mă mândresc omenesc firesc

Cu îndemână și peste mână

(poem Patria Limba Română)

Motto: Nicolae Nicoră Horea, pragmatic transformi patetic-patriotic

Dând micimii înălțimi întru adâncimi-cer de fântâni

Minunea minunii decantată în lumini, în pace și pâini

Și iubirii îi dai cuvântul, sufletul, tot cu profunzimi

Făcând lumină edenică, ziuă rodnică de grădină, din întuneric.

Dragule, vă citesc, și mă mândresc omenesc firesc

cum ară plugurile pe ogoare,

cum sunt binecuvântare în torid de soare

și arid de biserici cu altare în ierburi verzi și limpezi de izvoare de pe răzoare,

mă mândresc de tot ce-i românesc firesc și omemesc

în munți Carpați cu pâine, pace și brazi,-altar de binecuvântare cu țară și neam

pe stei capră neagră și floare de colț comoară rară și cu Avram Iancu semeț, isteț, măreț, între frați,

întru fericire candidat la fericire cu luminat și curat om între oameni pentru tot ce am de seamă în Dacia-Mamă-Felix,

în tot ce am Templu Eliberării

pur și simplu Mesia iubirii pur și simplu exemplu rănit de dragoste și dor

la curți de dragoste și dor,

în rost, orânduială, artist de popor,

de Dumnezeu așezat cu așezare pe altar de soare răsare

cu binecuvântare-România Mare,

nefirească neântregită între dumnezeeștile-i hotare

doar între propriile-i hotare fiind astfel altfel mai aparte,

"mai presus de moarte, în iubire"

mai tandru, mai fără modru-IOAN ALEXANDRU PENTRU FIECARE MÂNDRĂ ROMÂNIE

ȘI A NOASTRĂ, melodie, artă și cum în dragoste și dor preferată de tot românul care

în inimă o poartă aparte,

mai presus de moarte,

în iubire cu drept la înviere măiestru-n călare, măiestru în buiestru, Mihai Eminescu și Nichita Stănescu: "floare albastră",

"frunză verde de albastru"

și de-al nostru laudator temporis acti terestru

și pasăre măiastră,

că munții noștrii sănătoși încăpăținați în bine

și-n ce se cuvine: bună-cuvință

și conștiință, pâine, minune,

pace în utrenie, liturghie, vecernie de coacere, în spice, că țara cu frumuseți în loc de tristeți"aur poartă" pentru'ca nicicând "să nu cerșim din poartă-n poartă" ca oameni între oameni mai mult dragoste și prieteni

la curți de dragoste și dor

în mare trecere cu Mihai Beniuc-Chivără Roșie, comunist și artist,

cu măr cu mere fără gard și lângă drum pentru călător, pe-a lui Dumnezeu vrere și plăcere,

ca om între oameni pentru oameni,

prin scris paradis proscris la curți de dragoste și dor cu rost, orânduială, de popor,

printr-o școală de dincolo de școală talant înmulțit aparte,

în iubire mai presus de moarte cu drept la înviere, ridicare de pe orizontală cu munte, cu deal, câmpie,

întru holdă, livadă, pace, pâine,

cântec nemurit de baladă, înălțată-n bloc de pe orizontală pe verticală

de dulce minune, înțelepciune,

rugăciune, de Românie

duh de adevăr simetrie Eminescu strălucire de Luceafăr duh Biblie de viață-conștiință

cu îndemână și peste mână-

Patrie Limba Română cea mai mare cu vatră de piatră adunată laolaltă cu frații și Carpații.

Pavel Rătundeanu-Ferghete

Pavel Rătundeanu-Ferghete <fergheteratundeanu@yahoo.com> a scris:

Eccetera,eccetera,că n-am la mine cetera(fragm.Jurnal Desecretizat)

Ciubăncuța,Cj.,23.04.2016,

Cu o floare nu se face primăvară, e frumos proverb omenesc care se aude des și cu varianta: cu un mugur nu se face... dar și După melci, cu-n melc Ion Barbu nu face  primăvară eccetera, eccetera și se pare a interveni o stare de delăsare, de tânjală, de mulțumire, că nu s-ar mai putea face nimic că-i un coservatorism, o industrie de serie, deși se mai schimbă lumea și rosturile ei, se mișcă ceva în nimbul și aplombul cu aura bun al tuturora și dacă se unge roata (și Ben Todică așa de clar mi-ai explicat, genial aș zice, cum stau lucrurile, cum se forfecă până și-n lumea harnică de furnică și dacă, dacă... se intervine să se îndrepte lucrurile cu dreptul lui Nică-Fără-Frică, dreptul cum dreptul de a te naște, dreptul de a fi și "cu o fi și cu o păți, cu dacă și cu poate "deși nu faci vreo ispravă, o brânză, că rămân lucrurile neschinbate, ca apa la cote firești în albia fluviului, rămân tot cum o fost, cum le-o dat Dumnezeu, după spusa oamenilor, deși Nicolae Bălcescu era mai stăruitor, mai săritor, mai pe poziția de revoluționar în  revoluția pașoptistă, dar Ion Heliade Rădulescu mai îngăduitor bătea pasul pe loc, deși mură-n gură, pară mălăiață în gura lui "Papă-Lapte-Nătăfleață", nu transforma, nu schimba, că nu era o măsură a firii, ca mutația în societate să aibă visatul radical, impundu-se pentru asta social-umană personalitate, îndrăsneală, voință de rug aprins pentru a se sparge gheața și exemple în acest sens avem: concursul de împrejurări cu iepurele și melcul care sparge gheața și picurul de apă care prin consecvență a spart piatra cum spui cu rugăciunea, cu muzică a inimii, Ben Todică, și ești un afirmativ (pozitiv) un om care a învins cu arta în diversitatea, umanitatea și unitatea ei, ai învins depărtările, ca un cosmonaut care a câștigat fără limite cunoașterea universului cu aurul cenușiu al minții, tu biruind în lungul și-n latul pământului cu universul creștin care se poate purta într-o sacoșă și zidându-mă prin cuvântul prin care mă îndemnați sincer, ca om de caracter, dintr-o bucată: "Scrieți!" (din asta se desprinde generozitatea care o aveți și faptul că nu vă opriți în vorbe, în pânza de paiagen al vorbelor, ci puneț suflet și preț în fapte, în acțiune, concretizând practic munca ta exotică de trufandale, de bunuri cu destinație precisă, concretă, corectă: omenirea), ca atare curajul spărgătorilor de tipare, e lupta pe viață și moarte, o sănătoasă încăpățânare (nebunie) pentru pacea, bunăstarea omenirii.

 (abundența binelelui),ca dovadă că există Dumnezeu și o esență în excelență: Iubirea, Mesia Iubirii ca drept de a fi și a se manifesta liber omenirea cu și în plenul ei. Eu scriu, al naibii de pornit pentru o schimbare-n bine și timpul doar mă poate face "salvator"a lumii (un Galileo Galilei, Gerdano Bruno, un om hotărât în decizii, cu "epur sinove"a eficienței de a fi. Eu scriu, dar cum pot fi bun între cei buni, cum pot schimba râtul de mătasă pe care și calul îl lăsa? Niciodată n-am exagerat situația mea precară (eu nu știam de așa ceva, codiment al vieții mele, dar a zis-o primarul Rusu Laurian Alexandru din comuna Recea-Cristur lui Sorin Grecu când a filmat "O altfel de poveste"cu mine în Ciubăncuța punându-l să vorbescă despre mine și pe maistru Dumitru Fărcaș (acesta nu-mi zice Pavel, ci Vasile Rătundeanu în reportaj, însă eu dintodeauna fiind exagerat de modest, s-ar putea din prostia care se și plătește, dar care în cazul meu nu mi s-a urcat la cap (și iar mă repet, că repetiția-i mama învățăturii, mama pisălogelii mai ales când vorbele nu te motivază cu Dumnezeul și cu puterea magică de mărgică din gura și de sub limba șarpelui-împărat), că eram un modest și totuși, un altfel din altfel de școală a românilor și românașilor mei și numa' cine nu vrea nu pricepe, se încăpâțenează să nu priceapă și bate șaua... și mi s-a zis și la Bistrița apreciativ la persoana mea înainte de a ne transfera Liceul Agricol din Bistrița la Șimleul-Silvaniei, prin 1968, din cauza năvălirii rușinoasă a rușilor în Ceoslovacia, mi-a spus la Bistrița de modestie (și în sala profesorală se discuta mult de persoana mea, c-aș fi eu din firea mea modest) și preotul Grigore Pugna zice fiind de sâmbăta făcut și fiind balanță, cumpănă, că eu normal trbuie să fac un lucru de două ori ca să fie lucru bine făcut, dar mie, s-o știți: nimeni nu mi-a tăiat crenga de sub picioare, nimeni nu mi-a putut tăia calea de a scrie și aici era grozăvia, povestea mai aparte frumoasă, vorba lui Adrian Cioroianu și doar prin faptul că Veronica Ferghete n. Pușcaș m-a născut sau m-a prins, adus de barză, la podul Hopoia în Sâmpetru-Almașului, Sj. În epoca de aur a fost invitat de prestigioasa Sanda Țăranu la televiziune  marele poet Adrian Păunescu, cel mai patriot și popular, manifestant de sănătate a pământului prin "Cenaclu Flacăra", o manifestație culturară-floare rară de colț, dar oameni răi a timpului au stigat: ce-i cu comunistul ăsta la televizor în zi de Sfinte Paști? (răii împroșcă cu noroi).

Pavel Rătundeanu-Ferghete