luni, 14 noiembrie 2016

Trei căi sigure către Împărăția Cerurilor






FILĂ DE ACATIST
de Zorica Latcu

Bucură-te, leagăn alb de iasomie,
Către care-n roiuri fluturii coboară,
Bucură-te, raza stelei din vecie,
Şipot care curge plin cu apă vie,
Bucură-te Maică pururea Fecioară
Dulcea mea Marie!

Bucură-te floare fără de prihană,
Albă ca argintul nopţilor de vară,
Spicul cel de aur, veşnic plin cu hrană,
Mirul care vindeci orice fel de rană,
Bucură-te Maică pururea Fecioară
Ploaia cea de mană!

Bucură-te, brazdă plină de rodire,
Munte sfânt, în care s-a-ngropat comoară,
Bucură-te, cântec tainic de iubire,
Clopot de chemare, cântec de mărire,
Bucură-te Maică pururea Fecioară
Blândă fericire!

Bucură-te, mărul vieţii care-nvie,
Pomul greu de roadă-n plină primăvară.
Bucură-te iarăşi, ţărm de bucurie,
Dintru care curge miere aurie,
Bucură-te Maică pururea Fecioară
Sfânta mea Marie!



Trei căi sigure către Împărăția Cerurilor
In reacţiile noastre zilnice se vede dacă avem sau nu credinţă şi iubire


Noi nu putem schimba ceea ce ni se întâmplă, dar vom răspunde pentru felul în care am reacţionat la cele întâmplate. Iată, aici se şi vădeşte credinţa noastră, aici se şi arată iubirea noastră, dacă trăim în prezenţa lui Dumnezeu.


De exemplu, vă sculaţi dimineaţa cu o dispoziţie proastă şi, presimţind deja o zi rea, faceţi totul pentru ca ea aşa să şi fie. Dacă ieşiţi cu o asemenea dispoziţie din chilia voastră cu o traistă în mână, şi o soră întâmplător vă îmbrânceşte, traista cade pe jos, şi tot conţinutul ei se risipeşte, îndată vă tulburaţi:

 Ce ai, eşti oarbă? Nu vezi pe unde mergi?


Sora, la rândul ei, se supără, pentru că i-aţi spus ceva pe un ton iritant, şi după un anumit timp încep să se certe toţi cei din jurul vostru. Totuşi, dacă sculându-vă dimineaţa, Îi mulţumiţi lui Dumnezeu – „Doamne, dă-mi smerenie, Doamne, schimbă-mă, Doamne, dă-mi să mă gândesc la Tine, nu la mine” – şi deschideţi uşa, iar în mână aveţi aceeaşi traistă, şi aceeaşi soră se ciocneşte de voi, şi totul se împrăştie pe jos, iar sora spune:

 O, iartă-mă!  

şi voi răspundeţi:

 Nu-i nimic, nu-ţi face griji!

prin ce se deosebeşte a doua situaţie de prima? Diferenţa constă nu în faptul că s-a produs cu voi altceva, ci în aceea că reacţia voastră în situaţia creată a fost diferită. Noi nu putem schimba ceea ce ni se întâmplă, dar vom răspunde pentru felul în care am reacţionat la cele întâmplate. Iată, aici se şi vădeşte credinţa noastră, aici se şi arată iubirea noastră, dacă trăim în prezenţa lui Dumnezeu.

(Schiarhimandrit Ioachim ParrConvorbiri pe pământ rusesc, Traducere din limba rusă Cristea Florentina, Editura Egumeniţa, 2015, pp. 38-39)



Părintele Nifon ne învață trei căi simple și clare pe care, dacă le alegem, ne poartă spre Împărăția Cerurilor.



Am cunoscut un preot în vârstă de la Muntele Athos, îl chema Nifon. Într-o zi, părintele Nifon mi-a spus: „Există trei căi sigure către Împărăția Cerurilor. Trei căi absolut sigure! Prima modalitate de a ajunge în Împărăție este să nu păcătuim niciodată. Pe aceasta am pierdut-o.
A doua  să nu judecăm niciodată pe nimeni și atunci nici Domnul nu ne va judeca pe noi, și vom merge către Împărăția Cerurilor. Această cale, de asemenea, am pierdut-o! Și mai este a treia cale: să fim milostivi față de semenii noștri. Atunci și Domnul va fi milostiv cu noi. Este tot ce ne-a mai rămas.
(Shiarhimandritul Ioachim ParrSă nu preferi nimic iubirii lui Hristos, volumul I, traducere din limba rusă de Diana Guțu, Editura Egumenița, 2015, p. 189)




Cum să începem să ne deprindem cu rugăciunea?


Liniştea nu înseamnă absenţa totală a oricărui lucru. Liniştea presupune prezenţa lui Dumnezeu. Dacă vom scoate din această cameră tot mobilierul şi toate plantele şi vom bate din palme, va semăna cu o explozie, pentru că odaia este goală şi sunetul are ecou. Iar dacă vom umple camera până la refuz, atunci, bătând din palme, nu vom auzi nimic. 

Zgomotul din viaţa noastră, zgomotul din cap, zgomotul din suflet, se aude din cauza golului nostru interior. În interiorul nostru lipseşte liniştea, deoarece în noi nu se află Dumnezeu, suntem plini doar de noi înşine. Este ca un strigăt într-o cameră goală. De aceea nu merge rugăciunea. Suntem goi în interior şi umplem golul cu noi înşine, de aceea auzim şi zgomotul şi ne simţim singuri. Trebuie să Îl dobândim pe Dumnezeu. Trebuie să ne luptăm să ne eliberăm de noi înşine şi, pe măsură ce vom înainta pe această cale, Dumnezeu ne va umple de El. Acest lucru se referă la felul în care trebuie să începem să învăţăm să ne rugăm.

(Schiarhimandritul Ioachim ParrSă nu preferi nimic iubirii lui Hristos, volumul II, Editura Egumeniţa, Galaţi, 2015, p. 40)





Sursa: Pr. Alexandru Stanciulescu Barda














Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu