BINECUVÂNTARE PENTRU OMENIRE
~*~
O lacrimă tu însuți în zidirea
neamului
cu omenesc, Ana şi lut
cât te cuprinde cu necuprins de
univers Eminescu în vers,
lumina zilei dintâi întru început
din însetatul izvor de dor ce geme-n
în biserica cu iarba păscută de mioare,
în dragoste liturgică şi logică a
răsăritului de soare
pe răzor flămând de profund,
a ceea ce sunt iubire şi
binecuvântare pentru omenire...
~*~
PAVEL
RĂTUNDEANU-FERGHETE
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu