Lumea bipolară a creat două modele globale aflate în
confruntare permanentă
Prof. univ.
dr. Corvin Lupu
30 Iulie 2025
În cadrul unui
interviu televizat difuzat în data de 22 iulie 2025, profesorul universitar
doctor Corvin Lupu a oferit o sinteză deosebit de importantă și revelatoare cu
privire la cauzele de fond ale confruntărilor majore ce au loc în prezent pe
plan internațional. Fiind minuțios documentate, pe baza unor studii și
cercetări ce au durat mai mult de 40 de ani, aceste informații se constituie în
adevărate repere esențiale de înțelegere a fundamentelor reale a relațiilor
internaționale. În condițiile în care astăzi istoria ne este în cea mai mare
parte cenzurată și măsluită, iar știrile sau dezbaterile din mass-media sunt
orientate mai degrabă spre dez-informarea și manipularea opiniei publice,
recomandăm lecturarea cu atenție a transcrierii de mai jos a interviului oferit
de profesorul Corvin Lupu
Calistrat Atudorei: Domnule profesor, în ciuda numeroaselor emisiuni
făcute de noi în ultimii ani, a articolelor și interviurilor pe care ni le-ați
acordat dumneavoastră și alți specialiști, am constatat că o mare parte a
opiniei publice, care nu are studii de specialitate, nu a înțeles, sau nu a
înțeles corect, evoluțiile internaționale care au condus la situația actuală
extrem de tensionată și marcată de războiul dintre 40 de state globaliste
occidentale și Federația Rusă. V-aș ruga să reamintiți cititorilor cum s-a
ajuns la o bipolaritate a Lumii în care conflictul să nu mai poată fi gestionat
și să asistăm la un război în care sunt implicate în diverse moduri aproape 50
de țări?
Corvin Lupu: Da, toate evenimentele și fenomenele politice care
se întâmplă astăzi își au originea la sfârșitul celui de Al Doilea Război
Mondial, când puterile învingătoare au configurat un sistem al relațiilor
internaționale pe care să-l controleze autoritar pe termen lung și foarte lung.
Pentru aceasta au încheiat tratate solide, cuprinzând și anexe secrete cu
prevederi restrictive, menite să consolideze dominația mondială a marilor
puteri semnatare, prevederi îndreptate împotriva intereselor altor state, cu
deosebire împotriva statelor învinse în război.
În cei șase ani de război
mondial, s-a dezvoltat o uriașă industrie militară. În SUA această industrie a
fost în majoritate creația și proprietatea sistemului bancar care a finanțat
producția de arme cumpărate de guvern. La încheierea bruscă a războiului, în
urma bombardamentelor atomice din Japonia, au rămas stocuri mari de arme,
constituite pe Insula Okinawa, pregătite pentru a fi folosite la cucerirea
Japoniei pe cale terestră, metru cu metru, casă de casă. N-a mai fost nevoie de
ele și aceste stocuri au fost folosite pentru a cataliza alte conflicte
viitoare, programate de planificatorii de pe Wall Street. Astfel, jumătate din
depozitele de arme și proiectile au fost donate conducătorului anticomunist al
coreenilor, Syngman Rhee, ca să lupte împotriva coreenilor comuniști conduși de
Kim Ir Sen și conducătorului vietnamezilor, Ho Și Min, care lupta împotriva
dominației coloniale a Franței, încurajat de SUA, care submina dominația
colonială a vest-europenilor. Coloniile erau controlate strict de metropole și
americanilor, mai ales evreilor americani, nu le convenea îngrădirea accesului
la resursele din colonii. În 1949, după victoria comuniștilor în China, Ho Și
Min a adoptat și el linia comunistă, sub oblăduirea Uniunii Sovietice. Astfel,
pe lângă conflictul istoric vietnamezo-francez, s-a adăugat conflictul
ideologic între comuniștii din nord și susținătorii regimului capitalist din
sudul Vietnamului, care a condus la război civil. În acest fel s-au asigurat
conflicte adânci și pe termen lung.
Planificatorii sistemului bancar
american au intuit imediat pericolul de a pierde uriașele venituri pe care le
obținuseră din industria militară în timpul războiului. Pentru bancheri, pacea
ar fi urmat să aducă împuținarea drastică a profiturilor, dacă nu s-ar fi
proiectat alte conflicte care să ducă la un mare consum de armament, proiectile
și tehnică militară. Dacă s-ar fi impus o pace generalizată, guvernul SUA și
Congresul SUA ar fi urmat să dirijeze majoritatea veniturilor statului în alte
direcții, sociale, culturale, de infrastructură, în ridicarea nivelului de trai
etc., direcții de finanțare care nu le aduceau lor profit, ci poporului
american. Agenda bancherilor era una cu totul diferită de aspirațiile
majorității poporului american și de cele ale politicienilor care nu le erau
aserviți și care doreau să slujească țara și poporul american, nu pe bancheri.
Pentru a-și promova interesele, bancherii de pe Wall Street, „întâmplător” toți
de etnie evreiască, au sprijinit promovarea în politică și în mediul
militaro-informativ a unor oameni care să le promoveze interesele, în afara
liniei politice oficiale a statului american și adeseori împotriva intereselor
statului și poporului american. Mai târziu acest sistem s-a numit „statul
paralel”.
Pentru ca industria militară să
poată rămâne în funcțiune cu același nivel al producției ca în vremea
războiului, planificatorii au conceput o lume bipolară bazată pe confruntarea
ideologică între comunism și capitalism, cele două regimuri diferite, din cele
două principale mari puteri ale Lumii și pe o aparentă confruntare între SUA și
URSS, supraputerile care au fost astfel angajate într-o teribilă cursă a
înarmărilor și a cuceririi Spațiului Cosmic, pentru că cine stăpânește Cerul,
stăpânește și Pământul.
Amândouă regimurile politice erau
creația bancherilor de pe Wall Street. Din acest punct de vedere, erau
regimuri-surori după mama care le-a născut. Confruntarea indusă era
menită nu numai să permanentizeze nevoia de înarmare, care interesa profitul
bancherilor, ci și să ofere motive de control intern asupra populației și de
represiune împotriva adversarilor regimului capitalist, ceea ce ușura misiunea
guvernului de a stăpâni țara. În același mod era folosită confruntarea cu
capitalismul și în Uniunea Sovietică.
Prin tratatele încheiate la
sfârșitul războiului mondial s-au creat cele două sfere de influență, care
catalizau confruntarea lumii devenită bipolară. Fiecare supraputere și-a impus
regulile asupra tuturor supușilor. Fiecare supraputere se considera pe sine ca
promovând unicul regim politic democratic și acceptabil. În realitate, nici
unul din regimuri nu a fost democratic și nici astăzi nu există democrație
decât în teorie. Acordarea unor drepturi și libertăți cetățenești nu înseamnă
democrație, iar alegerile au fost și sunt astfel controlate încât să nu poată
conduce la schimbarea regimului politic, doar a persoanelor care să conducă
același regim și să promoveze aceleași interese, ale acelorași grupuri de
interese.
Supunerea statelor din cele două
sfere de influență față de marile puteri dominante a condus la promovarea
globalismului în Lumea occidentală și a internaționalismului proletar, în sfera
sovietică de influență, acesta din urmă fiind tot o formă de globalism. Lumea
bipolară a creat două modele globale aflate în confruntare permanentă.
