Formidabila maşinărie

Alegerile parlamentare 2016

ROMÂNII, ÎNŞELAŢI DIN NOU

Formidabila maşinărie de înşelăciune, pusă în funcţiune de oligarhia transnaţională care a pus stăpânire pe România, a reuşit, din nou, să-i păcălească pe români.

Îşi vor păstra, pe mai departe, controlul asupra statului român, pe care îl vor folosi pentru a-i jufui pe români de cea mai mare parte a avuţiei pe care acest popor o crează prin munca lui.

Mai mult de jumătate din avuţia creată de poporul român este însuşită, de peste două decenii, de această oligarhie transnaţională, creată prin megahoţiile numite privatizări şi retrocedări. Nici un popor din Europa nu este supus la un astfel de jaf.

Prin înşelăciune, au impus o Constituţie prin care au deposedat poporul român nu numai de avuţia productivă acumulată până în anul 1989, dar şi de suveranitatea naţională, aceasta, suveranitatea, puterea politică, puterea de a adopta legi, norme de convieţuire socială, fiind transferată unui organ „reprezentativ”, numit Parlament, aflat sub controlul oligarhilor.

Tot prin înşelăciune, au adoptat, apoi, un sistem politic şi electoral, prin care poporului i se permite să participe la circul alegerilor, pentru a da puterea politică uneia din cele două tabere ale mafiei politice, ale „establishment”-ului, tabere prezentate ca fiind partide politice, unul de dreapta, altul de stânga. În realitate, de 27 de ani, indiferent de denumire, ele fac acelaşi lucru: jefuiec poporul în complicitate cu oligarhii transnaţionali.

Pentru decor, din când în când, sunt create şi aduse pe scena circului politic noi şi noi partide şi partiduleţe, vopsite în fel şi chip, după nevoi şi circumstanţe, de dreapta, de stânga, naţionaliste, internaţionaliste etc. Toate, însă, sunt pui ai mafiei politice, aflate sub controlul oligarhilor.

Serviciile secrete, justiţia şi presa, aflate şi ele sub controlul oligarhilor, au grijă să nu permită nici unei mişcări politice care apără interesele poporului să devină atât de puternică încât să ajungă în situaţia de a câştiga alegerile parlamentare, de a ajuta, apoi poporul să-şi recâştige suveranitatea şi drepturile de proprietate asupra capitalului naţional, asupra resurselor naturale, asupra ţării.

Crearea acestei mişcări politice capabilă să câştige încrederea şi susţinerea poporului reprezintă, însă, singura soluţie pentru supravieţuirea noastră ca popor.

Îi invit pe toţi românii de bună credinţă să nu renunţe la luptă, să-şi păstreze speranţa, să ni se alăture în efortul de a crea aceasta forţă poltică.

Constantin COJOCARU

13 decembrie 2016.

Cîteva observaţii privind episodul politic din 11 decembrie

1. Nu reiau chestiunile de fond privind neputinţa de a elibera Romania, sintetizate in:

http://www.piatauniversitatii.com/paer/facebook_aer/20_concluzii_obstacole.htm

, operind acum doar o particularizare/actualizare .

2. In primul rind semnalez faptul că , oricât de  bun ar fi fost un program politic, oricît de reuşită prestaţia trecută şi actuală a celor ce s-au oferit să îl puna în aplicare, rezulatele electorale ar fi fost cam la fel. Majoritatea românilor degradaţi nu susţin o mişcare de emancipare, nu o pot inţelege şi nici simpatiza, căci o percep ameninţătoare faţă de ceea ce le-a devenit un modus operandi/vivendi.  Perspectiva pedepsirii necinstiţilor, confiscării furăciunilor,  epurării de descurcăreţi,   promovării valorii- ii sperie pe mulţi , din motive evidente (pentru cine a inţeles fenomenul Piteşti). Ca şi în 1990 , cînd populaţia formată de securicomunism a preferat continuarea catastrofală fesenistă, fără a conta prea mult carenţele- vizibile sau ascunse-  ale "adversarilor" sau competitorilor Frontului.

3. Fatală ramine capcana mediatică. Societatea modernă artificială este bazată pe puterea de plămădire industrială a masei conştiinţelor, de catre cei bine echipaţi pentru războiul de sens, pe baza banilor acumulaţi şi a puterii. În noul context, al sclaviei perfectate instituţional, nu se mai pot ridica decît curentele "populare" suţinute de uzurpatori. Încit, daca cineva e popularizat intens, ştii deja pentru cine lucrează.  Insuccesul nu inseamna neaparat bună credinţă, dar succesul mediatic înseamnă neaparat rea credinţă, denotă susţinerea din umbră, deci farsa. Între actualul activist civic şi semenii săi din cetate se află MASINA de fabricat amagiri, intru apărarea intereselor parazitare. Cit timp nu putrem scoate din priză spălătorul de creier, nu avem cum produce trezire.  Cazul Bogdan Diaconu e elocvent. În citeva luni in care i s-a facut selfie cu steagul in mina, a deturnat majoritatea voturilor nationaliste. Cum arată mintea celor pe care i-a convins?

4. Preveniţi că nu a contat prea  mult, să scrutăm totuşi şi carenţele la nivel doctrinar. Ce fel de naţionalism se vîntură prin faţa alegătorului român?

a. Incoerent, inconsecvent, inconsistent, cu orientări contradictorii. Un exemplu: patrioţi care militează pentru o Romanie liberă… in UE si NATO.  Ideologi ai relaţiei intensive cu exteriorul,  care nu sesizeaza ca dispariţia/resorbţia membranei…  este moartea celulei. Ce departe sîntem de pertinenţa lui Eminescu…

b. Patetic şi steril, obtuz şi refractar sau chiar gaunos şi demagogic.  Patriotardismul de stadion este incompatibil cu lupta eficace pentru optimizarea fiziologiei naţionale. Poeţi şi actori, culturnici şi banalişti umplu spaţiul cu icnete patetice de iubire de ţară, dar nu sînt în stare de mai nimic- pragmatic, fecund, adecvat nevoilor reale ale naţiunii proslăvite. Un cor de Dani Purici,Costin Georgeşti şi Hurduzei, care fac capital de imagine  din falsă francheţe, laudind incontinent şi ieftin români imaginari, fără pic de simţ critic, fără racordare la realitate.

c. Plămădit după nevoie curente, în laboratoarele "serviciilor". Deturnat de diversionişti ca Vadim sau Marian Munteanu, care şi-au jucat rolul , si-au făcut uşor treaba, fără împotrivire. Agenţi care au pretins a reprezenta "mişcarea legionara", Piata Universitătii etc. au avut priză la un public teleghidat, captiv. Reuşindu-se compromiterea ideii de schimbare. E suspect acela care nu atacă problema demagogiei.

c. Impotmolit in anacronisme, eşuat într-un trecutism steril (ca şi partidele istorice în 1990)- in loc sa se ocupe plenar de nevoile actuale de salvare/eliberare a Romaniei, aflată în plin atac de satelizare,spoliere şi distrugere. După 1990,  se lupta imaginar cu ungurii , în timp ce se pierdea Basarabia si Bucovina… Sau cu ruşii, în timp ce vulturii multilaterali  ne lăsau la os.

d. "Naţionalismul" postdecebrist nu este numai tradiţionalist , ci este decuplat de problemele actuale ale condiţiei politice. Nu face viitor trecutului, ci perorează despre un viitor trecut. Se manifestă "conservator", în sensul nostalgiei neputincioase după destine mitologizate, cultului eficacităţii regimurilor autoritare (anti-libertare)- inclusiv lagarului comunist, fundamentalismului/exclusivismului religios etc. Nu opune progresismului/ internaţionalismului mondializant o platformă provocatoare de emancipare civică, emanînd din revolta sclavului contemporan ci practică închinari rituale la icoane ruginite. Incit, tinerii atraşi de critica sistemului şi de promisiunile libertăţii sînt culeşi de facături de tipul USR. Patriotismul pe jos vînează publicul lui Dan Diaconescu, reducîndu-şi toată "ideologia" la denunţarea isterică a celor finanţaţi de Soros. Opunem ticăloşiei prostia? 

