Amicului BEN TODICĂ

GHEORGHE  CONSTANTIN  NISTOROIU

   Amicului BEN TODICĂ-la ziua sa de naştere.

   Bruma şi-a dat perdelele-ntr-o parte şi-a ţesut în Toamnă,

              din linişti şi tumult, şoptirea stufărişului ce ninge

              peste râvnitele întoarceri, peste desluşiri senine,

              peste sublimele naşteri.

   Edenul luminii mai tânjeşte după dorul soarelui,

               aşteptând să se mai pogoare aleanul cerului

               peste casa unde urmaşii urmaşilor veşnici

               aşteaptă bucuria altor urmaşi.

    Natura serafică se-aşterne peste pământul nostru sfânt ca sufletul

                dacului  ce şi-a încăput nemurirea-n sumanul trăirilor,

                asemenea tălăngilor turmelor ce se-ngână sub brazii înalţi

                mânate de Păstorul Zamolxe.

   Totdeauna cumpăna aceasta de suflet născut din freamăt de codru,

                 pîlpâie în jurui adâncuri de izvoare - imne astrale,

                 zodii ce se-mplinesc în fulgerarea de răsărit a cerului,

                 baladă doinită din frunză cu dor...

    Odorul oricărei naşteri creştine răzbate bucuria veseliilor,

                 zburdă pe câmpii, împletind menirea firească, de miracol,

                 de taină, presărat în zări de petale,

                 împlinit în tărâm de destin.

    Din cornul vremii oglindiri adastă-n Odaie,lângă clepsidra

                ce cerne urzeala întrupării,  soarta în ecouri-portativ

                în răsărit de ape, miresme spre cerul

                ce se scaldă-n azur.  

    Ivirea pe lume pare o holdă coaptă în spuza de jar,

                  pare un viers de ciocârlii, pare o piatră ce se pune

                  pecete la hotar, pare un imn ce se închină ţării,

                  este sclipirea unui dîre de înger.

    Căldura din suflet se-mpleteşte-n credinţa chemării,

                   se-adună nădejdea în clipa îmbrăţişării

                   sub tainice umbrare de-amintiri, rostogolite

                   nucii galbeni se resfiră pe cer.

    Ăst tărâm înfloreşte sub sceptrul Dorului de Acasă,

                 stăruind ca rândunelele pe ceruri, se scutură stele de cleştar

                 în tăcerile de ape, se-nşiră mărgăritare de nuferi,

                 precum urarea unui prieten....

   Buciumul din Ezer în Vaslui răsună,

   Ecoul ca la Podu’ Înalt răzbate,

   Neamului să-i fie strajă şi cunună.

   TODICĂ e Bradul care nu se-ndoaie,

   Omenia-i cântec, poem ce răsună,

   Dorul lui prin lume se-aşterne şiroaie,

   Iubirea-i spre soare s-a-nălţat, spre lună,

   Credinţa-i privighetoarea trilului într-una...

   Ăst român, Român e pentru totdeauna!

Întru mulţi ani binecuvântaţi!

Cu aleasă preţuire

                               GHEORGHE  CONSTANTIN  NISTOROIU

***

-------

Stimate draga domnule Gheorghe Constantin Nistoroiu,

Cu respect va scriu ca am deschis calculatorul si vazand numele dumneavoastra m-am bucurat ca intodeauna la gandul ca am din nou un material SUPERB pentru publicare, scris cu intelepciune si plin de informatii istorice si crestine de la care avem cu totii ce invata fara sa ma gandesc o clipa sa am surpriza ca cineva acolo sus imi arata cum e, cand cuiva ii pasa de tine. M-ati pus in starea asta emotionala pe care numai parintii si copiii mi-au dat-o. Zilele acestea mi-am pus intrebarea daca cineva mai citeste ce scriem, cand toti scriem si trimitem. Un fel de ping-pong. Cu aceasta apreciere, "Cadou Divin" imi demonstrati ca nu sunteti masina ci existati - treaz si in picioare!

Dumnezeu sa va binecuvanteze cu tot ce va doriti si ne dorim noua si intreagului nostru neam!

Cu fratie,

Ben Todica