George Măndicescu - AM PRIMIT ȘI A DOUA PALMĂ

 

AM PRIMIT ȘI A DOUA PALMĂ DE LA DOAMNA MIRELA ROZNOVEANU

Prima a fost în toamna trecută, după ce răspândisem niște articole în care autorii își exprimau îngrijorarea privind soarta României, într-o guvernare după gândirea unui Călin Georgescu sau Eugen Simion. Era vremea când la New York se vorbea de un guvern al României în exil, iar reputatul scriitor Ștefan Dumitrescu făcea un apel-manifest de „trezire” a românilor de pretutindeni pentru „Georgescu – președinte”.

„În ce lume trăiți dacă nu vedeți ce se întâmplă în România de azi?” era întrebarea închizitorială, pe lângă alte luări la rost pe aceeași temă, primită prin mail de la distinsa doamnă Mirela R.

Ultima palmă se dorește dată atât mie, cât și Inteligenței Artificiale, cea pe care am pus-o să comenteze articolul difuzat de dl profesor Nicolas Dima, intitulat Dilema NATO.

from: MirelaRoznoveanu mirela.roznoveanu@gmail.com
to: George Măndicescu mandigeo4@gmail.com
date: 11 iulie 2025, 00:50
subject: Re: Fw: Dilema NATO: 2025

„Bine ar fi dacă ați folosi mintea dvs. și nu un robot AI… și nu este politicos să faceți o asemenea rezumare. Cine sunteți dvs. să ciopârțiți, validați și ridiculizați textul unui journalist, professor universitar?” (sic!)

-XXX-

Adaug în continuare și „pălmuța” de la un necunoscut, legat de tema în discuție:

from: contact@incorectpolitic.com
to: Mirela Roznoveanu mirela.roznoveanu@gmail.com
cc: George Măndicescu mandigeo4@gmail.com

„În limba română profesor se scrie cu un singur s, iar jurnalist fără o.
Destul de ironică situația, ca un ciob care râde de oala spartă. Pe fond,
aveți oarecare dreptate, analizele cu AI sunt seci și se văd de la o
poștă. E util ca instrument, dar în combinație cu priceperea și geniul
omenesc.” (!)

Precizări ce se impun:

1.     „Mirela Roznoveanu, conaționala noastră din New York, e profesoară universitară, critic literar și scriitoare. Anul acesta ea a îmbogățit zestrea exilului românesc cu un nou volum intitulat „Epic Stories”, volum apărut recent în Statele Unite. Jurnalista Roznoveanu s-a afirmat în publicistica românească încă din țară unde a prins-o revoluția plină de elan și de dorința de a milita deschis pentru adevăr și dreptate. Vechea securitate și colaboratorii ei, metamorfozați spontan în purtători ai valorilor naționale, nu i-au iertat însă probitatea, au amenințat-o și au determinat-o să părăsească România. În America, a întâmpinat nenumărate greutati, dar tenace si hotarîtă le-a depășit, și-a continuat cariera, și s-a afirmat din nou ca journalist si scriitor...” ( Nicolas Dima) ( ! )

2.     Inteligența Artificială este ramura informaticii care se ocupă cu proiectarea și dezvoltarea de sisteme capabile să efectueze sarcini care, în mod normal, necesită inteligență umană. Aceste sarcini includ învățarea, raționamentul, recunoașterea vorbirii, luarea deciziilor și procesarea limbajului natural. IA nu implică conștiință sau intenție, ci funcționează prin algoritmi, modele matematice și volume mari de date pentru a imita comportamente inteligente.

3.    ChatGPT este un model de limbaj avansat bazat pe arhitectura GPT (Generative Pre-trained Transformer), dezvoltat de OpenAI, care utilizează tehnici de învățare automată pentru a înțelege și genera text în limbaj natural. Este o formă de inteligență artificială conversațională, antrenată pe cantități vaste de date text pentru a putea simula dialoguri coerente, informative și relevante cu utilizatorii, fără a avea conștiință, intenție proprie sau acces autonom la informații externe în timp real.

4.     

Când, în dispute politice, se aruncă și cu pietre, acea primă palmă primită de mine poate fi complet neglijată. Sunt însă mult mai preocupat de cea de-a doua palmă, așa că mă întreb – și întreb pe toată lumea – cât o merit cu adevărat, pentru a putea învăța ceea ce se cuvine.

