Intr-o bună
zi, un călător trecu pe la un înțelept faimos. Știa de acest
înțelept de multă vreme, dar nu fusese niciodată la el acasă. Imediat cum ajunse la
poarta acestuia văzu că nimeni nu-l
întâmpină. Pătrunse în micuța casă a înțeleptului
și fu uimit să vadă că acesta nu avea
altceva decât o odaie plină de cărţi.
Până și masa era făcută din câteva cărți mai
groase puse una peste alta. Locul de dormit era o simplă rogojină pusă într-un colț mai îndepărtat. Omului nostru nu-i venea să
creadă.
Nu era posibil ca unul dintre cei mai mari
învățați ai lumii să trăiască în
asemenea condiții.
Cu siguranță era o farsă.
Totuși, privind chipul plin de liniște al înțeleptului vedea
cum coboară pacea în inima sa. Dar el dorea să știe adevărul. Poate înțeleptul fusese jefuit,
poate reușea el să facă ceva.
-
Fie-mi iertată îndrăzneala, învăţătorule, unde-ţi este mobila? întrebă omul.
- Dar a ta unde este? întrebă la rându-i înțeleptul.
- A
mea? Păi, eu sunt doar în trecere pe aici,
răspunse călătorul.
- Şi eu
la fel, zise înțeleptul.
Pr. Alexandru Stanciulescu Barda
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu