Poetul Emil Brumaru, s-a dus memorabil la cele veşnice - CU DREPTUL DE A CANDIDA LA FERICIRE

Poetul Emil Brumaru, s-a dus memorabil la cele veşnice, cu tot talenlentul admirabil, apreciat în serios de bunul şi minunatul critic şi istoric literar Alex.Ştefănescu, admirat de ai noştri, ca pe un Gică Petrescu însingurat şi vitregit de vremurile care încă ne vremuiesc cu amar, deşi aiasta e deplasat, smintit, de la simetrie şi departe de departele vieții, de ce-i omenesc şi de ce-i dovadă, c-am avea în noi: ceea ce suntem, scăldați, în soarele eternei omenii şi a iubirii de care Dumnezeu ne învredniceşte întru firesc, în/ cu dreptul de a fi.

***

CU DREPTUL DE A CANDIDA LA FERICIRE

~*~

Tu scrii fain despre nemernicia mea

Întru răsărit de România,

De crud verde de iarbă Bacovia,

rămânând tot în anonimat anonim,

deşi-s nobil, impecabil şi sublim, util,

înstare transparent inteligent şi savant durabil să mă complac,

făcând însuşi Dumnezeului cunoşterii de sine pe plac,

dar tot anonim rămânând în dragoste şi dor, la curți de dragoste şi dor de nobil şi sublim,

cu rost de popor încolonat disciplinat şi ordonat de simțire

şi cu prețuire către unire şi de întregire Patrie Limba Română cu îndemână în iubire,

după cum vezi deşi-n credința ta mă crezi

şi deşi mic, tu mare mă vezi,

golaş printre clăcaşi pălmaşi, că sunt în ceea ce sunt în de-acasă iubire de omenire,

în pace cu unire, cu întregire,

Cu râtul de mătasă pe care calul meu şi mioara mea nu-l paşte în culori de nelinişte, ci-l lasă,

să-mi facă viața cum nu fu mai tihnită şi mai frumasă,

de pe orizontală pe verticală "încalte"

direcționate cu înălțime şi profunzime

către adevăratul renume cu culmi înalte înaintate spre cele înalte,

că-i încă multă jale la noi în casă

oricât ne fu viața de bogată şi de frumomoasă

şi oricât  de mulți fluturi de jale, de plâns, prin Goga, ne-a cuprins  cu necuprins

în univers de vers,

în pătimirea noastră: de floare albastră cât zarea laudă de zestre a noastră,

că ne fu dată povara de a trăi fără țară,

deşi de când ne ştim suntem ceea ce suntem: nobili şi sublimi, utili, că ne fu dat să trăim şi fără de țară,

în dor având-o cu aur-roadă de holdă şi livadă,

cu pluguri meşteşugite în cântec nemurit de legendă/ baladă,

cu migală să răstoarne mănoasă brazdă,

măşcată-n artă măiastră bobițată,

cu harnica albină lucrătoare la plug pe coastă,

în belşug de mirabilă sămânță de națională conştiință

şi de mană cerească, pâine de- o ființă trasă viitor de nesecat viu izvor în mâine,

îndestulătoare hrană

pentru a sări peste pricaz, peste pârleaz, din  iarnă,

în veşnică primăvară întru răsărit de soare de România profundă şi mare

fără asemănare sub soare, în doriri de bine şi pace-n liturghie de haznă-n spice,

că sărim peste propria-ne umbră din viața sumbră, sărim din necaz,

sărim harnici şi buni praznici, cu haz sărim

la comoară rară,

cazanie ce o cântă străvechi, arhaici şi autentici, românii, la vatra lor dară, ca odinioară sarim,

când istoricul Herodot demn ne lăuda ca un Domn Savaot,

îmulțindu-ne talanții cu har,

pentru a evada la fericire din precar,

cu dreptul de a candida

cu iubire şi înviere, la fericire.

~*~

Pavel Rătundeanu-Ferghete

Poetul Emil Brumaru,

Un om frumos spiritual visând național monumental-natural,

ca Eminescu raportat la universal, 

la propiile culmi cu profunzimi 

de la paralela 45,

om între oameni, pentru omeni, 

asemeni multor, tuturor românilor, 

Ben Todică, cu sângele clocotind în inimi de pretutindeni 

şi alduite mâini cu pâini,

din marea familie de români, neaoşi, feți-frumoşi lucrând la străini,

ca să li se pună pe frunți,

ca lui IISUS cununa de spini !

*

Poetul Emil Brumaru,

Un om frumos spiritual visând național monumental-natural,

ca Eminescu raportat la universal,

la propiile culmi cu profunzimi

de la paralela 45,

om între oameni,pentru omeni,

asemeni multor,tuturor românilor,

Ben Todică,cu sângele clocotind în inimi de pretutindeni

şi alduite mâini cu pâini,

din marea familie de români, neaoşi, feți-frumoşi lucrând la străini,

ca să li se pună pe frunți,

ca lui IISUS cununa de spini !

CA HRISTOS

Cantitatea de aur cenuşiu şi naşterea nu ți-ai planificat

Pentru a fi cel ales, cel desemnat,

Lui Vica, mândru, ca cerul albastru,

De astral bărbat,în menirea ta făcând ce ți dat,

când îngerul învierii a strigat:

Să orcăi ca broştele din tău

Dacă asta ți-a poruncit Dumnezău

Să fii în rost şi de folos omenirii şi neamului tău,ca Hristos,

Unicul fiu al Său.

Sfatu-ți loial are iz național,

Care mă îngenunche fermecător

Cu capul aplecat către universal

Dând țug prospăt de izvor tuturor.

Doar Dumnezeu poate spune inimii mele ce să facă.

 PR-F