Mă teroriza cu cititul

Gojdu’ Zogravu’ Siminoc

N-am timp nici pentru domnul învățător.

Am pierdut demult legătura cu dânsul.

Mă teroriza cu cititul.... Cu scrisul...

Apoi, venea lângă mine... Să mă asculte, cum plâng...

Smirnă...Să nu îmi sufle și mie...

Să nu mă ajute... Și pe mine... Un coleg...

Mai măgar decât mine...

N-am timp deloc.

Nici să-mi duc aminte

De nimeni,

Din școală.

Care  - fără mine – nici nu ar fi existat.

Eu – am pus bazele

Acestei afaceri

Mondiale

Care până la urmă

m-a și ruinat -

Uitați-vă...!

Am eu bani

Să cumpăr

Toată sănătatea învățătorilor mei

Ologiți

De atâția ologi

La inimi, și minte?

De atâtea învățăminte

De canibali?

Mă și mir

Că nu ies

Niște afaceriști

Din morminte

Să vă bată obrazul cu degetul –

Să vă picteze

Cu o pensulă nouă și lungă

Cât autoportretul lui Luchian

Și să semneze

Pe tablolul vostru

Comun

De generație mondială

De cea mai înaltă elită

Zugravu’...

Zugravu’...

Mă cheamă pe mine...

Zugravu’ Marin...

Puteți să-mi luați și cetina

De pe Aman,

Puteți să călcați

Și pe cetina lui Romanescu

Eu voi zugrăvi iar,

Și iar,

Și să nu priviți

În jurul vostru

Cu frică

Când veți vedea

În noile fețe,

Vechile

Cum se ridică...

16 decembrie 2016

Cu deosebit respect,

Jianu Liviu-Florian