Rugăciune la icoana Maicii Domnului
,,Floarea nevestejită”
O, Preasfântă şi Preanevinovată Maică
Fecioară, nădejdea creştinilor şi adăpostirea păcătoşilor! Apără-ne pe toţi cei
ce în necazuri alergăm la Tine, auzi suspinurile noastre, pleacă urechea Ta la
rugăciunea noastră. Stăpână şi Maica Dumnezeului nostru, nu trece cu vederea pe
cei care cer ajutorul Tău şi nu ne lepăda pe noi, păcătoşii, înţelepţeşte-ne şi
ne învaţă, nu te depărta de la noi, robii Tăi, pentru cârtirea noastră. Fii
nouă Maică şi Ocrotitoare, ne predăm milostivului Tău Acoperământ. Îndreaptează-ne
la o viaţă lină şi fără de gâlceavă, ca să ne plângem păcatele noastre. O,
Maică Marie, Preabuna şi Grabnica noastră Apărătoare, acoperă-ne cu mijlocirea
Ta. Apără-ne de vrăjmaşii văzuţi şi nevăzuţi, îmblânzeşte inimile oamenilor răi
care se ridică împotriva noastră. O, Maica Domnului şi Ziditorului nostru! Tu,
Ceea ce eşti rădăcina fecioriei şi neveştejita floare a nevinovăţiei şi
curăţeniei, trimite-ne ajutor nouă, celor neputincioşi şi învăluiţi în patimi
trupeşti şi rătăciri ale inimii. Luminează ochii noştri sufleteşti, ca să vedem
calea adevărului lui Dumnezeu. Întăreşte cu harul Fiului Tău, voinţa noastră
neputincioasă spre împlinirea poruncilor, ca, fiind izbăviţi de orice necaz şi
năpastă cu preaminunata Ta apărare, să fim îndreptăţiţi la straşnica judecată a
Fiului Tău, Căruia Îi înălţăm slavă, cinste şi închinăciune acum şi pururea şi
în vecii vecilor. Amin.
BUCURIA CONTEMPLĂRII- Fericitul
Trifon Turkestanov
Dintru puterea Duhului Sfânt fiece
floare îşi dobândeşte mirosul, adierea tihnită a miresmei bine-plăcute,
gingăşia veşmântului de culoare, frumuseţea Măritului întru cele mărunte. Laudă
şi cinstire Făcătorului de viaţă Dumnezeu, Care a întins pajiştile ca pe un
covor înfloritor, Care a încununat ţarinile cu aurul din spice şi cu azuriul
albăstrelelor, iar sufletele – cu bucuria contemplării. Veseliţi-vă şi-i
aduceţi Lui cântare: Aliluia!
ÎNȚELEPCIUNEA ANIMALELOR
-Sf. Nectarie al
Eghinei-
Cel care supune observatiei un animal
anume poate, desigur, sa determine care sunt limitele stiintei si întelepciunii
aceluia? Întelepciunea si priceperea animalelor au un caracter particular:
fiecare animal are întelepciunea corespunzatoare lui; întelepciunea unui animal
nu se înrudeste câtusi de putin cu întelepciunea altui animal dintr-o alta
clasa si nu au acelasi fundament, pentru ca nu au ca temei ratiunea, ci firea
animalului. Multe animale pot convietui vreme de secole în aceleasi locuri, dar
niciodata un animal nu va trage vreun folos de pe urma întelepciunii si
stiintei altui animal; se poate ca maimuta sa-l vada pe castor vreme de secole
construind, dar niciodata nu va ajunge sa-i imite mestesugul; nici câinele,
nici pasarea o alta pasare si nici vreun animal mai mult sau mai putin
dezvoltat nu va ajunge sa imite stiinta altui animal. Prin urmare, sufletul
animalelor nu se bucura nici de cea mai mica asemanare cu cel al omului; pentru
ca animalul nu lucreaza cu stiinta, nici nu e constient de finalitatea lucrarii
sale; pe când omul lucreaza liber, ca o fiinta ce e înzestrata cu suflet
rational, având constiinta scopului si finalitatii sale.
Sf. Nectarie
al Eghinei, Un portret al omului, traducere de protopresbiter dr. Gabriel
Mandrila, Ed. Sophia / Metafraze, Bucuresti, 2015, p. 62-62.
Sursa: Pr. STANCIULESCU ALEXANDRU BARDA
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu