ZIUA DE ODIHNA - Sfantul Ioan din
Kronstadt
De ce oare ziua de odihna vine dupa
sase zile de munca? Pentru ca sa nu uitam niciodata ca, dupa ostenelile acestei
vieti, va veni ziua vesnicei odihne. Caci, dupa cuvântul Apostolului: „Drept
aceea s-a lasat alta sarbatoare de odihna poporului lui Dumnezeu” (Evrei 4, 9).
Dar duminica semnifica ziua învierii obstesti, dupa care va veni o zi de odihna
pentru toti cei ce au lucrat binele în aceasta viata, întru Hristos Iisus.
Sfantul Ioan din Kronstadt, Viata mea
in Hristos, traducere de Boris Buzila, Ed. Sophia, Bucuresti, 2005, p. 292.
SF. ISAAC SIRUL: ÎNCEPUTUL MÂNDRIEI
Ispitele venite prin părăsirea lui
Dumnezeu împotriva celor nerușinați, ce se înalță în cugetele lor în fața
bunătății lui Dumnezeu și nedreptățesc această bunătate prin mândria lor, sunt
acestea: ispitele arătate ale dracilor, care sunt și ele mai presus de hotarul
puterii sufletului, lipsirea de puterile înțelepciunii aflătoare în ei,
simțirea năprasnică a nălucirii curviei, îngăduită împotriva lor spre smerirea
trufiei lor, mânierea grabnică, voința de a impune voia lor, de a se certa prin
cuvinte, de a certa, disprețuirea inimii, desăvârșita amăgire a minții, hule
împotriva numelui lui Dumnezeu, gânduri nebunești pricinuitoare de râs, mai
bine zis de plâns, faptul de a se face de râsul oamenilor și de a-și pierde
cinstea lor, de a se face de rușine și de ocară prin lucrarea dracilor în multe
feluri, în chip ascuns și arătat, pofta de a se amesteca și petrece cu lumea,
de a grăi și vorbi aiurea totdeauna, în chip nebunesc, și de a născoci pururea
vreo noutate printr-o prorocire mincinoasă, de a făgădui multe peste puterea
proprie. Și acestea sunt cele sufletești.
Iar în cele trupești i se ivesc unuia
ca acesta întâmplări dureroase, ce stăruie pururea în împletire cu el și sunt
anevoie de destrămat, întâlniri cu oameni răi și necredincioși; ba i se
întâmplă să cadă pe mâinile unor oameni ce-l necăjesc, să i se clatine inima
mereu și dintr-o dată, fără pricină, din frica lui Dumnezeu. Aceștia pătimesc
de multe ori căderi mari de pe stânci și de pe locuri înalte; și alte asemenea
acestora, ce li se întâmplă spre zdrobirea trupului. Și, în sfârșit, lipsa
celor ce-i pot sprijini inima din puterea lui Dumnezeu și a nădejdii credinței
lor; și, pe scurt, câte neputințe mai presus de putere sunt aduse asupra lor
împreună cu cele din ei. Toate acestea câte le-am înșirat și le-am numărat fac
parte din felurile ispitelor mândriei. Iar începutul acestora se ivește în om
când începe să se socotească pe sine înțelept în ochii săi. Și acesta se mișcă
în toate relele după măsura primirii unor astfel de gânduri ale mândriei.
Drept aceea, cunoaște din felurile
ispitelor căile ușurătății cugetării tale. Iar de vezi vreunele dintre aceste
încercări amestecate în încercările spuse înainte de ele, cunoaște că, în
măsura în care ai din acestea, în aceeași măsură s-a cuibărit în tine mândria.
Sfântul Isaac Sirul, Cuvinte despre
nevoință, Filocalia, vol. X, Edit. Humanitas, 2008, pp. 219-220.
Sursa: pr. dr. alexandru stanciulescu barda
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu