Toţi, între aceleaşi graniţe
Dr. Claudiu Popescu, Dr. în Ştiinţe
Medicale
23 Ianuarie 2019
Românii
doresc să fie toți între aceleași granițe pentru că au răbdat până la sfârșit
biciuirile istoriei, cele mai dureroase fiind cele administrate cu cinism de
otomani, austro-ungari și ruși. Toți istoricii măsoară hărți și evocă
amenințările teritoriale din partea acestor cuceritori nedrepți, ignorând sau
minimizând atacurile lor spirituale: islamizarea și catolicizarea/reforma.
Românii doresc să fie toți între aceleași granițe pentru că au citit și au
trăit cuvântul neschimbat al lui Dumnezeu pe care Coresi, Dosoftei și ceilalți
l-au oferit în limba lor, continuând tradiția bizantină chirilică.
Literele
inventate de Chiril și de Metodie, ca instrument de înmulțire a ortodoxiei
bizantine și apoi literele de lemn sculptate de meșterii tipografi în chipul
limbii române au reprezentat fortăreața imbatabilă a neamului românesc.
Dumnezeu le-a îngăduit românilor să-și adune țara pentru că au trăit cuvântul
Lui. Infanteria, cavaleria, artileria, aviația și marina nu au învins numai
prin puterea lor singură, nu numai brațul lor i-a scos din mâna dușmanilor, ci
Providența.
Au
mărturisit-o și veteranii care au îndurat și penultima boală socială și au
trăit până în epoca noastră post-decembristă, modernă, revoltată,
auto-suficientă, trădătoare. Câți militari români au murit în luptă uciși de
inamicii din Primul Război Mondial, atâți români neînarmați mor acum în fiecare
an. Renunțarea la ocrotirea lui Dumnezeu a fost ca renunțarea acoperirii în aur
a monedei: orice se poate întâmpla (ca deviză ipocrită a prezentului).
Dovadă stau
conducerea adormită sau antinațională (ca expresie a duhului românului de azi)
și alienarea Basarabiei (ca expresie a mutilării secundare bolii înstrăinării).
În anul omagial al Marii Uniri, ar fi trebuit să mulțumim cu lumină românilor
care s-au jertfit pentru libertatea noastră. O mulțumire la fel de justă ar fi
să îi omagiem cu viața noastră, demnă, virtuoasă; să privim în urmă și să vedem
șirul de bărbați și de femei în port popular, care stau în rând pentru nașterea
noastră. Altfel, jertfa lor rămâne necinstită.
Altfel,
bucuria Unirii rămâne neîmpărtășită. „Iată acum ce este bun și ce este frumos,
decât numai a locui frații împreună !.. că unde este unire acolo a poruncit
Domnul binecuvântarea și viața până în veac”. (Psalmul CXXXII, 1, 3).
https://www.art-emis.ro/jurnalistica/toti-intre-aceleasi-granite
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu