SUNTEM
~*~
Ca un vis neîntrerupt vreodată,
ca un gând ce pulsează la capătul
străzii,
ca un adevăr purtat mereu în inimi,
ca o furtună peste necuprinse
întinderi,
ca o salbă de stele ce ne înconjoară,
ca o centură de timpuri prin spaţii,
ca o revoltă de semne pe bolta
cerească,
ca o înverşunare de eroi în ultimele
lor fapte de arme,
ca un soare ce ne înconjoară printre
nori,
ca ziua ajunsă dinaintea eternităţii,
Noi suntem.
Suntem rug, flacără, scântei,
zâmbet, lacrimă, vis,
gânduri, cuvinte în delir, fapte,
raze de soare sau lună, zefir,
furtună,
castel de umbre, corolă de lumini,
curcubeu reflectat prin oglinzi
paralele,
tunel ascuns în labirintul iubirii,
suflet în căutarea sufletului-pereche
care,
negăsindu-l pe pământ,
îl caută în Cer,
cutreierând ierarhia îngerilor.
Suntem piesele aceluiaşi puzzle,
suntem TU, EU,
manifestarea ABSOLUTULUI prin NOI.
~*~
19 februarie 2011
We are
~*~
As an uninterrupted dream ever,
as a thought pulsing at the end of
the street,
as a truth always worn in the hearts,
like a storm over unbounded plaines,
like a nacklace of stars that
surround us,
as a belt of times through spaces,
as a revolt of signs on the celestial
vault,
as a fierceness of heroes in their
last deeds war ,
like a sun that surrounds us among
the clouds,
as the day that arrived before
eternity,
We are.
We are the rug, the flame, the
sparks,
smile, tear, dream,
thoughts, words in delirium, deeds,
beams of sun or moon, zephyr, storm,
castle of shadows, corolla of lights,
rainbow reflected through parallel mirrors,
hidden tunnel in the labyrinth of
love,
soul looking for soul-mate,
never found on the Earth,
seeks him in Heaven,
walking the angel hierarchy.
We are the pieces of the same puzzle,
we are YOU, ME,
the manifestation of ABSOLUTE through
US.
19TH FEBRUARY 2011
~*~
Life
runs through time, but time has its own time
~*~
I, you, here,
there,
round
pirouette, in dance steps, scattering thrills.
In the
dream’s breeze, the sigh is the song.
Through the
scattered leaves of autumn
you listen to
the flow of time from the ancient amphora
sip the song
- delicate chrism -
drunk of
night shadows, emotion stolen from the stars.
By the night
shrouded in the spell,
a hand
comforting pillow,
a blue
butterfly breathing...
A solar
loneliness sprang up the words,
deeply
penetrate into the breath of a common time,
seems to sew
us with each other,
in the
cardinal points of the heart.
Foggy is
everything,
something was
lost, there, in the wind.
Nothing moves
the pain, like a peaceful lake.
Life is
flowing through time and time has its own time!
Labyrinth is
life, the labyrinth is death,
corridors
invaded by other corridors
which go
nowhere,
the cloth of
life does nothing,
the
millenaries themselves live in the deep!
The mistress
of man is life, her surprises,
slices of
almond cake,
sometimes
sweet, sometimes bitter.
A paradise we
do not see
goes right by
our hands, to
the dream of a passion.
You know what
you're living right now
depends on
occasional encounters? Over the years,
the present
moment will, in turn, be a random oblivion.
On the wave
of the pair of souls, the shadows are angels,
when they are
no longer in the matter,
they are
looking for other times,
angels
waiting quietly for our encounter,
our reunion.
Nothing here,
just the silence flowing out of the vaults...
*
Viaţa se scurge prin timp, iar timpul
îşi are timpii lui
~*~
Eu, tu, aici, acolo,
rotunde piruete, în
paşi de dans, împrăştie fiori,
în adierea visului,
suspin e cântecul.
Prin frunzele risipite de toamnă
asculţi curgerea timpului, din amfora antică
sorbi melodia -
delicat mir -
beţie a umbrelor nopţii, emoţie furată din astre.
Prin noaptea-nvăluită în vrajă,
beţie a umbrelor nopţii, emoţie furată din astre.
Prin noaptea-nvăluită în vrajă,
o mână mângâie perna,
un fluture albastru
adie...
O însingurare
solară răsfiră
cuvintele,
adânc pătrund
în respiraţia unui timp comun,
pare să
ne coase, unul de altul,
în punctele cardinale ale inimii.
Estompat este totul,
ceva s-a pierdut, acolo, în vânt.
Nimic nu mişcă durerea, asemeni unui lac liniştit.
Viaţa se scurge prin timp, iar timpul
îşi are timpii lui!
Labirint este viaţa, labirint este
moartea,
coridoare invadate de alte coridoare
ce nu duc nicăieri,
pânza vieţii nu derulează nimic,
mileniile însele trăiesc în adâncuri!
Stăpâna omului este viaţa, surprizele
ei,
feliile tortului de migdale,
când dulci, când amare.
Un paradis pe care nu-l vedem
trece prin dreptul
mâinilor noastre, spre visul unei
patimi.
Ştii că ceea
ce trăieşti în clipa asta
depinde de
întâlniri întâmplătoare? Peste ani,
clipa
prezentă va fi, la rândul ei, o uitare întâmplatoare.
Pe unda sufletelor pereche, umbrele sunt
îngeri,
când ele nu mai sunt locaţii în materie
îşi caută alţi timpi,
îngeri care aşteaptă cuminţi regăsirea,
reîntâlnirea cu noi.
Nimic aici, doar tăcerea ce curge din
bolţi...
~*~
IRINA LUCIA MIHALCA
19TH FEBRUARY 2011
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu