SHOULDER to SHOULDER
„- În
America (n.n. – SUA) se petrec lucruri ciudate, îmi șoptește misterios Lelea
Safta.
- Cum, Lele
Safta, nu dumneata îmi spuneai, pe la începutul anului că, sigur, va ieși
Hillary, acum o dai cotită ?
- Nu zic că
nu va ieși Doamna Clinton. Doamne ferește ! Americanii nu sunt misogini, cum
sunt mulți de pe la noi. Spun doar că se petrec lucruri interesante. Ciudate.
Parcă și-au băgat coada politicienii și serviciile noastre mioritice. Sunt
lansate tot felul de petarde, care fac spectacolul electoral mai palpitant. De
regulă, la ei totul este mega spectacol, numai că acum este murdărit cu tot
felul de mărunțișuri pe care niște oameni serioși nu ar fi trebuit să le scoată
în văzul lumii.
- De acord,
văd că americanii reacționează emoțional la fiecare gulgută aruncată pe piață.
Sondajele sunt atât de strânse, încât totul seamănă cu filmele lor politice,
marca Hollywood. Prevăd și eu o noapte plină de suspans, după încheierea
alegerilor.”
Mulți
analiști de la noi afirmă că politica americană s-a manelizat în câteva luni.
Un virus, venit de niciunde, a cuprins scena celor trei întâlniri face to face
între Clinton și Trump.
De la o întâlnire la alta dialogul a căpătat accente de
isterie balcanică, în ciuda stradaniilor evidente ale lui Hillary de a nu-și
revărsa nervii pe inepțiile aruncate cadențat de contracandidat.
Tot mai
mulți republicani se întreabă șocați cum a ajuns un individ de teapa lui Trump
să-i reprezinte. Este prima dată în politica americană, când un candidat la
prezidențiale nu este susținut de membri de vază ai propriului partid.
La cei 70 de
ani, Trump apare ca un tip ce nu prea are toți boii acasă (cum susține lelea
Safta). Seamănă leit cu un fost personaj de la poale de Carpați, care a făcut,
de multe ori, deliciul scenei politice dâmbovițene, când amesteca, meșteșugit, jumătăți de adevăr cu minciuni
gogonate.
Ceea ce
îngrijorează cel mai mult la Trump sunt ideile sale în privința politicii
externe.
Salturile, uneori în doar 24 de ore, de la o extremă la alta, arată un
tip care nu prea știe ce dorește cu adevărat. O asemenea instabilitate la
nivelul unei țări, care are un rol decisiv în menținerea echilibrului lumii,
determină temeri îndreptățite din partea multor actori politici ai planetei.
Nu zic că
Hillary e candidatul perfect, dar ca să dai valiza nucleară pe mâna lui Trump
mi se pare prea riscant. Dar, ca de fiecare dată, americanii vor hotărî ! Așa cum vor face și cetățenii R. Moldova în
cel de-al doilea tur al prezidențialelor, așa cum vom face și noi la
parlamentarele din decembrie.
„ Reporter,
în 1993: Deci, sunteţi democrat ?
D. Trump: Da,
cam aşa ceva.
Moderator,
în 1997: Sunteţi un conservator republican ?
D. Trump:
Cel mai probabil, cred că sunt. Sunt destul de conservator. În general, sunt
republican.”
Ce poți să
mai spui despre un astfel de comportament ? Trumpo pare a fi făcut din același
aluat ca și unii dintre parlamentarii noștri, care brusc, „nu se mai regăsesc”
în partidul pentru care au optat la intrarea în politică. În curând s-ar putea
înscrie chiar și într-un partid extremist ! Declarații de acest tip a și făcut
de multe ori pe parcursul campaniei sale electorale.
Închei cu un
alt citat. „O cunosc pe Hillary şi cred că ar fi un foarte bun preşedinte sau
vicepreşedinte." - scria Donald Trump în 2008, pe blog.”
Să aibă
Cațavencu urmași și peste baltă ?
P.S. Iată că în privința evenimentelor din
decembrie 1989 se ajunge și la scenariul pe care l-am descris cu ceva timp în
urmă. REVOLUȚIE și CONTRAREVOLUȚIE. Oricum crimele petrecute premeditat atunci
nu pot râmâne nepedepsite de cei care au vrut cu orice preț puterea.
Vremea
nemernicilor, autor Sergiu Gãbureac
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu