COLIND ÎNTRU RĂSĂRIT

COLIND ÎNTRU RĂSĂRIT DE SOARE,

DE BINECUÂNTARE

Lui Sofia-Doina Gavrila

~o~

Frumoasă colidare cu leru-i ler

şi Domn Domn din înalltul cer

demn de Româia tainică, profundă şi mare

Dacie Felix-Zamolxis fără asemănare întru răsărit de soare, de binecuvântare, cu colidare aduse lui Eminescu suflet sfânt, drept şi mare,

cântare de dulce şi neaoşă omenească urare,

de cântare a cântărilor la curți de dragooste şi dor

cu rost şi adăpost de popor,

suflet din sufletul neamului

pe altarul soarelui,

cântare a cântărilor de dulce şi neaoşă omenească urare,

că astăzi s-a născut Hristos

fiul cerului şi-al pământului,

fiu luminos-răsărit de soare

şi-n țara lui foe verde şi făt-frumos,

unde cea mai mare conştiință e învingătoare,

e luminoasă de ziorelde ziuă despărțindu-ne de noapte, de noapte-n straiță

prin fapte cu luptă dreaptă, cu dragoste şi dor

la curți de dragoste şi de dor

întru rost şi adăpost de popor

aflat la răscruce de pace şi pâine

în corola minune şi rugăciune

cu liturghie în spice

şi candele aprinse de îngeri pentru fecioarele

care aşteaptă mirele,

candele aprinse de îngeri

despărțind marea cea mare de uscat

cu parfum de luminat şi curat,

de veşnicie ce ne-a născut la sat

balsam de Românie din lumina zilei dintâie

pentru oameni între oameni şi-n pretutindeni

făcând din duşmani prieteni,

oameni între oameni pentru oameni, oameni cu sfințenie, cu bucurie şi omenie înmugurind să înfloare sărbătoare,

că noi astăzi cu pioşenie serbăm

neam cu țară şi toată suflarea ce avem,

Naşterea lui Hristos, Mântuitor luminos,

şi noi astăzi colindăm,

merem din casă-n casă pentru o viață luminoasă mai frumoasă,

cum nu fu alta mai frumoasă,

merem în sus şi-n jos voios

pe-un timp friguros cu viscol ori ploios

şi hainele ni-s cam ude,

uscate n-avea de unde,

merem dintr-o casă la alta a colinda şi a ura,

merem cu dalba urare de binecuvântare, că nu fu altă iarnă mai frumoasă,

mai luminoasă, la români în casă,

merem a colinda, a ura, de la o casă la alta şi urăm cu mic şi mare,

că e mare şi sfântă sărbătoare

şi urăm la fiecare să scape de necazul ce-l are

(se colindă-n casă Iângă uşă,după masă şi la fereastră

pe pervaz cu muşcate roşii, albastre, albe-n glastră

zâmbind ancestral către zarea înstelată şi albastra a noastră),

,răul, să iasă pe uşă şi fereastră din casă şi chiar şi din România,țara noastră,

c-aşa cerem lu'Hristos cu haznă şi folos în rost luminos neamului nost

să ni-l coboare pe Eminescu în pace şi pâine

ca dulce şi luminoasă muinune

de rugăciune şi de înțelepciune,

să ni-l coboare ca Luceafăr

blând şi luminos în casă şi gând

flori dalbe de măr

duh de viață şi duh de adevăr

să ne intre-n casă şi în gând

ca un adevărat ce-a înviat Hristos,

ca lumina-n izvorul murmurând profund cu-n tainic adânc de cer în afund lucind soare pe prund,

ca-n toată casa să fie lumină cu bogat de grădină

şi în casă la foc cu oala plină,

că porcul cu slănina grasă demăgan, singur, cu siguranță,

la fiecare om gospodar divin în conştiință,

în sfințenia bucuriei cu talant înmulțit în har

intră cu abundență generoasă la fiecare-n casă mai aparte,

mai presus de moarte,

în iubire cu înviere,

cu-n drept sfânt de cânt de biruință

şi de OSANA pe pământ,

că leru-ler, Domn din cer,

ca-n cer să fie veşnicie şi cânt

pe mapamond,pe pământ-

Templul Eliberării Sfânt-

pentru om demn şi de caracter.

PAVEL RĂTUNDEANU-FERGHETE