CIUBĂNCUȚA,CJ,31.12.2016
SĂRBĂTORILE-S O ZOALĂ,
un efort.
VIN SĂ PUNĂ MINTEA LA CONTRIBUȚIE ŞI
MÂINILE SUNT ÎN ACȚIUNE
(NU LE-O TRĂSNIT SĂ FIE-N GREVĂ, DEŞI
S-O DESEMNAT, PROMULGAT, DE CĂTRE PREŞEDINTE, PREMIERUL, PRIM-MINISTRU ).
Nu vin sau: nu vin sărbătorile cu
bota?
dar lumea e preocupată,
burzulită, se leagă la cap (nu te legi la cap dacă nu te doare), dar te
zăpăceşti, zdrobeşti, stropşeşti,zbuciumi iubire la înălțime, cu profunzimi, că
se munceşte curat şi luminat, de poveste şi lumea după asta şti cine eşti, cu
cine te însoțeşti, ce plăteşti (câți grițari, ce ceapă digerată; uneori pare a
fi înțețept să meri țări împărțite până-ți vezi ceafa, ochiul soacrei cu tri
nurori, ochiul din ceafă)... , că-s peste poartă, peste poate de făcut câte-n
lună şi stele (omul, e mai ancestral, mai cosmic la minte, deşi e un pragmatic
şi când nu te aştepți părând prins cu mâța-n sac ori cu mâța la oala cu
smântână miau de plăcere)... şi înainte de a face curat, ordine, e o mare zarvă
cu dute-vino, zăpăceală, claie-grămadă, dezordine, ca-n filozofia lui Hegel, cu
capu-n jos şi cu "turul" pantalonilor în sus, adică un talmeş-balmeş,
un pe dos, că-n dos există un miros... şi nu mori, "dacă n-ai învățat să
mori vredată"?) să se pună mâna până atunci, să se pună lumea la cale şi
sunt o grozăvie de lucruri halandala-portocala, sunt lucruri bine de făcut şi-n
politică, şi care de care se sileşte să dea sens vieții, indiferent cine, de
cine e voba (că nu mânci să trăieşti, deşi nimeni nu te guguleşte, ca păstorul
blând care conştient mere după oaia rătăcită, la cheremul lupului, iar pe cea bolnavă
o ia pe brață... şi numai dacă nu vrei nu eşti şi tu exemplu pozitiv, exemplu
de urmat, că omul e esența şi excelența religiei, credinței socio cosmic şi
careva brava pe facebook urând în numele lui Zamolxis şi exagera, chiar dacă
era o zeu aț strămoşilor daci, era ca Deceneu, Burebista, Decebal, un strămoş
al nostru balcanic, geto-daco Carpato-Danubio-Pontic-român, harnic, pragmatic),
că te poți aştepta la orice,chiar dacă pe unii nu-i doare înclin în mânevă, nici
în cot:-tu, io, am făcut sarmalele, am scos cozonacul din cuptor...- şi eu
am..., şi-i o concurență de împrejurări, e concursul dintre iepurilă şi melc, e
un babilon, vavilon, de vorbe şi cu tot zorul, e rând şi pentru sprovăială, e
rânduit, că nu s-o băgat zilele-n sac, dar musca mai cade-n lapte, musca de pe
căciula mincinosului, a celui care promite mereu, dar nimeni nu-l penalizează,
condamnă, dacă doar promit, că sunt politicienii în general: promite, promite
mereu marea şi sarea, dar nu crede în realizarea promisiunii, c-aşa-i politica,
că nici cel care cere promisiunea, electoratul, nu crede în realizarea ei, fiind
vorba: nu de vorbe, că de mulțamuri ni plin podul, ci concret sunt necesare de
niscai fapte şi "praftica" omoară şi pe politicieni, că a face bine, tebuşoară
bună, nu-i muncă uşoară, dar cine nu munceşte şi-n Biblie se pomeneşte, zice
(citeşte şi te convinge), deci, zice colac peste pupăză: cel care nu munceşte, să
nici nu mânce (în tot e un dichis, o regulă, chiar şi-n joaca copiilor, că nici
aici pe ulți bogate-n colind de urare, de sorcovit, de soponit ce s-o-nvechit, de
înoit, că ş i de anul nou trebe "pace vouă!" ceva nou, ca pentru nou născut să fie totul nou, inedit, fără de
rău, ca lumina de început, lumin căpătâi din ziua dintâi, că nu uiți cine eşti,
nu uiți cine eşti pentru cele pământeşti şi pentu cele cereşti, nu uiți, care
ți-s rădăcinile, dacă într-adevăr ni-s de stejar şi apropo dacă răul e tăiat
din rădăcină, cum cum bine zice, bine intenționat călugărul Rafaelo Noica
întîlnit mai an la Clinica de Recuperare de pe Viilor, din Cluj-Napoca, fiind
chiar el pacient, după spusa unor bolnavi internați, ca mine în acest spital), şi
ce poți face azi nu laşi pe mâine, iar gospodarul e cu capul pe umeri nu doar
pentru bască comunistă, ci pentru a se strădui, pentru a nu trage chiulul, angoase
pe dreapta, nu pentru a bate în sicriu un cui, cu alba, cu alba-neagra, cu
țuică-n capul lui, cinste fiind pentru țara lui cine munceşte, cine se
străduieşte, cine se gospodăreşte, se hărniceşte pentru a face bine, dacă
mobilizată firea lui construieşte, însă nu pe nisip, nu castele din nisip, în
acest sens având scopul, idealul, ca meşterul Manole, cu sacrificiu şi martiraj
creativ, eficient, efectiv, pentru a fi util societații în care trăieşte
implicit, implicat, zideşte carămidă pe carămidă cu maltar, în sfințenia
bucuriei înmulțind talantul cu har, gospodar, dependent fiind de: îți faci, ai (omul
ce-şi face, are, se bagă şi Vica vorbă lungă să ne ajungă ori vorbă multa, sărăcie,
că păr lung, vorba şi a lui Eminescu: minte proastă,dar nu e cazul, că părul
bogat e o podoabă femeii şi pentru cea de lângă mine, ea femeia fiind "încalte"
steaua de sus răsare ca o taină mare, un răsărit de soare, un izvor prosper de
omenire, o prmenetă primemire), că cine-şi face lui îşi face şi cine-şi dă lui
îşi dă cu lucru bine făcut pas cu pas, că nu taca, ci munca cumpără vaca. (După
sărbătoarea Crăciunului, e firesc să vedem sărbătoarea spiritului, că este un
sărbătoresc al cugetului, al sănătosului țărănesc cu pasul constant al boului,
constant în iubire, cu acea încăpățânare în bine,în ceea ce-i iubire pentru
celalt). "Femea e ca o punguță de ceai: nu ştii niciodată cât de tare este
până nu vezi cum fierbe", zice Eleonor Roozvelt, omul fiind în fond
chipul, oglinda, a ceea ce face,seriozotatea cu care-l faci, deci e o măsură a
lucrurilor, o apreciere, ca cea ale aurului în karate, în iubire,cum ar veni, cât
eşti de puternic, magic, punct țintit, punct ochit, cu drept de înviere, distinct,
aparte şi mai presus de moarte, chiar şi Vica, pentru chipul ei de zână bună
până la dovada contrară, pentru sat e poreclită, supramumită: "Păstaie",
după părinți, tot după ciufală, după vorba satului, în Ciubăncuța-Clujului, e
"Buhița", Ludovica lui Ionaşu' Horjului, Mânzat, după acte, dar
dezmerdată, alintată, zi de zi de zi: Vica şi asta pentru'că noi românii avem
un folclor şi prin tot suntem culmea, prin tot avem un omenesc, dumnezăiesc
pământesc (apropo până şi Lev Tolstoi susține: "Nu frumusețea ne face să
iubim, ci iubirea ne face să vedem frumos") Nu apelez la cele patru volume
de Colinde din Transilvania cu multe note etnografice şi ştințifice, monografice,
subsemnatuluia, ci tot la Cristea Alexandru, prietenul de la Bobâlna, de
la"Orpret, Orpet, apă lină", cum îşi intitulează cartea de poezii de
factură şi inspirație populară, numită aşa după valea care trnversează ca
afluient al Someşurilor, ce-şi au confluența la Dej, eu admirativ, ca un
"Evrika!" pot afirma cu emoție, referindu-mă la figura de stil, un al
satului, un preaplin de rugăciune,a scris şi 40 picesne, o laudă adusă osană cu
înțelepciune, pricednile sunt bine venite într-o lume cu om-ucidere, cu răutate
în frusta şi fără tupeu, a lui Dumnezeu, realitate, cu societate epigonică, chiar
păgână fără geniala conştiință Mihai Eminescu, cea mai mare care a trăit în
Carpați, ca frate între frați) omul
potrivit fiind şi Alexandru Cristea, omul potrivit la locul potrovit,dar
să notez ce a notat acest om superb verb-proverb, ca pe roate, cu simț, bun
gust şi realitate, despre Anul Nou: "Iatâ cum se spropria Ajunul de Anul
Nou: Iarna, da iarnă nu gluma. Frig cu ferestrele sloi de gheață. În apropierea
cuptorului buhaiul făcut din toc de brânză cu piele de miel şi păr din coma de
calului. Mama ne pune pe masă piroaşte calde [sarmale.nn] în blide de lut.
-Luați şi
mâncați, că se apropie vremea de mărs.
-Bine,bine, hai Aurel,să mâncăm.
-Mă copii să
vă îmbrâcați bine, spune Taticul şi pune lemne de foc sub cuptor,iar câteva pe
foc.Simțeam bucuria dacă pun la socoteală pregătirile de la toc şi piele până
părul de cal de la caii de la C.A.P-ului. Ce să mai spun de cuvintele
pluguşorului? Gata de mărs Aurel ține pluguşorul, iar eu cu trasul şi
cuvintele,să nu uit clopotele de la oi.
-Slobozâ-ne
gazdă-n casă.
-Haidaț,haidaț
şi începe pluguşorul: Iatna-i gre,omătu-i mare,/Semne bune anul are,/Semne bune
de belşug/De la brazda de sub plug./Ia mai mânați,măi flăcăi/Şi sunați din
zurgalăi,/Hăi,hăi,hăi!/De ura aş ura,/Dar mă tem că s-a însera,/Dar noi suntem
mititei/Şi ne mâncă câinii răi./"Trageți măi din zurgalăi/Şi strigați cu
toții:/Hăi,hăi,hăi !
-Mulțumim.
Cine-i cu banii? Luăm bănuții cu mâinile roşii de la spălatul cu omăt. De la o
casă la alta urăm în Bobâlna. De altădată când eram copii, iar dimineața ne
trezea Mama să sorcovim: Sorcova vesela,/Să trăiți,/Să-n tineriți !/La anul şi
la mulți ani!//Aşa a fost şi n-am să uit cât oi trăi.Să nu-l supărăm pe
Dumnezeu".
- De anul
nou e bine să ai pe masă: vâsc, 12 boabe de struguri..., zice şi
Mihaela-Ştefania Celemen.
-Alții ştiu
mai multe, completează şi Vica, mamă-sa (pentru a fi bine nu faci moarte de
om).
PAVEL RĂTUNDEANU-FERGHETE
