Cine deține cu adevărat resursele României?
Dan Culcer,
Franţa
27 Iulie 2025
Confuzia voită care
ne costă miliarde
Am avut ocazia, în adolescență,
să cutreier munții României în compania unchiului meu pe linia paternă, inginer
minier cu o carieră în minele de aur, apoi cu una de inspector în diversele
instituții afiliate Inspectoratului geologic și minier. Am aflat multe din
acest domeniu. De aceea am rămas sensibil și atent la situația resurselor
miniere și energetice ale țării noastre. În subsolul României zac resurse
foarte importante de minerale, de gaze și petrol - bogății care, cel puțin
teoretic, aparțin poporului român. Dar cine administrează cu adevărat aceste
resurse? Cine decide cui le concesionăm? Și, mai ales, unde ajung veniturile
colosale rezultate din exploatarea lor? Răspunsurile la aceste întrebări sunt
tulburi. Iar în această ambiguitate juridico-politică își fac loc marile
pierderi naționale, privatizările dubioase și o lipsă de transparență ce
alimentează o realitate sumbră: cetățenii români sunt excluși sistematic din
deciziile care privesc averea lor comună.
Proprietar: statul
sau poporul? Confuzia din Constituție
Constituția României afirmă, la
articolul 136, că „bogățiile de interes public ale subsolului, resursele
naturale ale platoului continental [...] fac obiectul proprietății publice”.
Proprietate publică - dar a cui? A poporului? A statului?
Formularea ambiguă a permis de-a
lungul timpului întreținerea unei confuzii periculoase: aceea că statul este
proprietarul absolut, iar cetățenii nu sunt decât simpli spectatori. În
realitate, ar trebui să fie exact invers: cetățenii sunt proprietarii colectivi,
iar statul doar administrator delegat al acestor resurse.
„Statul administrează în numele
poporului” este o sintagmă frumoasă pe hârtie, dar complet lipsită de mecanisme
concrete de control democratic în practică. Petrom, OMV și lecția dureroasă a
unei pierderi naționale În 2004, România a vândut către OMV Austria 51% din
acțiunile Petrom, compania națională petrolieră. O mișcare considerată de mulți
economiști drept una dintre cele mai păguboase privatizări post-decembriste.
Petrom exploatează petrolul și
gazele României. Statul român a pierdut controlul iar Austria, prin OMV,
încasează profiturile.
În loc să valorifice strategic
aceste resurse pentru dezvoltarea țării, România a ales un model de privatizare
a câștigurilor și socializare a pierderilor, într-un climat de netransparență
și lipsă de responsabilitate publică.
Redevențe ridicole: De ce nu
încasează România cât Norvegia sau Marea Britanie
România are printre cele mai
scăzute redevențe din Europa pentru petrol și gaze. În unele cazuri, nivelul
este de doar 3,5%, în timp ce alte state europene încasează de cinci sau chiar
de zece ori mai mult din același tip de exploatare.
Redevențe la gaze și petrol -
România vs Europa
Țara și redevența medie efectivă
(%): Norvegia – 50%, Olanda – 40%, Marea Britanie – 30-40%, Polonia 25%,
România - 14% (maxim 52% cu taxe excepționale
România pierde
anual sute de milioane de euro doar din diferența de nivel al redevențelor. Și mai grav: contractele de concesiune, redevențele
și clauzele privind profitul sunt confidențiale. Cum putem vorbi despre
„proprietate publică” dacă publicul nu are acces nici măcar la valoarea
încasărilor din exploatarea acestor bunuri?
Neptun Deep: un
test al maturității naționale?
Proiectul Neptun Deep, demarat
recent în Marea Neagră de consorțiul OMV Petrom - Romgaz, ar putea aduce 100 de
miliarde de metri cubi de gaze naturale în economia românească. O oportunitate
colosală. Dar întrebările sunt aceleași: ce redevențe vom încasa? Cine
controlează fluxul banilor?, Vor fi contractele publice?, Vor exista beneficii
directe pentru cetățeni? Fără răspunsuri ferme, există riscul ca Neptun Deep să
repete scenariul Petrom: România cedează resursa și încasează resturile.
Ce putem face? Reforma
constituțională și controlul democratic.
Este timpul să regândim profund
regimul juridic al proprietății publice. Nu este suficient ca legea să spună că
resursele „aparțin statului”. Este nevoie de o reformulare clară, care să
consacre următoarele principii:
- Poporul este proprietarul
colectiv al resurselor, nu statul.
- Statul este administrator
delegat, nu proprietar absolut.
- Deciziile privind resursele
strategice trebuie luate cu consultare publică și referendum, nu în birouri
închise.
- Contractele de concesiune
trebuie să fie 100% publice și auditate.
- Veniturile din exploatare
trebuie să alimenteze un fond suveran național, în beneficiul tuturor
cetățenilor.
O propunere concretă de
modificare constituțională
Un articol propus ar putea suna
astfel: „Resursele naturale ale României aparțin în mod indivizibil
cetățenilor români. Statul are doar rol de administrator delegat, fiind obligat
să gestioneze aceste resurse exclusiv în interesul public. Orice act de
concesionare, privatizare sau exploatare a acestora se supune controlului
cetățenesc și poate fi suspendat prin inițiativă civică sau referendum”.
