Albastră înviorare

Albastră înviorare

 

Sub mâna streaşină

ochii de smarald

trişti-visători

aruncă

printre  ferestre zăbrelite

o privire supusă

şi răbdătoare

în oglinda sinelui,

simbolul viu al luminii

dezintegrate-n

pliurile obrazului

schimonosit de durere.

 

Lumina rotundă

a felinarului

din cireşii înfloriţi,

fulger pe creştetul

orizontului,

albastră înviorare,

răsuflarea apusului,

o pietricică sidefată

dând culoare

lacului încă limpede al vieţii.

Vasilica Grigoraş

28 noiembrie 2016