România Pentru Noi E Drept De A Fi

Deşi România Pentru Noi E Drept De A Fi

(Replică lui Cristina Mihaela Barbu)

Culme de culme sunt cei cu dileme şi probleme

În cădere liberă neputând sări peste propria lor umbră,

Din viața fadă, insipidă, de turmă, de cireadă, ciurdă-sumbră şi neagră,

În primăvară cu roadă povară de purtat solar cum rar

Cu tristețe, noapte-n traistă, straiță, în loc de bunătate:

De paradă, de pradă, de artă, că se poartă dezinteresată,

În cruda realitate de teplu cu temelie de piatră, de vatră,

Cu vitralii colorate de responsabilitate,

În iubire frumusețe superbă-n tandrețe, noblețe,

Existând precar, trai amar, percepând isteț (cu curu de-a umăru),

Fudul, dar nu deştept destul:

"nebunul şi încă unul

Trăgând cu tunul anțe-panțe

Împuşcă la rațe şi mănâncă la mațe".

P.S.NEOAMENII au fadul, vulgarul, insipidul şi neocomunismul,

Sunt talpa iadului pe altarul soarelui

Şi nu-i doare nici în cot de vot,

Că România e Dumnezeu în tot,

Chiar şi cămaşa mirelui, fericirii, trasă la sorți de hoți

Pe alei cu tei înfloriți şi pe străzi cu plopi făra soț

Numărați de Barbă-Cot în plop

Şi cu plopul fraer în aer

călare pe jumătate iepure şchiop,

Dar pe cine doare-n cot,

că bunul, frumosul,e omul,

Că omul e măsură-n tot,

omul şi Dumnezeu e-n toate:

sare-n bucate şi echo-sănătate...

Toate i-s în sânge, pur sânge,

chiar şi impedimentul, incompatibilitatea care nu permite sângele să se facă apă,

nici chiar apă sfințită cu toate că-i bună de leac,

apa nefiind bună nici în cele două covățele

care noaptea-s goale şi ziua pline: pantofii,

nu-i buna nici ca igrasie pe pereții casei,

dar nici ca buriene între cucuruzi

sau ferească-ne Dumnezeu!

nu-s buni nici ca şi corupți,

peşti împuțiți la cap,

la conducerea şi guvernarea țării...

Băieții deştepți, corupți, sunt cu far'de'lege,

nişte lacomi, în lăcomie căzuți în verge

şi în cuvânt sunt neserioşi, întunecoşi, libidinoşi,mincinoşi,

deşi la pungă groşi şi promit, promit mereu,

dar nici cei care le cer proisiunea nu cred în realizarea ei

(ca feți-frumoşi nebuni mincinoşi cu toții sunt beliți de pe lacu, de pe dracu,

că toți hoții sunt doar pentru a roade pofticoşi un os

şi pentru România pur şi simplu

sunt nişte străini

nu prea duşi pe la templu, fir-ar să fie!

şi pun la cei buni, la"moşi crăciuni"

pe frunți, cununi de spini

şi sunt un prost şi nerumegat exemplu).

În dorul uşor şi greu n-au un Dumnezeu:

Cuvântul li ca vântul deşărtăciune în loc de rugăciune şi înțelepciune,

Practic nefăcând nimic pentru țară şi neam,

Pentru acest bun pe care şi tu şi eu îl am,

Bun cu nume şi renume, în lume culme

Ori tăciune şi ruşine,

Deşi-n iubire România, în iubire e drept de-a fi zi de zi conştiință, pâine de-o ființă,

Pentru noi România îi drept la înviere,

Drept la fericire-dulce Mihai Eminescu iubire.

       PAVEL RĂTUNDEANU-FERGHETE