În loc de concluzie: nu mai avem
luxul ignoranței
Fără o regândire profundă a
cadrului legal și politic privind proprietatea și administrarea resurselor
naturale, România va continua să piardă miliarde, în timp ce cetățenii rămân
excluși din deciziile care le privesc bunăstarea.
Confuzia dintre stat și popor nu
este inocentă. Este un instrument de control.
Iar primul pas spre recuperarea suveranității economice este clarificarea
dreptului de proprietate. Dacă România este a românilor, atunci și gazele,
petrolul și bogățiile subsolului trebuie să le revină lor - nu simbolic, ci
real, juridic, economic și democratic.
Iată o propunere de modificare
constituțională, însoțită de o schiță legislativă complementară, care are
scopul de a consolida proprietatea colectivă a cetățenilor asupra resurselor
naturale și de a institui mecanisme clare de control democratic:
Propunere de
modificare constituțională
Modificarea și
completarea Articolului 136 din Constituția României
Art. 136 - Proprietatea
(modificat)
(1) Proprietatea este publică sau
privată.
(2) Proprietatea publică aparține
colectiv cetățenilor români, uniți în cadrul statului național, suveran,
independent, unitar și indivizibil.
(3) Bogățiile de interes public
ale subsolului, resursele naturale ale zonei economice exclusive și ale
platoului continental, spațiul aerian, apele, pădurile, căile de comunicație,
rețelele de energie, precum și alte bunuri stabilite prin lege organică fac
obiectul proprietății colective naționale.
(4) Statul român nu este
proprietar al bunurilor de interes național, ci administrator delegat, având
obligația de a le gestiona în interesul exclusiv al poporului român.
(5) Poporul român are dreptul de
a fi consultat prin referendum național asupra oricărei decizii majore de
concesionare, privatizare sau transfer de gestiune a bunurilor naturale de
interes strategic.
(6) Orice contract de concesiune
sau exploatare privind resursele naturale trebuie să fie public, auditabil și
supus controlului cetățenesc, potrivit legii.
(7) Poporul român are dreptul de
a iniția acțiuni în justiție pentru apărarea dreptului său de proprietar
colectiv asupra resurselor publice în cazul unei administrări ilegale,
netransparente sau abuzive.
Proiect de lege
organică
Legea privind
Proprietatea Colectivă asupra Resurselor Naturale și Gestiunea Democratică a
Acestora
Art. 1 - Scopul legii. Această
lege reglementează modul în care cetățenii români, în calitate de proprietari
colectivi ai resurselor naturale, pot exercita controlul, supravegherea și
participarea în gestionarea acestora.
Capitolul I - Principii
fundamentale
Art. 2 - Proprietatea colectivă
națională. Resursele naturale aparțin cetățenilor români, indivizibil și în mod
egal. Statul este doar administrator în numele acestora.
Art. 3 - Principiul transparenței
absolute. Toate contractele de concesiune, redevențele, licitațiile și studiile
de impact se publică integral pe o platformă digitală publică, în timp real.
Art. 4 - Principiul controlului
democratic. Deciziile strategice privind bunurile naturale se iau cu
consultarea cetățenilor prin referendum sau consultare publică obligatorie, în
funcție de valoarea contractului.
Capitolul II - Instrumente de
control cetățenesc
Art. 5 - Platforma publică de
guvernanță a resurselor. Se înființează un portal național interactiv unde
cetățenii pot vizualiza, evalua, comenta și sesiza nereguli privind gestionarea
resurselor.
Art. 6 - Comisii civice de
supraveghere. Se constituie la nivel național și județean comisii civice
formate din cetățeni aleși prin tragere la sorți și validare publică, cu
atribuții de supraveghere și sesizare a abuzurilor în administrarea resurselor.
Art. 7 - Dreptul la acțiune
publică. Orice grup de 7.000 de cetățeni poate declanșa o acțiune
judecătorească pentru suspendarea unui contract, investigarea unui operator sau
auditul unui proces de concesionare.
Capitolul III - Beneficiul
cetățenesc din resurse
Art. 8 - Fondul Suveran Național
de Resurse. O parte fixă (ex. 50%) din veniturile nete obținute din resurse
naturale este direcționată într-un fond suveran controlat de Parlament și
cetățeni, destinat:
investițiilor publice,
reducerii taxelor,
sprijinirii generațiilor
viitoare.
Art. 9 - Dividende cetățenești. O
cotă-parte (ex. 10%) din profitul anual obținut din exploatarea resurselor
naturale este distribuită anual tuturor cetățenilor români sub formă de
dividende sociale (direct sau prin reduceri fiscale).
Capitolul IV - Sancțiuni
Art. 10 - Răspundere
administrativă și penală. Orice demnitar, funcționar sau reprezentant al unei
companii concesionare care încalcă principiile de transparență, consultare sau
integritate prevăzute de această lege va fi sancționat:
administrativ (suspendare,
amendă),
penal (în caz de fapte grave:
abuz, corupție, delapidare),
cu confiscarea integrală a
beneficiilor ilegale obținute.
Concluzie
Această propunere are ca
obiectiv:
- restabilirea suveranității
reale a cetățenilor asupra resurselor;
- introducerea unui cadru legal
de democrație economică participativă;
- limitarea abuzului de putere și
a opacității administrative în administrarea bogățiilor naționale.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu