Pavel Rătundeanu-Ferghete - DESCÂNTÂNDU-I DE FARMECE: PATRIE LIMBA ROMÂNĂ

DESCÂNTÂNDU-I DE FARMECE: PATRIE LIMBA ROMÂNĂ

Lui Gheorghe Apetroae

~*~

Dacă-i de-i de-atunci, nu-i de-amu,

Că-n poiată şi pe câmp, un întreg Olimp răsună a voie bună,

că pentru paza bună, eliminând orori din comori cu flăcări păzite ziorel de ziuă-n zori,

ca animal vaca, nu urzeşte

să țeasă taca,

că mugeşte oracol la Defli în culori de griji şi nelinişte,

face: mu, mu!

acu acu filozof în piatră ciopleşte,

dăltuieşte şi ca un bijutier, om de caracter lustruieşte masa tăcerii,

templu Mesie a iubiri: românească mitică poveste-artă

de conştiință profundă, mare,

cum nu mai fu vreodată sub soare,

în Carpații vatră cu inimă de piatră,

care-n pântece aur poartă trăind ca frații uniți laolaltă,

ca să nu se despărțească de bine niciodată:

a ce-a fost la noi şi a ce este falnic viitor Eminescu,

că-n El "ELDORADO" mai este altruism,

util optimism de basm,

că-l vede în Parnas pe Brâncuşi în lumina zilei de început:

pas cu pas căzut în nas, acuşi, acuşi, în lucru bine făcut,

lucru trudit cu migală pe verticală,

meşterit, cinstit şlefuit lustruit,

meşterit de cel mai iubit,

de cel din Hobița de la Jiu pe cont propriu,

pus pe goană gonit după floarea soarelui

prin deşert de fortuna,

fata mogana descântându-i de farmece,

de dragoste şi dor, de drum către oaza înțelepciunii, rugăciunii,

-duh de adevăr şi duh de viață din văzduh întrupată în corola a nestrivirii luminii,

a pieirii noastre dintre zările albastre,

ca un Isus să predice "lauda" de zestre,

să predice pus la tri ace

ca Iisus de moarte mai presus

cioplind din bardă, daltă şi topor trăgând cu plugul brazdă,

belşugul cântec nemurit în baladă

cu rostul de popor

întru de folos Hristos,

drept la veşnicie, poezie simetrie de omenie:

veşnică primăvară de pace

cu belşug a tuturor,

de bună pace unsă pe pâine trasă-n mâine:

liturgie-n spice.

~*~

Pavel Rătundeanu-Ferghete