Romulus Rusan 1935 - 2016

Un intelectual de înalta ţinută

[Română]

Am aflat vestea grea despre moartea lui Romulus Rusan printr-un email trimes de Viorica Patea, traducătoarea în engleză a Anei Blandiana. Plecarea de printre noi a soţului pe care l-a iubit “mai mult de ½ de secol” a luat-o total pe nepregătite pe poetă. Într-un cuplu este totdeauna foarte greu pentru cel care rămâne singur. Ne-o cântă clar Jacques Brel în “Les Vieux” (Celui des deux qui reste / Se retrouve en enfer). Sper că poezia “O continuă pierdere” scrisă de ea (ilustrată de Jerry W. McDaniel în broşura cu 15 poezii pe care a pregatit-o drept cadou pentru poetă in iunie 2015) să o ajute pe Ana Blandiana în aceste momente grele. Îi doresc Doinei (cum îi spun rudele şi prietenii) tăria de a se consola la gândul norocului imens de a-l fi avut pe Romulus parte din viaţa ei, şi înţelepciunea de a-şi spune că numai cei blagosloviţi mor brusc; sunt aleşii Domnului, făcându-i să nu aibă parte de suferinţă fizică şi de a asita la propria lor degradare. Urmăesc de de mulţi ani, de departe, de peste hotare, aprobându-le continuu, acţiunile cuplului Blandiana-Rusan cu Memorialul, publicaţiile şi şcoala de vară de la Sighet şi le aplaud perseverenţa, rigurozitatea, creativitatea. Am savurat prezenţa amandoura când ne-au vizitat în California. Romulus era un om arătos, sfătos, înalt, blând, delicat în comportamentul său faţă de Doina, atent la fiecare din cei din jurul lui, cu cunoştiinte enciclopedice, inspirând convingere în tot ce face, exprimând în cuvinte simplu, natural, frumos idei valoroase. Un intelectual de înalta ţinută, un suflet nobil – şi din păcate nu toţi intelectualii sunt.

Ei trec pe role

Cu căştile bubuind la urechi,
Cu ochii fixaţi pe monitoare,
Fără să observe frunzele care cad,
Păsările care pleacă.
Ei trec pe role

…
În timp ce Dumnezeu
Coboară printre ei
Şi învaţă să meargă pe role
Ca să îi poată salva.

 

Din poezia “Pe Role” de Ana Blandiana

Din volumul: Patria mea A4

[English/Engleza]

I learned the news about the death of Romulus Rusan via an email from Viorica Patea, Ana Blandiana’s English translator. The abrupt departure of her husband whom she loved for "more than half a century" found the poetess totally unprepared. In a couple, it is always very difficult for the one who remains behind. Jacques Brel sang it very clearly in "Les Vieux" (Celui des deux qui reste / Se retrouve en enfer./ The one of the two who stays / Finds himself/herself in Hell.).

I hope the poem "A Continuous Loss", written by her and illustrated by Jerry W. McDaniel (from a brochure the artist prepared as a gift for the poetess in June 2015), will be of some help to Ana Blandiana in these difficult moments. I wish that it will give Doina (as relatives and friends call her) the strength to see the immense luck of having had Romulus as part of her life, and the wisdom to accept that only the blessed ones die suddenly; they are the “chosen of the Lord”. It saves them from the partaking of physical suffering and watching their own degradation. For many years, from far away, from abroad, I had followed, continuously approving, the actions of the Rusan-Blandiana couple, everything they did for the Sighet Memorial, its publications and summer school. I applaud their perseverance, thoroughness, and creativity. I enjoyed the presence of both of them when they visited us in California. Romulus was tall, handsome, gentle, always delicate in behavior towards Doina, attentive to each of those around him, with encyclopedic knowledge, inspiring belief in everything he did, expressing in simple, natural, beautiful, precise words valuable ideas. He certainly was a high-level intellectual and a noble soul - and unfortunately not all intellectuals are.

Ileana Costea, PhD

Professor California State University, Northridge

(CSUN)

Ileana Costea: Poezie, literatură, istorie şi memorie
www.ic-art-gallery.com/AB-RR-DU.pdf
Jerry W. McDaniel Site
I.C. ART HOME