Pestera
Piatra Altarului urmeaza sa fie vanduta pentru a fi "conservata"
!
PESTERA ALTARULUI
Ascunsa de
public si plina de cuarturi aurifere sau flori de mina e ste evaluata la 340
mil euro.
CINE A PUS OCHII PE EA? Aceeasi echipa care vrea si
Rosia Montana ....
Care e cea
mai frumoasa pestera din Romania ?".
Mai tot românul, cât de cât avizat, ar
raspunde la aceasta i ntrebare "Pestera
Ursilor".
Gresit.
Sunt câtiva initiati care cunosc raspunsul
corect : "Pestera Piatra Altarului".
Aflata în Muntii Bihorului, Piatra Altarului
este închisa si, cel putin deocamdata,
asa va ramâne pentru turisti.
Fotografii
cu aceasta minune a naturii au fost expuse însa la sediul Organizatiilor
Natiunil or Unite de la New- York. De asemenea, imagini din Piatra Altarului au
fost cuprinse într-unul din celebrele documentare ale lui Jacques Yves
Cousteau.
Unii speologi care au vizitat-o spun ca ar
fi printre cele mai frumoase 3 pesteri ale Europei. Altii afirma ca e cea
mai frumoasa.
Nu degeaba,
cei care o îngrijesc au ferecat-o cu trei porti de fier si vorbesc despre
ea ca despre un loc paradisiac.
Situata
într-un cadru greu accesibil, dominat de Platoul Padisului si de
impresionantele
fenomene carstice dintre Cetatile Ponorului si Cetatile Radesii, Piatra
Altarului a fost descoperita din întâmplare, în 1984, de un clujean,
Daniel Carlugea.
Totul s-a
întâmplat în timpul unei tabere de 1 Mai organizata la Ponor de Clubul de
Speologie Politehnica. Carlugea avea atunci 23 de ani si era student la
Mecanica si proaspat membru al clubului de speologie.
"Clubul
" începuse atunci o cercetare oarecum revolutionara. Am luat hartile
geologice ale zonei, le-am suprapus peste ceea ce stiam noi si am cautat locurile
unde se aflau faliile majore, care
indica prezenta pesterilor", povesteste Carlugea.
Aceasta
metodologie era folosita numai de
cercetatorii profesionisti.
"Descoperirea
a fost însa un noroc. Am avut bafta", recunoaste el
În veci,
ortodocși
de Adrian
Păunescu
De mic, sunt
ortodox, ca toţi ai mei
aceasta e
credinţa mea creştină,
am învăţat
cu tălpile să calc,
cum am aflat
că mâna se închină.
Atunci am
înţeles că sunt dator
să nu cedez
cumva vreunei noxe,
ci să rămân,
cu neamul meu cu tot,
fidel pe
veci credinţei mele ortodoxe.
Ai mei
puteau muri şi n-ar fi dat
credinţa lor
pe nici un fel de bunuri,
nici dacă ar
fi fost crucificaţi,
nici dacă
s-ar fi tras în ei cu tunul.
În anii
dogmei, mi-am păstrat şi eu
în fiece istorică
furtună,
credinţa-n
Dumnezeu, cum mi L-a dat,
prin toţi ai
mei, Biserică străbună.
Şi m-am opus
căderii în neant
şi celor
care dărâmau altare
şi clopote-n
Ardeal am construit
şi calendare
pentru fiecare.
Şi ‘Noul
Testament de la Bălgrad’
eu l-am
crezut aducător de leacuri
şi m-am
zbătut că să apară iar,
la Alba,
dup-aproape patru veacuri.
Şi-am fost
convins că nici un leninism
credinţa
ortodoxă n-o ajută
ci,
dimpotrivă, ateismul crunt
ar vrea să o
transforme-n surdomută.
Dar dintr-o
data ce mi-e dat să simt?
A început la
Bucureşti să crească
un demonism
bogat şi indecent,
ce-ameninţă
credinţa strămoşească.
Nevolnicii
lovesc pe ortodocşi,
îi tot
mânjesc şi culpabilizează,
îi fac
răspunzători de bolşevism,
îi umplu de
lehamite şi groază.
E clipa când
mă simt dator să spun
că nu ne
poate frânge vijelia,
că nu sunt
bunuri pe acest pământ,
ca să ne
cumpere Ortodoxia.
Noi nu putem
să devenim mormoni
sau,
altceva, conform unei reţete,
noi suntem
ortodocşi definitiv
oricât ar
vrea cu droguri să ne-mbete.
Eu n-am
crezut că, într-o zi, s-aud,
această
fărădelege epocală:
‘Ortodoxia
naşte comunism!’
Deci, să
fugim de ea ca de o boală.
Dar nu
există-n lume avantaj
cu care ar
putea să ne îmbie
catolici,
evanghelici, protestanţi,
să ne
retragem din Ortodoxie.
Precum nici
noi pe nimeni nu silim
să fie
ortodox când nu o simte,
noi suntem
pe vecie ortodocşi,
cu leagăne,
cu vieţi şi cu morminte.
Că nu ne
poate nimeni mitui
s-o părăsim
pe mamă în etate
din tragicul
motiv că pe pământ
există alte
mame mai bogate.
Ci noi, cu
toate-acestea, chiar acum,
când ni-i
credinţa însăşi în pericol,
îi salutăm
pe ceilalţi fraţi creştini,
că harul
de-a iubi nu e ridicol.
Şi îi iubim
pe toţi aceşti creştini
ce, dincolo
de orice paradoxe,
la rândul
lor, respectă şi iubesc,
pe
credincioşii turlei ortodoxe.
Dar, vai,
se-ntâmplă zilnic un complot,
o comedie
pare tragedia,
e în pericol
cultul ortodox,
se
deromânizează România.
Fii, Doamne,
lângă noi, măcar acum,
când sumbre
acuzaţii se adună,
ia-n mână
crucea de la Est,
ai grijă de
biserica străbună.
Şi dă-ne
dreptul de-a ne apăra
chiar dacă
de la fraţi asediul vine,
permite-ne
să fim în veci creştini,
ca ortodocşi
urmându-Te pe Tine.
Sursa:
Prof. Valentina Lupu
https://mail.google.com/mail/u/0/?ui=2&ik=a1864a9316&view=lg&msg=15888bc85455efd1
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu