Uluitor, “Înfruntând Viața”, de Vasile Adamescu, 2012
“Înfruntând
viața” de Vasile Adamescu este cartea scrisă de un orb, surdo-mut, născut la 5
septembrie 1944 în comuna Borcea, județul Ialomița, fiind al doilea copil al
soților Zamfir și Voina – o familie săracă dar harnică, buni gospodari, spune
chiar autorul, în autobiografia sa. Interesant de știut și cunoscut, cartea
citată este a treia în lume scrisă de un astfel de om cu surdocecitate, primele
două fiind volumele scrse de Helen Keller și Olga Skohorodova!
O întâlnire plăcută, prezentându-le cartea, a fost cea pe
care Vasile Adamescu, ajuns profesor, sculptor, cunoscător a cinci limbi de
circulație internațională, a avut-o cu studenții din Târgul Mureș de la
Universitatea „Petru Maior”, dar și cu elevii talentați din localitate.
„Respect
și admirație. Închid pleoapele și pentru câteva clipe încerc să-mi imaginez
miracolul luminii din mintea și sufletul acestui om care a știut și a vrut să
depășească limita prin mâinile sale atingând și eternizând clipa lui și a
celorlalți din universul lui și nu numai, ca zborul gingaș al aripilor unui
înger sau cu un Porumbel înlănțuit ce și-a rupt lanțurile și le-a înlocuit cu
brățări de atomi stelari care spun fiecare câte o minunată poveste urcând pe
scările petalelor de flori ce alcătuiesc scara care duce la sufletul său,
dincolo de limite, dincolo de orizonturi, demonstrându-și și demonstrându-ne că
totul este posibil atunci când știi și vrei să trăiești în armonie și într-o
continuă primăvară spirituală clorofiliană”, scrie Rodica Vârgolici, o cititoare.
„Drum
bun și multă sănătate”,
îi urează alt cititor, Florentin Duiu.
„Sunt dure cuvintele, spuse de o minte sclipitoare, a lui Vasile
Adamescu-Supraomul”, traduc un afiș de popularizare a omului și cărții în
discuție, inițiat de altă admiratoare a autorului, doamna Teodora Chira.
După o altă întâlnire cu cititorii de la București,
autorul însuși avea să scrie, după ce descrisese întâlnirea cu oamenii din
propria comună, pe care, deloc curios pentru sine, i-a recunoscut după un timp
de 15-16 ani despărțire, „mi-am întâlnit
nepoții și strănepoții, Ana și Gelu au venit împreună să mă vadă. Am depănat
amintiri și ne-am simțit bine”.
„Arăți
a fi fericit și totodată parcă emoționat. Mă bucur că te văd înconjurat de rudele biologice,
care, dacă le privesc mai atent, nepoata și strănepotul, au ceva din
trăsăturile comune cu fața ta”,
îi scria Geta Stănescu Wor Vasilica, altă prezență la bucuria celui cu cartea,
Înfruntând viața, Editura Boema, 2012, realizată cu sprijinul Clubului Rotari,
Turda.
Lumea lui Vasile Adamescu este descrisă nu numai în cartea Înfruntând
viața, despre un om nemaivăzut, nemaiauzit, uluitor, care rămas orfan a
crescut la un orfelinat din Cluj-Napoca, de el ocupându-se o profesionistă, o
doamnă cu un suflet mare, iubitoare a vieții pe care s-a silit să-i dea la
iveală valoarea ascunsă inițial de Dumnezeu, Doamna profesoară Florica Sandu.
Omul nostru, cu o voință-dar de la
Dumnezeu, a făcut Liceul, apoi Institutul de psihologie specială, a devenit
profesorul elevilor de la propria fostă școală și în plus, în anii 1983-1986 a
urmat și absolvit și Școala populară de artă, devenind profesor sculptor autorizat. Cinste lui și
celor care l-au ajutat și îl sprijină.
Cinste și respect și autorităților municipiului
Cluj-Napoca, din 2010, Vasile Adamescu, născut la Borcea-Ialomița, este Cetățean de onoare al Clujului, titlu care îl înobilează,
încăodată!
Merită să-i citiți și dumneavoastră cartea, rețineți, Înfruntând viața de Vasile Adamescu.
Ion N. Oprea
16 decembrie 2016
https://www.facebook.com/359999540798775/photos/pb.359999540798775.-2207520000.1482045908./954374261361297/?type=3&theater
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu