsură. Nu vă mai bazați exclusiv pe ajutorul străin.

Revedeți, încă o dată, întregul pachet de măsuri (1, 2, 3 sau câte or mai fi) și feriți-vă, ca de foc, să încălcați Constituția și deciziile Curții Constituționale (cazul diminuării pensiilor prin reținerea CASS, fiind cel mai elocvent). Lăsați IMM-urile și pe antreprenorii români să prospere, sprijiniți agricultorii la nivelul celorlalte state din Uniunea Europeană, stopați accesul fără taxă al produselor din alte state, indiferent de motivele invocate. Sprijiniți spitalele, școlile, transporturile, cercetarea și tot ce reprezintă folos românesc. Reconsiderați-vă grabnic poziția față de întreg sistemul național de apărare, ordine publică și siguranță națională, față de valorile fundamentale ale națiunii și nu mai permiteți niciunui institut sau organism neguvernamental ca, pe bani românești, la noi în țară, să ne denigreze istoria, să ne înjosească credința, tradițiile și marile valori ale neamului. Numai atunci, România noastră va înainta și își va reocupa locul merituos între națiunile lumii civilizate. Știm că este greu, dar nu este imposibil, dacă există voință politică, dragoste de țară, corectitudine și respect față de acest minunat popor român, îndeajuns de umilit și jefuit.

Mi-aduc aminte, că, la o ultimă întâlnire pe care am avut-o cu distinsul economist american de origine română, Anghel Rugină - care nu împărtășea poziția guvernanților de la acea vreme de a spori taxele - acesta îmi spunea: „Dacă vrei să distrugi o economie și să pauperizezi un popor, împovărează-l cu fel de fel de taxe. Eșecul va fi asigurat, iar tinerii vor lua calea pribegiei”. Seamănă cumva cu ceea ce se petrece în contemporaneitatea de după anii ’90?!

Peste tot și peste toate însă, rămân la ideea că schimbarea mult așteptată nu reprezintă decât o simplă alegație, vorbă în vânt, fără de nicio acoperire în realitate, dacă înțelegeți să procedați, ca și înaintașii dumneavoastră sau, poate, și mai rău. Eliminați din vocabular frazeologia de pripas și demagogia, nu mai utilizați deziderate de genul: Noi vrem să „reașezăm”, când, de fapt, voit, încălcați semnificația noțiunii. Apelați la adevărații specialiști, nu la politicieni spoleiți cu studii și experiență discutabile. Procedați astfel și, vă asigur, că revenirea la normal nu va întârzia să apară. Dar, începeți cu voi, cu eșalonul de la vârful puterii, al avantajelor și al îmbuibării. Pentru orice eventualitate uitați-vă în oglindă timpului și gândiți dacă ați „reașezat” corect nivelul de reprezentare al unor ministere (îndeosebi, la Externe și Apărare).

Am avut încredere în voi și v-am votat, cu speranța că totul se va redresa în Țară. Încă mai am încredere și, vă asigur, că nu mă las ademenit de cine știe ce himere și discern cu deplin discernământ toate informațiile manipulatorilor. Dar, nu ne jigniți inteligența, pentru că este de notorietate că românii sunt o nație cu valențe deosebite, cărora, dacă le forțați înțelegerea, se pot întoarce împotrivă voastră, a tuturor politicienilor, care le-au înșelat așteptările. 

Oameni buni reflectați adânc în profunzimea evenimentelor și pricepeți că altfel se prezintă realitatea românească la trei decenii și jumătate de la acea bulversare din decembrie 1989.

Nu sunt vreun ilustru previzionar și nu am veleități de predicție, sunt – ca mai toți românii - un expert modest doar în domeniile în care am lucrat; dar, ca unul care v-am votat, vă asigur că sunt un foarte bun român; unul, care vă acceptă până  și pe voi. Iar, la nevoie - dacă meritați - sunt oricând în măsură să mă pun la dispoziția voastră, ca și a Țării. Deși, s-ar putea ca aceste rânduri să nu vă parvină niciodată, pentru că, sigur, vor avea grijă „consilierii personali” să nu vă strice cumva buna dispoziție.

Doamne, ocrotește-i pe români!