SIMT MĂSURA ÎNGEREASCĂ

CU IZ ŞI IRIZAȚIE DE ROMÂNESC

Lui Emil Brumaru, celui pe care-l

ofârlea, cârăia, toia, ca pe un copil teribil, Nichita Stănescu, "un foe verde de albastru", al poeziei româneşti: "Bătrâne sinceritatea e criminală".

MOTTO: "SCRIU ŞI MĂ SIMT MĂSURA ÎNGEREASCĂ A LUI DUMNEZEU".

La curți de dragoste şi dor

şi roadele amare sunt dulci

şi le simte în rostul lor, a lucrurilor,

cel menit să simtă, rânduit pentru artă optimist,

prin soartă să vadă artist,

altruist şi olimpic harnic să fie pragmatic,

succesul fiind burduhoasa care umple casa,

un pariu socio-uman cu sine,

un pariu cu Dumnezeu, de a nu trăii degeaba,

fără o stare de bine,

de a nu trăii aman,cu dar şi amar,în van,

că degeaba, de-a pomana, nici iarba nu ceşte,

nu are un liman în culori de nelinişte,

de verde crud Bacovia

şi de Eminescu, Luceafăr de România,

că nici omul nu făce umbră pământului

asemeni câinelui, blocului.

Omul e un pariu cu sine, un pariu pe cont propriu cu Dumnezeu,

e dor uşor şi greu, culori-curcubeu,

un purpuriu, o exprimare a lui eu

revărsându-se din sine,

ca o stare de bine,

bine ce deschide un drum

pentru cel care e pe drum

pioneresc şi vine, vine să ne lumine

cu-n natural omenesc şi ceresc,

să dea cu plăcere vieții aromă şi culoare,

valoare, virtuos, de colind întru răsărit de soare, de binecuvântare,

o stare de bine,o putere şi o vedere

de a sta cu capul sus,

că-n iubire eşti Isus,

un bonus de viață pentru celalalt,

eşti un pământean nici scund, nici înalt,

eşti un bine,un bun augur, un om de aur,

un social-uman tezaur,

un bun omenesc,

un firesc dumnezăiesc

cu iz şi irizație de românesc,

de Românie-lumină lină

din ziua dintâie edenică grădină,

duh de de viață, Biblie

şi duh de adevăr, simetrie,

de dulce Românie cu falnic viitor

sub tricolor

sinfonic cu murmur de izvor prosper de popor

cioplit din bardă şi topor,

de plugul ce ară cu spor de zor la ogor

peste noi să nu mai vremuiască

şi vermuiască, vrăvuiască,

lumea omenească,

cu vremea grea

de vreme rea

la curți de dragoste şi dor,

la curți cu rost şi dăpost,

în iubire cu grai de rai

a ceea ce am Dan căpitan de plai,

c-am fost, suntem şi vom fi prin ce avem drept cu înviere,

în dragostea ce dragoste cere

cu vrere şi a lui Dumnezeu plăcre.

PAVEL RĂTUNDEANU-FERGHETE