5. Coaliţiile compromiţătoare  (intru intărirea potenţială a frontului dezertat) sînt greu de evitat  Vrem să eliberăm Romania de cangrena care o răpune,  alături de aventurieri, exaltaţi, tenebroşi, demagogi, agenţide influenţă, provocatori? Compromisurile şi mezalianţele par strategice, dar de 25 de ani nu produc  decît lehamite, reproşuri şi neîncredere. Aşa cum am explicat într-un text anterior, naţionalismul care deraiază în ceauşism (cauza primă a actualului dezastru) alături de securişti, se autocondamnă la marginalitate. Sau ce rost are afişarea "legionarismului", in locul asumarii directe a patriotismului? Mişcarea lui Codreanu nu s-a impotmolit în trecut. Patriotismul se poate practica civic, în numele dreptului la demnitate într-o Românie demnă, la libertate într-o Romanie liberă,  fără racordări inutile şi păgubitoare.

6. Pierdem nu numai pentru că sînt puternici ceilalţi ci şi pentru ca sintem slabi noi. Demascarea piedicilor create de duşman nu înseamnă să eludezi erorile proprii, să persişti în rătăciri şi poze bombastice. Sper ca după eşecul tentativei de implicare electorală, să se facă în GpR o analiză lucidă, depăşind lamentaţia şi evitînd ţintele himerice.

Ioan Roşca 13 dec 2016

Domnu Rosca

apreciez foarte mult rationamentele dvs, de aceia va intreb cum interpretati si miscarea USR -ista, care fara doctrina , fara program de tara, doar cu sloganul ca "vor face o altfel de politica ei fiind impotriva sistemului" (??!!) au mobilizat peste 300000 de oameni sa ii sustina

Multumesc

Mariana Berechet

Sedinta GPR din data de 14.12.2016, ora 11.00, se tine la sediul din Bulevardul Balcescu, nr. 17-19.

Propun ca tema dezbaterilor din aceasta sedinta sa fie:

- Analiza rezultatelor alegerilor parlamentare din data de 11 decembrie si perspectivele activitatii Grupului pentru Romania in perioada urmatoare.

CC

"Analiza rezulltatelor..."..(!!?? )

Da, e necesar sa se faca aceasta analiza.

Propun, - cu regretul ca nu am sa pot fi prezenta, caci ar fi interesant pentru mine - sa se analizeze si implicarea personala a fiecaruia in aceasta campanie. In ce fel a contribuit. O campanie electorala care inseamna in primul rind activitatea de a convinge oamenii sa creada in oferta politica a unei formatiuni inseamna implicarea personala.( de orice fel si sub orice forma)

Cu stima

Mariana Berechet

am facut rugamintea, dar vad ca se tot uita , sa se treaca la lista de mail-uri pentru destinatari si adresa d-lui Cristian Trasca care face parte din Grupul pentru Romania si este activ. ;

Uite despre ce se discută în Germania! Credeți că dacă era în România, Martin Schulz n-avea acum MĂCAR un DOCTORAT?

Florin Colceag

Alegerile parlamentare din Germania vor avea loc abia in toamna anului viitor, insa demolarea sanselor unor candidati la functia de cancelar a si inceput. Poate cineva fara bacalaureat sa ocupe cea mai inalta functie executiva in stat, sau nu? Ce ne facem cu mitul elitelor? Dar cu egalitatea de sanse in democratie? Dezbaterea provocata de doi jurnalisti germani il vizeaza pe Martin Schulz, presedinte al Parlamentului European, relatează HotNews.ro. El s-a decis sa revina in politica germana, in vederea alegerilor din 2017, fiind in carti ca posibil ministru de externe, sau chiar ca varf de lance al SPD, in cursa pentru cancelar.

Cei doi jurnalisti germani nu sunt unii oarecare, ci Gabor Steingart, editorul publicatiei economice Handelsblatt si Jan Fleischhauer, editorialist la Spiegel-online. „Nu am avut pana acum... un sef de guvern fara bacalaureat, nu pentru ca educatia e sic, ci pentru ca functia – mai ales in vremurile hipercomplexitatii – nu cere Small Talk, ci Big Talk”, a scris Steingart in ziarul sau, citat de Stern.de.

„Cu alte cuvinte”, comenteaza autoarea Kerstin Herrnkind de la Stern, „cine nu are bacalaureat e prea tampit, ca sa inteleaga cauzalitati complexe si nu depaseste faza de small-talk. Asa unul nu poate ajunge cancelar.” Comentariul e ironic, caci autoarea acuza sistemul scolar german ca „inoculeaza astfel de complexe”. Iar selectia scolarilor se face de timpuriu: „La zece ani sunt sortati cei slabi. Cei presupusi buni ajung la liceu, cei presupusi rai la scoala generala. Iar cei mediocri la scoala de zece clase. Cine nu ajunge la bacalaureat este, in ochii unor oameni, stigmatizat. Si pe viata, dupa cum o dovedeste dezbaterea pe marginea lui Martin Schulz”.

Cand Steingart a fost napadit de comentarii negative pe net, pentru lovitura sub centura data lui Schulz, i-a sarit in aparare Jan Fleischhauer de la Spiegel.de, care din capul locului postuleaza, sub provocatorul titlu „Carabaneste-te, elita!” (Verpiss dich, Elite): „Ne mai putem astepta de la un candidat la functia de cancelar sa aiba bacalaureat? Se pare ca nu: Tot ceea ce fundamenteaza vreo diferenta ierarhica sau vreun atu de putere pare azi suspect. Asa ne prostim si noi insine”.

Cei doi elitisti sunt suparati ca un self-made man ca Schulz, care vorbeste cursiv cateva limbi straine si a reusit sa ajunga la varful parlamentarismului european ar putea avea si ambitia sa devina cancelarul LOR. Se aduce argumentul ca, pana acum, sefii guvernelor germane au facut, cu totii, dovada unei diplome universitare. A, cu exceptia cancelarului Willy Brandt (SPD). A, am mai adauga noi, si cu exceptia unui presedinte de stat (Johannes Rau), a unui ministru federal al economiei (Michael Glos - CSU), a unui premier de land (Lothar Späth - CDU) etc.

Desigur ca, in competitia diplomelor, fiziciana cu doctorat Frau Dr. Angela Merkel e net superioara lui Martin Schulz, care a abandonat scoala inainte de vreme. Referitor la anii 70, anii aceia „turbati“, el insusi a declarat in luna octombrie, pentru N-TV.de: „Eram un golan si un elev nu prea comod“. Ca adolescent, el ar fi tras si la masea. Dupa un accident la genunchi, care i-a pecetluit cariera dorita, de fotbalist, „el ar fi apucat sticla de timpuriu“, scrie Welt.de, pe baza unor informatii din BILD. Din anul 1980, Schulz ar fi insa abstinent.

Fara BAC si cu pacatele tineretilor zornaindu-i in urma, e acesta profilul dorit al unui cancelar german? Pentru unii, nu. Pentru altii, da. In epoca Trumpismului si a lui Beppe Grillo, care in 2013 a obtinut un sfert din preferintele parlamentare ale italienilor, elitistii jurnalisti germani zic ca nu se mai mira de nimic. La victoria candidatului republican in SUA, Grillo ar fi strigat ca „elita a murit“ si „intelectualii pot sa-si ia talpasita“. Sa nu uitam insa ca Grillo e actor si giumbuslucurile sale demagogice l-au ajutat sa ia voturi.

Dincolo de temerea unor inteligenti ca prostii le-ar putea lua locul, pseudo-dezbaterea „cu BAC sau fara BAC“, foarte antemergatoare campaniei electorale de anul viitor, releva doar un fapt: ca nici cei mai fini intelectuali nu gandesc doar cu creierul, analizand calitati, concepte, programe politice, ci coboara disputa electorala sub centura, la nivel maxim de tabloid.

Saraca Germanie, pe ce nivel educational bate toba!. Aici, Romania ii da clasa, caci de titluri universitare si doctorate nici nu ai loc sa-ntorci, intre politicieni.

Florin Colceag