VISAȚI FRUMOS

George Anca

VISAȚI FRUMOS

cuprins

visați frumos

dodo

puică

hindu

transpirații sărutându-se

pe strada Părintele Stăniloae

octombrie 1967

am plecat

iubim în temple

șarpe plin

steiuri

la amiază

veneam pe la voi

părul ud

oameni din umbră

chilimul

ce cald

visați frumos

visaţi frumos peste un an

în tranşeu ai şi învăţat noaptea

dreptul la invaliditate şi moarte

vă duceţi parcă nu eraţi

veteran cald comanda frig

celuilalt întru moarte

casele mai încolo

Ţepeş să trăiască

de la un an la altul rândurile

noastre se micşorează

prezenţa decedat nedeplasabil

a anunţat că nu mai poate

mai trăim numai cu

nostalgia trecutului

să fie Sfânta Ecaterina

ce-a fost şcoală normală

dodo

pe Pier opresc tigrul în spume

dau drumul oceanului peste peşte

încărunţind al mărilor zburător penaj

pe al câtelea suflet călcând în nemărginirea sinelui

trăiască-ne pana de ordine

oceanele mirându-ţi-se cu pescăruşi

dodo pianisto pe muntele lemurienilor

spre tine podidesc dodii

n-am ochii ambarcaţiilor

pe ocean să te plimb

soră dodă pinguinilor

alt avatar lemurian

(2002)

puică

puică Arachne atârnă-ne

progenitură ploii

dinspre dărâmarea dharma

lacul morii dracilor

norilor maică

morilor taică

ăsta în bască

asta în broască

prin viaţă

prin Buenos

împătrit cu patrie

aş înota în La Plata

(2004)

hindu

hindu spre jain

miră viclaim

pricepând ispaşă

sabie cu paşă

lacrimă descântă

spre al iernii nour

cretă te decretă

arhanghel pe drac de om

el culto a la vida

în mormântul mamei hram

înţelepţi nu fii de prinţi

nearşi nedezgropaţi

insomnie picturală

roman în 13 capitole

criminală amintirea societăţii

în ochii vizitatorilor mormântului

se planificase româneşte

într-o lene alambicată

dovedit domn cu martori

cadavre trădate

maneaua mamei

dansul frunzelor pe rug

mâine la norvegieni

poimâine la râmniceni

de Crăciun la indieni

Ayodhya Mecca Ierusalim

Sakuntala Măiastra Bizanţul

Kalidasa Kali Călin

scăpaţi din mamă

scăzută muzicalitatea sângelui

idei învăţate pe scena goală

fântânile de la teatru

rugăciune mărgelată

întâmplarea veveriţelor

în confuzia meditaţiilor

ne-om reîntregi sanscrit

la Râmnicu Vâlcea

deschis la imnologie

brumat pe pulpa dreptăţii

şi ce-mi făcusem pantofii

(noiembrie 2007)

transpiraţii sărutându-se

transpiraţii sărutându-se

m-am închinat te-ai închinat

iubeşti pe cadavre neucis de doctor

oase de orgi lire călire

miel aramaic vorbit la

bătaie ciuleandră

salcâmul reînflorit

simulacru patriarh

în ţară arsă

rădăcini unui glas

pe haiku salutăm

circumstanţa

copiii născuţi ritual

în ochii noştri

şi acum fac nuntă

zboară două zboare

pe albatros neîntors

pe nepricepute ortodoxii

rochia de bandaj a miresei

la ţară ultima oară

tată de Lawrence

petrecerea nunţii aum

vizitând shamyana

tocească mirii veena

rămânere la prima impresie

dedicaţie arestată

ce puţin se mai râde

suspendată cărturărie

îţi faci neamul de nebuni

crezându-te Xenia

schimbându-i locul

printre cimerieni

mai pierzi pe Ovidiu

răzgândiţi-vă culmi

elite din ulmi

Hamlet adulmi

al toamnei vechi desant

din păsări galbene

în staţia Bacovia

de s-ar găsi un hoţ

şi pentru versurile mele

până în Palestina

se închină cu ţigara

aprinsă nestingere

pe latul altarului

din vesel întristat ori

gândurilor proniatori

târându-mă aurori

metamorfoze inverse

Priam în nord

imposibilitatea războiului

surcea la răscruce

români de astă-dată

cu fata măritată

sângele ierbii abur

vorbitul româneşte

cu animalele credinţă

voi de frunză desfrunziţi

bombă pe cap de teatru

vreme să vezi lume

audiem mormânt

cenuşa din audit

într-o corectitudine

introvertit în ce nebunie

sigur că nu mai e stat naţional

ora şi staţia pro nobis naţia

zdrunceală de închipuire

halucinând slujbe

lan de iarbă

1984 I love you mustaţa

lui Hitler freza lui Stalin

muia lui Churchill

crezusem blândă toamna

Maria cancer în Melbourne

Ionică în Darwin

nici umbra nu ţi-e trează

fiecare ne ducem trafic

de învăţare de minte

femei nebune nu naşteţi

nu îngurgitaţi cadavre

se surpă de unele singure

ceaţa se îndeseşte

ne suntem sunete

a ne trezi strună

în basmul fără împărat

domniţă de te-ai fi urat

amendă canadiană de zăpadă

mă reazem de carbid

plouă fiebinţeală

pe cadavru de zar

rarei oişti rupere

în auzul maicilor

a ne plăti cu un respect

Whitman Drakula

lui Stocker în locul

lui Ţepeş homo în ţeapă

în neant casa

de pe deal zidită

până la ruină

(2007)

pe strada Părintele Stăniloae

pe strada Părintele Stăniloae

între Moşilor şi Negustori

soarele după ploaie Mântuleasa

baltă mare Baltimore

vorbeşti cu Natanael

Urmuz revolver Dumnezeu

vorbitor pe ape

în vara înotată

ne apropiem de Gange

penultimei candori

diurnitatea amurgului

cerbi inundabili

om fi penitenţă

gata gita agită

clonţul cu glonţul

cârcei după orhidee

în menghina chiromanţiei

pe tentacul maxim

coborâm paratrăznetul

ne mai spuneţi genelor

din preajma joienelor

într-o verticală miră

martora vieţii noastre

fiindu-ne pelerinaj

nume muni

cântece oameni

pentaton pentarh

aşteptarea carităţii

ca o recunoaştere

cald herald

harul înainte

fără harul după

bastoane dans duel

(iunie 2009)

octombrie 1967

în război până la cer

a căzut prizonier

ce fugind la aliat

dă de alt prizonierat

cumnaţii o roagă

nu zburători dragă

pat de frate fie mort

cu amanţi cu tot

se logodeşte cu flăcău

în casa omului său

logodna apoi strică

aflând că-i viu din scrisorică

mărturiseşte lumea toate

păcatele de zi şi noapte

ai lui o iartă şi îl mint

că tânără fiind

acasă tânără bărbaţii

femeii lui n-au pretins graţii

la el în cergă are cine

se înveli cu coaie pline

curând femeia a murit

snopită de nefericit

la şase săptămâni de moartă

el s-a remariat cu fată

*

în picioare mirii

pe ram de oştiri

copii pmeniri

atârnau neştirii

floare din afară

tinerii-ntre ei

sămânţă-mpresoară

îngropând femei

din călcâi în vârf

tărâm soare ori

ne încredem stârv

lance făcători

*

doborâţi obrazului paloarea

cadavrelor bunăstarea

care a doua oară

de bună voie nu se înecară

să fugim să ne risipim

fără să pătimim

făcut proză capul tot

de versuri s-a lins pe bot

merge Noana prin nămol

să sfărâme capul gol

soru-meo nu da că oi

mai rele am eu pietroi

nu-mi trebuie de-amândoi

*

profil de frescă

să-l calce la înviere

paşii de pleoapă

muntele să doarmă

să ne lase

câmpie a fi

nu se cântă

în această casă

câteodată sfântă

sileşte-o să nu

sufere mâine să

care apă în foc

anul nu este vinovat

pentru această zi

şi lui i s-a dat

nici ziua nu va fi

bucuria vacilor

a paşte

chinul mamei

tablă scrisă-n poartă

cere de pomană

curtea suverană

această seară de-ar putea-o

primi fiul nostru la naştere

nu ne-ar mai cere nimic

luminară surlele

se clădiră turlele

doar n-o să fie răscruce

coapsa ta ce nu străluce

poeţi se laudă a avea

de părinţi spirituali copii

copiii dacă au îşi părăsesc părinţii

bătându-se cu pumnul în piept

auzi ce frumos miros castraveţii

capul dormea odată pe fân

el singur dă naştere trupului

rotundul craniu deşirându-l

rugină mustăcioasă

nu milă nu rasă

porunca nervilor pe munţi

a fost să ne însufleţim

scoate mireasa

dărâmă casa

sufletului mor

furcă-ntr-un picior

aşa cunoşti

pe fiu cum

te paşte

mamă a ierbii

arme-nfricoşare

pentru fiecare

nu există bine

mi-e teamă de mine

*

ne gândeam ne pregăteam

sparţii boiernaşi în geam

te coboară hainele în mormânt

porumbiţă înecată în ac de apă

ceapa degeră în foi

după ce-a încovoiat

ochiul fetei moştenite

şi de sat murit de voi

acel fără de voi sat

când sub talpă vă înghite

groapa încă pe noroi

caii să trăiască

boieri dumneavoastră

bogăţii în pământ

zile spre alţii

pletele lumina

ochii palma

pe umărul fetei

bocitoare

pe drum din plute rob ca aleşii

sufletului lui dumnezeu

nu a trecut lună pe cer de când

domnul butoaie înjunghiase

neamul nu se va dezlăcrima

multă lume uiţi că a plâns

alege din figuri de viţă

pe cine trăieşte domniţă

la lumină cu voi

să nu vă mai vedeţi

mişcă-te la soare

să nu se mişte soarele la tine

pe comoară flacăra

întreba de mama mea

de ce m-a născut

într-un sat ori satul

nu i-a întrerupt

naşterii bărbatul

să nu umble prin tine

copii în patru labe

neajungând cu creştetul

la inimă

luncă suflet

crucea feţei înverzind

să lumineze

tot ce nu e

*

se usucă rufa-ncet

umbra viei coapte-n vin

o mai moaie în oţet

până ce-n sânge ţâşnim

eu părinţii să-i repet

ei cu mine la treimi

să usuce rufa-ncet

apele când reanimi

pentru însetaţi mai drept

nu este şi porţi în spini

presăraţi prin vii un piept

dezbrăcaţi cei paşi intimi

*

cum vii dimineaţa de acasă

în carul gol

te-ai trezit îmbrăţişând

foile uscate seara

muscă dumnezeu oului

fiu vierme

părăsind nimfeul

duhului sfânt

mintea toamnei

în craniu neînfiată

orbitorul va fi

strâns de gât

de mine te miri şi se miră

de tomana de afară cum ai căzut

dintre aluni în ape fierte cu ochii

la umplerea inimii casa goală

ne desparte o cortină

pe noi doi de o creştină

soţ soţie tu adormi

eu adorm toţi trei enormi

noaptea asta capăt treaz

o paloare pe obraz

pâlpâie prin pânză

fereastră neplânsă

noapte din toamna părinţilor

ei au intrat în scorburi

scorburile aure

la capetele sfinţilor

din inundaţii au pătruns la fecioare

fiul al doilea s-a făcut mare

la surori cu calul călărit

şi eu călcat în picioare am murit

frunte de copil

titlu de poem

versuri n'avait il

nici n-o să avem

de ce să fiu

cu mulţi întâi

nici toţi târziu

nici nu rămâi

cum nu puteau fi

oamenii-ntr-un loc

libertatea şi

moartea luau foc

*

lună afară

soare în ţară

glob ne înconjoară

inimă din pasăre de ceară

rară înserare

stele după

se aruncă

înapoi în lupă

fratele cu sora

soarele

sora cu fratele

luna

de mine s-a atins luna

de tine s-a atins soarele

în foc ne-am mutat

gheaţă raze picurând

buze iertate

gât ars

ochi simetrici

febrei musculare

mult mă gândesc

şi la inimă

capul mă doare

lume gânditoare

izvorul oasele

mamei înnegri

de mine nici nu

pomeneşte pământul

mater

ca-n cer

fiul

neagă

în loc de

întoarcere

moarte

la naştere

pierdute legume

noi nu le-am văzut

ni s-a arătat un gol

legumele golul

noi fraţii

nu avem

nici moarte

nici nefericire

tatăl sparge acoperişul

osul mamei se îngroapă

copiii de carne

pângându-i despărţiţi

luptă de berbeci

în mijlocul drumului

înţelepciunea

n-a aplecat inima

poarta neplătită

se deschide

protestul

nu este luat în seamă

păcat

de gândul

întârziat

un mileniu

mi se închid ochii

înspăimântaţi de mamă

pictorul morţii

la coptul dovleacului

liniile palmei

dar bătut pe falcă

gâturi răsucite

osu-ncalcă

de la sfârşitul săptămânii

aştept sânii

fată cu geam

nu-i mai am

iubită de suav

umbrită de moarte

sanie de praf

te-o duce departe

am plecat

am plecat nu trebuia

să ne întoarcem

pe drum ne-am tot

gândit cum va fi

nici n-am ajuns

şi ne întoarcem

sau ni se pare

soare lângă lumină

ape lângă bărci

ancore lângă colaci

bărbat lângă femeie

fugi cum ai fugit

te scufunzi în câmpuri

zidul te boceşte

trupul ţi-l cojeşte

sângele în vis

îmi curge

gura mea e

mortul neştiut

arderile nopţii

răcorile de

pelicani

mirositori

mi-e viaţa

sora

morţii

tale

braţele lunii

în jurul gâtului

ca o fiică

îmi cauţi urmele

pe locuri veştede

târăşte-te

apa Prahovei

avea-o-vei

mama pădurii

în rochie verde

niciun copac

fiindu-mi tată

frumoasă era

lumina dealului

pată de munte

ne întorceam

împrăştie sarea

pe negrul pământului

munţi înghiţindu-se

nori nenăscuţi

nordul părului sub frunte

gura să nu-ţi cânte

gâtul să nu-ţi cânte

curul să nu-ţi cânte

ochii pământului

pleoapele soarelui

mergem drepţi

privim în sus

sete pe cioburi

cette heure

galbenul tălpilor

vieux heures

cară piatră

se întoarce

spre o piatră

fuge-n ea

nehotărâtă în somn

frumoasă pe trezie

mi-e toamnă numai mie

în tine mă întomn

umbra se opreşte

urâtul iubirii

se apropie

pentru sărutare

lac roşu soare

curgând

vaci

apunând

la Ischimzi ascultă

sufletul actorului

Ion beat

pe scena patriei

(1965)

iubim în temple

iubim în temple

vina templelor

hai în temple

numai cum iubim

pe polei cu tipuri

antropologice

niciun crac de femei gol

în şanţuri ascunse

*

întâmplare întâmplare

creierul era să-mi zboare

chiar zăpada pe cărare

creierii putea să-mi zboare

cunoscând femeii pliscuri

a jurat să le răzbune

răsturnându-se din piscuri

triste de îngropăciune

acest ritm îl va-nţelege

cum din cântec s-o întoarce

tot astfel curata-n lege

va îngenunchea la parce

abătută şi spre coapsa

bărbătească s-o însume

întind mâna cu pedeapsa

s-o răzbuni târziu sub lume

*

luat la goană

de regnuri

ultimul diavol

înghite văile

cap de os

toartă înroşită

sugestia amurgului

pe lanul de răchită

stăpâna marginilor

hohot nepotrivit

astfel e viaţa

astfel e gândul

uşi reci în

satul de gheaţă

viii ascultă

ce-au cântat ieri

*

renunţi

a doaua oară

cuvânt pronunţi

cuvântul se însoară

ce se înţelege

prin linişte

aerul gurii

cenuşa palmelor

pe casă merge fiecare

din cei cu agerele membre

sau corpuri bine târâtoare

ca promoroaca de decembre

*

armă de război

sub şaua de măgar

din casa risipită

am ieşit afar'

poruncă flămândă

începe alt soare

aşteaptă la pândă

cum celălalt moare

pe tot instinctul

aruncat

degeră

ce ne-a născut

şarpe plin

şarpe plin

toarnă venin

suliţă

balauliţă

secure de păsări

împlânţi în coame

cenuşa focul o suflă

spre căpriori

s-a dus pricina

vieţii în luncă

păstorii muriseră

în venetici

duse la cer

clopotniţe

moarte în turn

împăienjenit

Norvegie-n tine

voi muri

soare cu austru

la căpătâi

visul

norvegianului

în pragul

satului

ochi de nor

mă petrec umbră

până la noapte

până la moarte

întinsă frânghie

între pomi

unul singur eşti

către cer

împrejurul soarelui

spre dimineaţă

visăm o venă

şi curgem

fiinţă vidă

în ulcele

trup sub omidă

picături de piele

din aripi nescăpată

barză peste

nisipul dintre

filele albe

aprinde-ţi

pe plajă

altă ţigară

întruchipato

m-ai scos

la iveală

din paradis

cu o palmă

învie iar fără cuvânt

fără privire un cuţit

care se-nfige în pământ

în piept rotund la asfinţit

singur în substrat

vineri mari

să te pleznească

în splină

împunsă cheie

ramura femeie

aer împăcat

ramul bărbat

1968

steiuri

steiuri

umbre

femei

artă

mit

libertate

corp

suflet

sperare

fericire

numită

umanitate

cer

mineral

om

Melanchton

mai cult decât

Luther

logica

retorica

poetica

la amiază

la amiază nu plângeai

seara tot copii pierduţi îţi dai

noaptea vii dimineaţa stai

altui piept cale de ştiut nu ai

când se rupe între fântânele

inima pătrunsă de coclele

şi femeia îndrăgeşte

iar năframa care creşte

la amiază ai îndrăznit şi tu

somnului să-i spui că nu te cunoscu

noaptea viile înlăcrimate cu

mâinile sau rupt pe trup sau nu

dimineaţa te aştepţi

croieşti piepţi

veneam pe la voi

veneam pe la voi sub via înflorită

aprinsă părăsirea altei raze

Tintoretto taie săbii noi croim la pronii

să ne înrudim

vinul fără cercuri

gol pe din afară

către cântec a vorbit

către mine a vorbit

cum ne-am iubit

nu cunoşteam venirea pe lume

şi zadarnic strigam spuneţi-mi voi

cum umblaţi fără fiinţă încoace

asemănam ţările mările întrebările

pe urmă au venit la noi

mama din păduri tatăl din război

sunet de leamnă

ne înseamnă

populaţii de legăminte

1967

părul ud

părul ud de ploi de aur

aur de fulgerătură

foc de lemne să-l usuce

lemne din păduri aprinse

ploi de foc se duc în cer

ploi de foc vin pe pământ

o şuviţă de păr galben

voi salva-o s-o aştern

ci în iarba despletită

părul nu mai are loc

părul ud de ploi de aur

foc de lemne să-l usuce

oameni din umbră

oameni din umbră îmi vor capul

mi-ar trebui un bandaj

bani pentru sângele meu

Bhartrihari schimbat cu Panini

transcendere de tot ce nu eşti tu

răspunsuri pe bucăţele de hârtie

te atinge aripa lui Dumnezeu

şaisprezece nume pentru apă

se apucară zilele să treacă fără a mai clipi

lumina  verii adumbrită

moartea ei inima lui acum nici tu

fără doctorie carbid în caravană

18 iunie 2009

Chilimul

Chilimul Chiriachiţei holocaust

lipsa copiilor sub Grandt

medina din Casablanca

singurătate călătoare dus-întors

nascente premormântale simultaneităţi

necenzurate înrăfturate globalitate

accesul continuu al agresorului la victimă

prioritatea victimologică a femeii

femeia dă viaţă nu ia viaţă ruptura

cu agresorul victima devine agresor

teamă ruşine furie legea nu schimbă fenomenul

maltratat limanul Nistrului la Cetatea Albă

19 iunie 2009

Ce cald

ce cald ce apă sâmbătă

rune cardiace mai nebun ca mine

troncul de iubire sfărâmată ţeastă

bine conversase cu ambasadorul

căţeluşa Salomeea capul tău

cine rituri în verde om

vedea au cine-i zeulaski

jubilat-ai palimpsest reflex

îl respectai pe taică-meu

cu el ;i mine aproape un trio

părinţi şi soră dialectul

Ghergheştilor ţi se dicta

neam ucis depănare canţonei

copii nevăzuţi mamă arde

gard roşu plete negre taică-tău

ce dor îi este să mai vadă aleile

Blaga Ralu nu nu sunt rudă

Doiceştii doicile lui Brâncoveanu

şi tatăl ce mai zicea  o lumânare

flori Găeşti Dunăre frica drumului

fraţi năruire ajuns-am martori popii

ăştia se răzbunaseră pe gajo

i se aniversa batjocura asasină

plecat  de la pomană şi erizipelul

steiuri mângâind-o pe Salomeea

Leela nejumulită de mironosiţe

în curte la mese canibali

duminica tuturor asasinaţilor

20 iunie 2009