Surprinzătoare mi se par modurile în care sunt formulate observațiile redate mai înainte. Orice comentariu ar trebui să fie binevenit, dacă este făcut cu bună intenție, indiferent de unde și cum vine. Rolul criticii și al criticilor literari – ca mediatori între autor și cititori – în cadrul culturii unei societăți este esențial pentru sănătatea și evoluția acesteia, având multiple funcții care contribuie la înțelegerea, valorizarea și dezvoltarea literaturii și, implicit, a culturii. E reconfortant să constat că, în epoca algoritmilor și a raționamentului probabilistic, cineva mai practică cu atâta pasiune arta corecției morale directe.  Cât despre a „ciopârți” textul cu pricina — nu a fost intenția mea. Dacă s-a atins nervul critic, cer scuze, dar  rog să-mi fie îngăduit să rămân fidel unei convingeri personale: ideile, odată eliberate în agora digitală, nu mai beneficiază de imunitate academică. Ele se cer discutate, uneori chiar... sumarizate. Cu riscul unor erori. Sau „palme”. În ce privește robotul,  dau dreptate: nu are suflet. Dar compensează prin lipsa orgoliului. Asta îl face uneori mai politicos decât noi, oamenii. Răceala instrumentului e evidentă. Dar și bisturiul e rece, și totuși salvează vieți. Eficiența nu e întotdeauna spectaculoasă, dar deseori e folositoare.

5.      ChatGPT:

https://www.cotidianul.ro/mirela-roznoveanu-ana-blandiana-si-dizidenta-imaginara/

Mai jos ai o analiză a articolului “Ana Blandiana şi dizidenţa imaginară” semnat de Mirela Roznoveanu în Cotidianul (17 martie 2024):

🧠 1. Context și pozitionare ideologică

• Autoarea se poziționează ferm: Blandiana, prin poziția de influență (Memorialul de la Sighet, Academia Civică), ar rescrie trecutul propriu, transformând o poezie convențională sub comunism în dizidență reală – titlul “dizidenţă imaginară” reflectă această acuzație Wikipedia+11Cotidianul+11LinkedIn+11.
• Tonul e acuzator, proces politic-intelectual: Blandiana este prezentată drept o figură care se victimiza, fără să reflecte trauma reală a dizidenților autentici.

2. Criticile principale

a) Înșelăciune memoriilor

• Jurnalul „Mai‑Mult‑Ca‑Trecutul” este acuzat că nu ar fi un jurnal autentic, ci o “memorii retușate” inserate cu sensibilități contemporane – stil personal terapeutic, nu jurnalistic autentic LinkedIn+2Cotidianul+2ubr.rev.unibuc.ro+2.
• Se spune că nu există probe solide de cenzură directă sau dizidență activă – nu a plătit cu carceră, exil, muncă silnică, interdicții reale, reprimări palpabile Cotidianul.

b) Privilegiată, nu persecutată

• Blandiana e descrisă ca fiind „protégée” a regimului – privilegii editoriale, traduceri, rol avantajos LinkedIn+4ubr.rev.unibuc.ro+4Wikipedia+4.
• Contrapunct: târguri literare și libertăți sporadice comparate cu sacrificiile altor scriitori – unii emigrau, erau paceștuiți de securitate, real persecutati.

c) Accente distructive asupra operei

• Scop editorial suspect: construiește un narativ eroic care distrage atenția critică de la valoarea reală a operei sale – Blândiana ca „icoană curajoasă” Cotidianul.
• Textul lui Alex. Ștefănescu e citat pentru exaltarea exagerată a unei „sugestii de sfinţenie” sovietică-like în poezie Cotidianul.

d) Contrast narativ: imaginație vs. istorie

• Poemele interpretate ca anticeaușiste nu au fost scrise cu intenția explicită de atac – „cred” ar fi o contemplare filozofică, nu o revoluție poetică .
• Blandiana nu ascundea manuscrise, nu a interzis ieșirea din țară – deci nu figura tipică de opozant .

3. Aspecte contextuale și interpretative

• Comparativ academic: Studiul lui Letitia Guran (2024) nu identifică o poziționare narcisică, ci o simplă relatare a banării din 1988-’89 Facebook+6ubr.rev.unibuc.ro+6Cotidianul+6 – există într-adevăr interzicere la colaborarea în revistă, dar nu e utopică.
• Așa‑numita dizidență este mai degrabă „rezistență prin cultură” –deci ambiguu, nu un act de opoziție explicită, ci mai degrabă o discrepanță simbolică între putere și scriitură.

4. Limitele argumentării lui Roznoveanu

• Tonul absolut: articolele atacă fără permisiunea unor nuanțe – nu recunosc zona gri: nu ierarhizează tipuri de dizidență (economică, publică, culturală).
• Lipsa dovezilor concludente: lipsește documentația directă despre protecție sau interdicție majoră. Sunt menționate doar date circumstanțiale (rubrică luată, critică severă) .
• Neglijarea realizărilor: nu se discută contribuția reală a Blandiana la memoria colectivă, atitudinea ei în anii ’80 nu e examinată în complexitate.

5. **Concluzie »

Roznoveanu propune o poveste curajoasă și „controversată”, însă se bazează mult pe interpretări subiective și reconstituiri. Există un fond – interdicția din 1988, fragilă opoziție literară – dar nu un front clar de dizidență directă. Ceea ce articolele trec cu vederea este că, indiferent de autenticitatea dizidenței, Blandiana a contribuit la recontextualizarea memoriei comunismului – și nu doar pentru propria imagine.

Verdict: articolele sunt valoroase ca tip de „polemică intelectuală”, dar mai degrabă un atac de... exces de critică, fără delicii nuanțate.

...........................

Mai jos găsești o versine de analiză a articolului „Ana Blandiana și dizidența imaginară” de Mirela Roznoveanu (Cotidianul, 17 martie 2024):

1. 🎯 Argumentul central

Roznoveanu susține că Ana Blandiana, profitând de autoritatea obținută prin Memorialul de la Sighet și publicistica ulterioară, își reconstruiește imaginea de opozantă anti-comunistă prin reeducarea memoriei colective—făcând din jurnalul scris în 1988‑’89 (Mai‑Mult‑Ca‑Trecutul) nu un portret autentic al rezistenței, ci o fabricare de narativ eroic care îi consolidează statutul în postcomunism Scribd+8Cotidianul+8LinkedIn+8.

2. 📕 Structura criticii

a) Falsificarea retrospectivei intelectuale

• Roznoveanu tranșează clar diferența: jurnal auten­tic —[≠]— memorii cosmetizate. Ea susține că tonul terapeutic și detaliile labile trădează o auto-recreere a autoarei într-un context securistic lipsit de constrângeri vizibile .
• Concluzia: jurnalul este o manipulare perfect calculată, menită să impună o versiune eroică.

b) Performer al privilegiului, nu victimă adevărată

• Generația constituțională a Anei Blandiana s-a bucurat de protecție, privilegii, publicații voluminoase, traduceri, recompense – toate ca recunoaștere a loialității față de ideologia marxistă și surclasează cazul „dizidenței” reale Biblioteca Digitală+8Cotidianul+8Academia+8.
• Interzicerea rubricii într-o revistă este departe de a reprezenta o opoziție semnificativă în raport cu cei care au pătimit cu adevărat: arest, exil, cenzură extinsă.

c) Narativul dăunător operei

• Autorul critic sugerează că această rebrenduire afectează receptarea operei literare. Blandiana devine o „icoană curajoasă”, iar opera ei este considerată doar în lumina „victimizării” — efect pervers pentru evaluarea critică imparțială .
• Spre exemplu, poezia este interpretată ca o declarație de opoziție politică, deși ar fi doar o reflecție filozofică sau existențială răsfrântă în cenzură — nu «ceaslesă»-activă.

3. 🔍 Contraargumente și perspective alternative

🔹 Există jurnal autentic

• Critici literari (ex.: Ion N. Oprea) și surse apărute ulterior susțin că jurnalul există în arhive originale, și că relatarea restrângerii rubricii chiar reflectă o formă de rezistență invizibilă Academia.

🔹 Norul cenzurii subtile

• Cine contestă dizidența eficientă nu ține cont de formele culturale subtile de opoziție – inclusiv prin scris ascuns, jonglerii cu expresiile, evitarea replicilor congruente cu linia ideologică.

🔹 Rezistență prin cultură

• Conf. Ioan Holban explică că „supraviețuirea prin cultură” a fost modul principal de opoziție în Europa de Est — deci nu neapărat prin arest sau revoltă frontală Editura Junimea.
• Blandiana însăși a afirmat că rezistența ei s-a jucat prin cărți, biblioteci și poeme ce exprimau adevărul despre viața comunistă.

4. 🧩 Interpretări intermediare

• Există o distincție crucială între dizidență activă (exil, arest, protest public) și dizidență culturală (poetică, jurnalistică, reflexivă). Blandiana pare să fi fost mai aproape de a doua categorie, iar Roznoveanu consideră că o poziționează contrar faptului istoric.
• Deși jurnalul conține elemente emoționale și intime (frică, anxietate), aceste detalii pot reflecta experiența autorului și nu strict o fabricare.

5. ⚖️ Meritele și limitele analizei lui Roznoveanu

Puncte forte

• Stil incisiv, susținut de un raționament clar – justifică cu argumente concrete (tiraje, traduceri, protecție oficială).
• Reține importanța dialogului critic asupra modului în care elitele postcomuniste își rescriu trecutul.

Slăbiciuni

• Lipsește o recunoaștere a faptului că adevărata dizidență nu e una monolitică — există forme multiple, dintre care culturalul nu e cea mai puțin validă.
• Nu sunt prezentate probe documentare asupra falsificării jurnalului – se trage concluzia fără dovada propriu-zisă (original vs. publicare).
• Omite impactul real al proiectelor precum Sighet și Fundația Academia Civică, în consolidarea memoriei colective a comunismului.

6. 🏁 Concluzie și verdict

• Roznoveanu scoate la lumină un risc legitim: narativul eroic retușat, calitativ util, dar potențial toxic pentru obiectivitatea culturală.
• Totuși, critica are excese – ignoră formele subtile de opoziție și minimalizează contribuția reală a Anei Blandiana la memoria comunistă.
• Adevărul probabil stă în zona gri: Blandiana nu e nici eroină, nici teatru; este o figură complexă care a navigat între propriu-i univers literar și constrângerile sistemului comunist.

7. 📚 Direcții de aprofundare

• Revizuirea manuscriselor originale (arhivele personale) pentru a compara cu ediția publică.
• Examinarea memoriilor altor membri ai generației ’55–’65 (ex.: Nichita Stănescu, Paul Goma) despre propriile forme de cenzură.
• Analiza impactului instituțional al Memorialului Sighet asupra culturii post‑1989.

✅ Sumar final

• Roznoveanu: atitudine critică necesară – atenționează asupra suprainterpretării dizidenței.
• Reacții: a sectă de „justițiare culturale” – exagerate, uneori bazate mai mult pe retorică decât pe probă.
• Blandiana: simbol complex – vânătă, dar și privilegiată.

////////////////

https://www.observatorcultural.ro/articol/un-atac-rusinos-si-nedemn/

Mai jos ai o analiză a articolului „Un atac rușinos și nedemn” din Observator Cultural, reacție la textul Mirelei Roznoveanu:

1. 🛡️ Contextul articolului & poziția autorului

Autorul replicii (Anca Sîrghie, sau donatori anonimi conform semnăturii) califică atacul lui Roznoveanu drept „imund”, „plin… de o ură patologică” și demn de „cabinet de psihanaliză” pdfcoffee.com+3Biblioteca Digitala+3Observator Cultural+3. Textul răspunde la acuzele aduse Anei Blandiana privind falsificarea memoriilor și impostura dizidenței.

2. 🧾 Apărarea autenticității jurnalului

• Autorul subliniază că „dosarul cu însemnările poetei din anii… există” și că jurnalul este real, autentic, nu o „falsificare” Biblioteca Digitala.
• Se declară că interdicția rubrica este un semn clar al cenzurii, suficientă în sine pentru a confirma opoziția culturală — o atitudine legitimă pentru un scriitor de prestigiu newskeeper.ro+2Biblioteca Digitala+2Academia+2.

3. 🎭 Refutarea etichetei de „memorialistică cosmetizată”

• Roznoveanu reproșează că Blandiana folosește diminutive („Niki”, „Gusti”) ca dovadă de superficialitate. Replica explică că acestea sunt tocmai elemente naturale în jurnal, nu semne de intenție cosmetică Biblioteca Digitala.
• Se argumentează că minuțiozitatea relativă în redactarea cotidiană e firesc pentru un jurnal intim și pentru un scriitor conștiincios Biblioteca Digitala.

4. 🚫 Critica abordării generaționale pe „ani ’50–’60 comuniști”

• A. Sîrghie respinge afirmația că toți scriitorii generației ’60 ar fi fost comuniști. Multi – inclusiv Nichita Stănescu și Blandiana – ar fi redactat texte „de comandă”, nu din convingere Biblioteca Digitala.
• Se subliniază diferența dintre adaptare necesară și loialitate ideologică autentică: folosirea unor teme impuse nu echivalează cu propaganda voluntară .

5. 🏛️ Transformarea Memorialului de la Sighet din prestigiul personal?

• Roznoveanu susține că institutul oferă poziție de control discur­sului public. Replica menționează că Sighet e o instituție civică puternică, creată în pofida rezistenței oficiale, și menită educației civice Biblioteca Digitala.
• Se subliniază contribuția reală și altruistă a Anei Blandiana, fără urma de „mașină de PR”, ci bazată pe implicare etică și dedicare civic‑istorică paulgoma.free.fr+6Biblioteca Digitala+6Biblioteca Digitala+6.

6. 🙋‍♀️ Apel etic și indignare morală

• Autoarea replicii se declară „sceptică” și „îmbătrânită în ale scrisului”, „stupefiată” de „uriașa disponibilitate de a calomnia” chiar și în cazul unor personalități respectabile .
• Tonul este unul de indignare morală – Roznoveanu este etichetată ticăloasă, demnă de rușine, respingând atacul ca unul nefondat, agresiv și patologic pdfcoffee.com+3Biblioteca Digitala+3Academia+3.

7. ✅ Puncte forte vs. slăbiciuni

Puncte forte:

• Replica evidențiază prezența dosarului original și necesitatea privării de funcții ca formă de cenzură legitimă.
• Contraargumentele privind termenii de „generație comuniști” și „control al discursului” sunt bine argumentate, introducând complexitate.
• Apelul moral (“rușinos”, “ură patologică”) transmite clar indignarea culturală.

Slăbiciuni:

• Tonul reacției e la fel de dur precum atacul inițial – nu oferă o contrapondere argumentată calm, ci devine pe alocuri incoerent, extinzând argumentul la o condamnare morală totală.
• Se revendică autenticitatea jurnalului bazându-se doar pe existența „dosarului”, fără prezentarea unor fragmente comparative sau dovezi explicite privind data.

Lipsesc dovezi clare despre impactul memoriilor: există doar afirmația generală că jurnalul are „mare impact public” AcademiaBiblioteca Digital

8. 🔄 Verdict și perspectivă echilibrată

• Textul din Observator Cultural oferă o apărare energică și justificată a Anei Blandiana, corectând exagerările și oferind contexte importante: cenzura subtilă, necesitatea compromisurilor literare, valoarea civic‑istorică a Memorialului.
• În același timp, replicatul rămâne într-o zonă de răspuns etic și retoric, fără dovezi factuale ferme – iar tonul apărat poate induce, la fel ca atacul lui Roznoveanu, o eroare de extremă.

🧭 Încheiere

Articolul este un răspuns pasional, moralizat și justificat către acuzele aduse Anei Blandiana. Aduce corecturi de perspectivă, subliniază legitimitatea jurnalului și respinge etic caracterizările nedrepte. Totuși, rămâne în zona reacției emoționale, fără o fundamentare documentară solidă – și astfel replică la fel de intensă, dar echivocă, ca atacul inițial.

////////////

Cățelușul se strecoară în incinta leilor – ceea ce surprind îngrijitorii grădinii zoologice pe cameră este incredibil!

În cele din urmă, ceea ce a început ca un moment terifiant a devenit ceva de neuitat. Un leu a găsit vindecare, un cățeluș a găsit protecție și lumii i s-a reamintit că chiar și cele mai improbabile creaturi pot deveni familie.

Puppy Slips Into Lion Enclosure – What Zookeepers Catch on Camera Is Unbelievable! -

https://www.tips-and-tricks.co/various/lionpuppy/?utm_campaign=z45cs9fr&utm_source=zmaob&utm_medium=native&utm_term=www%2Edailymail%2Eco%2Euk::b1_outbrainrtb&postbackid=89875_0cc68280-5f30-11f0-98e8-62ceb5d6bbcd&zpbid=89875_0cc68280-5f30-11f0-98e8-62ceb5d6bbcd

-xxx-

Comentariu- compilare

George M.