Până în 1917, în Rusia, cea mai
bogată țară din Lume, s-a restricționat accesul evreilor la putere politică și
financiară. Regimul comunist a fost introdus în Rusia de către bancherii evrei
din New York, care doreau acces la resursele Rusiei, prin finanțare masivă și
prin influențarea împăratului german Wilhelm al II-lea să-i finanțeze și să-i
înarmeze pe bolșevici. Fratele bancherului Paul Moritz Warburg, pe nume Max
Warburg, era consilier al împăratului Wilhelm al II-lea, în timpul Primului
Război Mondial. El a propus împăratului proiectul de scoatere a Rusiei din
războiul împotriva Germaniei, prin sprijinirea de către Germania a loviturii
bolșevice de stat, cu condiția pusă lui Lenin de a scoate Rusia din război, de
a restitui ajutorul oferit și de a ceda Germaniei teritorii. Bolșevicii au fost
de acord și și-au respectat înțelegerile cu germanii.
Evreii care au condus Rusia
Sovietică s-au înconjurat de alte minorități naționale pentru a-i putea domina
pe ruși și a-i exploata în folosul lor. Etnia rusă a fost la început adversară
a bolșevismului. Multe milioane de etnici ruși, cu deosebire intelectualitatea
și elitele etniei au fost deportate în gulag-ul rusesc. După șapte decenii de
regim comunist, cu sprijin iudeo-american, la conducerea URSS a ajuns Mihail
Gorbaciov, care a promovat măsuri care aveau să falimenteze total regimul
politic sovietic, aflat deja în criză. În paralel, naționaliștii etnici ruși
luptau pentru eliberarea Rusiei de sub controlul suprastructurii controlată
majoritar de minoritățile naționale. În decembrie 1991, în urma luptelor între
trei facțiuni politice din URSS, respectiv conservatorii comuniști (conduși de
Ghenadi Ianaev), reformiștii perestroikiști (conduși de Mihail Gorbaciov) și
naționaliștii ruși (conduși de Boris Elțîn), colosul sovietic s-a dezmembrat în
15 republici, care s-au eliberat astfel de suprastructura internaționalist
proletară/globalist-comunistă a Uniunii Sovietice. Bancherimea americană spera
ca cele 15 noi state independente desprinse din fosta URSS să se globalizeze în
jurul puterii americane, ceea ce, timp de un deceniu și jumătate a părut că
s-ar profila.
Moștenitoarea fostei URSS în
dreptul internațional a tuturor tratatelor încheiate de defuncta URSS, tratate
care au rămas în vigoare, a devenit Federația Rusă. Conducerea Federației Ruse
a decis schimbarea regimului politic, Partidul Comunist fiind trecut în
opoziție și influența sa a fost continuu redusă.
Conducerea de la Kremlin a
renunțat la ideologia comunistă, adoptând regimul politic capitalist de
sorginte occidentală. Criza economico-financiară a continuat. În timpul
președintelui Boris Elțîn (1992-1999), economia și resursele naturale ale
Rusiei au fost privatizate în folosul unor oligarhi în cea mai mare majoritate
evrei. Țara a fost îndatorată bancherilor evrei, în scop de colectare de
dobânzi.
SUA au profitat de criza și
slăbiciunea socială și economică a URSS/Federației Ruse din perioada
conducătorilor Mihail Gorbaciov și Boris Elțîn, pentru a încălca înțelegerile
privitoare la sferele de influență și pentru a-și extinde influența asupra spațiului
pe care anterior l-au recunoscut prin tratate ca fiind de drept al Moscovei.
Pentru cei interesați, am
dezvoltat aceste idei în cărțile Corvin Lupu, Grațian Lupu, Istoria relațiilor
internaționale, Prefață de Gheorghe Buzatu, Editura Universității Naționale de
Apărare „Carol I”, București, 2013 (365 p) și Corvin Lupu, Europa în sistemul
relațiilor internaționale, ediția a IV-a revizuită și adăugită, București,
Editura Elion, 2016, (254 p).
Calistrat Atudorei: Dar această
situație a durat aproximativ jumătate de secol, după care lucrurile au evoluat.
Explicați vă rog cititorilor această evoluție.
Corvin Lupu: După înțelegerile
verbale din Malta (2-3 decembrie 1989) și acceptarea de către Mihail Gorbaciov
a promovării intereselor SUA și ale Europei Occidentale, mai ales ale Germaniei
și acceptării de către Mihail Gorbaciov a preluării influenței economice în
URSS de către câteva mii de oligarhi evrei, așa numitul Război Rece s-a
încheiat. Gorbaciov a fost declarat erou, mare prieten al Occidentului, i s-a
dat Premiul Nobel pentru Pace și URSS a devenit peste noapte „stat prieten” și
„stat democratic”.
A urmat acea perioadă numită „a
cocostârcului”, sau „lumea într-un singur picior”, perioadă în care SUA au
devenit, pentru un deceniu și jumătate, singura supraputere mondială, singurul
jandarm al Globului, care tăia și spânzura de unul singur.
Ajuns la putere cu sprijinul
naționaliștilor ruși, care doreau să se elibereze din chingile impuse de
conducerea multinațională, preponderent evreiască, Boris Elțîn a condus Rusia
în direcția cedării continue de influență economico-financiară internă către
oligarhii evrei și a influenței internaționale către statele din Occident. El
renunță total la a proteja statele din zona de influență a fostei URSS,
recunoscând cesiunile făcute verbal de Mihail Gorbaciov la Malta, care erau în
contradicție cu tratatele semnate de URSS cu SUA și Marea Britanie. Moștenind
obligațiile fostei URSS, Federația Rusă avea și datoria de a apăra statele din
Organizația Tratatului de la Varșovia de a fi ocupate, distruse economic și
jefuite de Occident, așa cum s-a întâmplat cu România.
Semnificativ este modul relatat
de Ion Iliescu apropiaților săi în legătură cu discuția sa cu Boris Elțîn,
purtată la Moscova, în ianuarie 1992. Când Ion Iliescu a ridicat problema
eventualității restituirii Tezaurului României, Boris Elțîn l-a întrebat ce
tezaur vrea, că tezaurul respectiv a fost plata României pentru protecția pe
care URSS a asigurat-o României timp de jumătate de secol, protecție care a
permis o mare libertate națională și o dezvoltare mare a țării și a spus că de
atunci mai departe urmau să vină occidentalii „peste voi și o să vă ia totul”.
Încălcând înțelegerile dintre
URSS, SUA, Germania și NATO, care prevedeau că nici un militar NATO nu va fi
instalat la est de fluviul Oder, în aprilie 1997, la Helsinki, Boris Elțîn și-a
dat acordul ca Polonia, Ungaria și Cehia să intre în NATO. Acest compromis a
născut viitoare alte compromisuri. SUA și NATO „au pus Cortina de Fier pe roți”
și au tot împins-o către fruntariile Rusiei, țara-țintă supremă a lăcomiei
colosale a iudeo-globalismului occidental.
În seara de 24 martie 1999,
la televiziunea rusă s-a anunțat vizita la Moscova a președintelui Fondului
Monetar Internațional, Michel Camdessus, care acorda Rusiei un „împrumut
nerambursabil”(!) de 17,5 miliarde de dolari. Valoarea dolarului era de
aproximativ 5 ori mai mare decât în 2025, la ora scrierii acestor rânduri
(valoarea unciei de aur în 1997 era de aprox. 500 $, iar în 2025 este de 2.600
$). În aceeași seară, după două ore, aviația NATO a bombardat Priștina,
capitala provinciei iugoslave Kossovo și a generat un mare exod al albanezilor
din Kossovo, care era filmat și prezentat opiniei publice ca fiind exod generat
de „genocidul sârbesc” împotriva albanezilor. Rusia nu și-a respectat
angajamentul de a apăra Iugoslavia, angajament legiferat printr-un vechi tratat
bilateral, încheiat încă din 1875 și reînnoit de mai multe ori. Rusia elțînistă
a trădat și a vândut Iugoslavia… În anul 2014, președintele Vladimir Putin a
declarat că Mihail Gorbaciov și Boris Elțîn au fost doi trădători ai Rusiei, iar
în 2022, când a încetat din viață Mihail Gorbaciov, conducerea Federației Ruse
a considerat că el nu merită funeralii cu onoruri rezervate șefilor de stat.
Înaintarea NATO către fruntariile
Rusiei a fost pentru prima oară oprită în anul 2008, când președintele
kazaro-evreu al Georgiei (fosta Republică Sovietică Socialistă Gruzină), Mihail
Saakașvili a cerut aderarea țării la NATO. După repetate avertismente, armata
Rusiei a atacat Georgia, a zdrobit-o repede, i-a distrus industria și o mare
parte din infrastructură și a desprins de Georgia două regiuni importante,
Abhazia și Osetia de Sud, care s-au declarat independente și au fost
recunoscute ca atare de Moscova. Ele au cerut alipirea la Rusia. Mihail
Saakașvili a fugit în Ucraina, a ajuns la închisoare și a ieșit din politică pe
ușa din dos.
Eforturile Occidentului de a se
apropia de Rusia nu s-au oprit și în anul 2014, serviciile secrete occidentale
au organizat o lovitură de stat împotriva președintelui legal ales și
recunoscut de întreaga comunitate internațională, inclusiv de Occident, Viktor
Ianukovici. În urma loviturii de stat au fost aduși la putere conducători
kazaro-evrei supuși bancherilor conaționali ai lor din SUA, în primul rând
familiei Rotschild. În aceste condiții, conducerea de la Kremlin a decis să
readucă în fruntariile Federației Ruse Peninsula Crimeea, făcută cadou Ucrainei
în anul 1954 de conducătorul URSS, kazaro-evreul originar din Ucraina, Nikita
Sergheevici Hrușciov. Anexarea Crimeei s-a făcut printr-o operațiune a trupelor
speciale ale armatei ruse, fără vărsare de sânge.
Calistrat Atudorei: Explicați vă rog cum a luat Vladimir Putin
conducerea Federației Ruse.
Corvin Lupu: În ultimii ani de domnie, alcoolismul lui Boris Elțîn s-a
agravat. El a anunțat că nu va mai candida pentru un nou mandat, la alegerile
din martie 2000. Bancherii evrei din SUA au preconizat aducerea ca președinte a
unui oligarh evreu, dar naționaliștii ruși au influențat un alt curs al
evenimentelor. În decembrie 1999, Boris Elțîn a fost forțat să demisioneze și
să-l numească președinte interimar pe Vladimir Vladimirovici Putin, iar în
martie 2000 el a fost ales în această funcție.
Sub conducerea lui, naționaliștii
ruși au purtat o lungă luptă de recuperare a suveranității țării și de
emancipare a etniei ruse, împotriva influenței iudeo-americane și a oligarhilor
kazaro-evrei care stăpâneau mare parte din economia și finanțele țării și
influența politică și administrativă. Lupta a înregistrat o victorie importantă
a rușilor în anul 2022, când majoritatea averilor oligarhilor ruși a ajuns în
mâna statului rus.
În acel an 1922, în 24 februarie,
începuse și operațiunea militară specială a Rusiei în Ucraina. Prin tratatele
încheiate la sfârșitul celui de Al Doilea Război Mondial, Rusia a primit
dreptul de a interveni militar în statele din zona ei de influență, iar acest
drept a fost consemnat și în Charta ONU. Din această cauză Rusia nu a numit
„război” acțiunea ei militară. Războiul se poartă în afara spațiului pe care îl
are sub control un stat. Din această cauză, cunoscând drepturile de intervenție
militară ale Rusiei, președintele Donald Trump a recunoscut că atacul rusesc în
Ucraina a fost „singura opțiune pe care o avea” Rusia.
Cum am spus mai înainte, Ucraina
ajunsese din 2014 sub stăpânire kazaro-evreiască. În anii următori, sub
conducerea președinților kazaro-evrei Poroșenko și Zelensky, țara s-a îndatorat
până la nivelul la care nu mai putea plăti dobânzile și a cedat toate activele
statului ucrainean fondului financiar evreiesc Franklin Tampleton, aparținând
prin interpuși familiei Rotschild. În cursul operațiunii militare speciale a
Federației Ruse, fostele active ale statului ucrainean ajunse în mâna evreilor
au început a fi bombardate continuu. Războiul din Ucraina în care Rusia luptă
cu peste 40 de țări occidentale este războiul naționaliștilor ortodocși ruși
împotriva bancherimii evreiești din New York. Este un război real, pe viață și
pe moarte.
În ianuarie 2025, după un sfert
de secol de conducere a Rusiei, președintele Vladimir Putin a declarat public
că abia acum copiii Rusiei „nu se vor mai naște sclavii lui Rotschild”.
Aceste evoluții, foarte pe scurt
rememorate în rândurile de mai sus, au condus la menținerea lumii bipolare, dar
la o redirecționare a conflictului. Nu se mai confruntă iudeo-comunismul cu
iudeo-capitalismul, ci se confruntă naționalismul cu globalismul. Această
confruntare nu este una care să fi fost dorită de bancherii evrei care au
controlat SUA. Ea nu a fost planificată, așa cum a fost planificat conflictul
capitalismului cu comunismul. Conflictul dintre globaliști și naționaliști,
fiind nedorit și neplanificat, este greu controlabil.
Lupta rușilor cu evreii s-a
născut din dorința rușilor de a fi liberi să-și conducă propria țară. După
preluarea puterii de către naționaliștii ruși conduși de Vladimir Putin,
dezvoltarea Rusiei pe toate planurile a fost continuă, până la ora scrierii acestor
rânduri.
Calistrat Atudorei: Cum de s-au înțeles SUA și URSS, încât să nu ajungă
să se confrunte deloc în Europa?
Corvin Lupu: Nu s-au confruntat în Europa, dar s-au confruntat
indirect în Asia, în Coreea (1950-1953), în Vietnam (1955-1975) și în
Afganistan (1979-1988), dar acestea au fost conflicte care au fost permanent
sub control, în sensul că guvernele de la Washington și Moscova au conlucrat
permanent pentru ca cele două supraputeri să nu se confrunte direct, între ele,
iar conflictele să nu depășească „liniile roșii”. Cum spuneam, guvernul
american a fost permanent sub controlul bancherilor evrei, cei care fuseseră
părinții regimului iudeo-bolșevic din URSS și astfel „împăcarea” era ușor de
realizat. Rămâneau profiturile războiului: profitul financiar al industriilor
militare, antrenarea armatelor marilor puteri în războaie, ținerea populației
sub control prin invocarea pericolului reprezentat de adversarul ideologic și
militar, motivații solide pentru creșterea puterii serviciilor secrete,
accelerarea cursei înarmărilor etc.
În Europa însă, cele două
supraputeri au respectat cu sfințenie sferele de influență, ceea ce a menținut
pacea timp de jumătate de secol. Afirm aceasta chiar dacă, sovieticii au
finanțat și sprijinit în mai multe feluri partidele comuniste și muncitorești
din sfera americană de influență, iar americanii și serviciile secrete supuse
lor din vestul Europei au sprijinit mișcarea de rezistență anticomunistă și
antisovietică din sfera de influență a URSS.
Calistrat Atudorei: Vă mulțumesc.
Aranjament grafic -
I.M.
------------------------------------------
Sursa - https://geopolitika.ro/articles/prof-univ-dr-corvin-lupu-lumea-bipolara-a-creat-doua-modele-globale-aflate-in-confruntare-permanenta/
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu