Marturii, ganduri si randuri, despre
Eminescu
"Ce-a
cautat pe-aici acel pe care si un BUDHA ar putea fi gelos?" Emil Cioran
I.L.
CARAGIALE: "Ma recomand, Mihai Eminescu. Asa l-am cunoscut eu".
GEO BOGZA:
"Pe vremea cand Dumnezeu umbla cu Sf. Petru pe pamant, intr-o noapte
ploioasa, au ajuns la marginea unui sat si abia au indraznit sa bata cu toiagul
in prima poarta. Caini mari s-au repezit sa-i sfasie, dar numaidecat s-a auzit
un glas barbatesc intreband:
- Cine bate?
- Oameni
buni!
Atunci omul,
potolind cainii, i-a poftit in casa, unde nevasta si copiii abia se trezisera
din somn, si a inceput a da porunci, dar cu blandete.
- Mario, ia
mai pune cateva vreascuri pe foc. Tudore, da fuga la fantana dupa o ciutura de
apa proaspata. Ilenuta, ia vezi de o olita cu lapte proaspat.
Si le-a dat
sa se spele si sa se stearga cu stergare albe si i-au ospatat, si i-au dus sa
doarma intr-o odaie in care mirosea a gutuie si busuioc..... A doua zi dimineata
iar le-a dat sa se spele, i-a ospatat si le-a pus in traista niste mere cum nu
mai vazusera si le-a urat drum bun.
Si cum au
iesit din sat, Sf. Petru a inceput sa se roage de Dumnezeu:
- Doamne, fa
ceva pentru oamenii astia, ca tare ne-au primit frumos!
- Ce-ai vrea
sa fac Sf. Petre, c-ai vazut ca nu erau nevoiasi.
- Doamne, fa
ceva ca sa-si vada macar o data sufletul!
- Sa-si vada
sufletul spui Sf. Petre? - Da, Doamne, sa-si poata vedea sufletul, asa cum
vedem noi plopul cel de-acolo!
- Bine, Sf.
Petre, a raspuns Dumnezeu, privind ganditor la satul din vale.
- Iar dupa o
vreme, in neamul acela de oameni s-a nascut Mihai Eminescu".
"Atat
timp cat pe aceste pamanturi, soarelui i se va spune soare, iubirii - iubire si
poeziei, poezie, pe EL nimeni nu-l va tagadui."
TUDOR
ARGHEZI 1957. "A vorbi de Eminescu este ca si cum ai striga intr-o pestera
vasta. Nu poate sa ajunga vorba pana la el fara sa-l supere tacerea.
Intr-un fel,
Eminescu e sfantul preacurat al ghiersului romanesc. Din tumultul domestic al
vietii lui s-a ales un crucificat. Fiind foarte roman, Eminescu e universal. Ma
numesc unul din oamenii in viata care l-au vazut pe Eminescu in carne si oase.
Eram copil de 7 ani. L-am vazut pe Calea Victoriei. Trecea prin public un om
grabit, fara sa ocoleasca nimic impetuos.
Uite-l pe
Eminescu - a spus cineva cu un glas pe care-l tin minte. Poetul traia pe atunci
o metempsihoza straina. Nu puteam sti cine era sa fie Eminescu si ar fi fost
normal sa-l uit. E curios ca nu l-am uitat."
PETRE TUTEA:
"Eminescu, despre care Iorga spunea ca-i expresia integrala a natiunii
romane, iar Blaga ca reprezinta «ideea platonica de roman», e romanismul
absolut si l-am definit eu «suma lirica de VOIEVOZI»".
ARHIVE:
"Eminescu se afla in casa de sanatate. Medicul Bursan sta de vorba cu
poetul. Suntem in iunie 1889. Raspunsurile poetului au profunzimea onirica a
basmelor fantastice.
- Cum te
cheama?
- Sunt Matei
Basarab. Am fost ranit la cap de Petre Poenaru, milionar pe care regele l-a pus
sa ma impuste cu pusca umpluta cu pietre de diamant cat oul de mari.
Pentru ce?
Pentru ca eu
fiind mostenitorul lui Matei Basarab, regele se teme sa nu-i iau mostenirea.
Ce-ai de
gand sa faci, cand te vei face bine?
Am sa fac
botanica, zoologie, mineralogie, gramatica chinezeasca, evreiasca si sanscrita.
Stiu 64 de limbi, vara anului 1989 - Document"
NICHITA
STANESCU: "Cu ce altceva ar fi putut sa fie impuscat Mihai Eminescu decat
cu gloante de diamant cat oul de mari? Ar mai fi putut sa fie impuscat cu ceva
- CU INSASI STAREA SUBLIMULUI".
GEORGE
BACOVIA: "Eminescu/
Ca steaua care s-a desprins
Ce piere-acum in haos
O inima poate s-a stins
Spre
vesnicul repaos
Ca maini si-a noastra va cadea
In stricta vesnicie
Cine-o cata mahnit spre ea?
Vai, nimeni... cine stie!".
ALAIN
BOSQUET, 1964: "Eminescu este tineretea si entuziasmul unui veac, este
totodata freamatul lui tragic. Este mai presus de toate dovada magistrala ca
geniul confera o atroce responsabilitate. Trebuie sa-l admiram asa cum admiram
focul!".
I. SLAVICI,
1874: "Eminescu este dintre acei putini oameni care nu sunt meniti a
vietui in societate, pentru ca nu-si afla semenii. Indeosebi este nesuferit,
pentru ca stia cine este EL, stie cine sunt altii, nu-i pasa de o lume pe care
trebuie s-o dispretuiasca si sta ca si o carte deschisa inaintea
tuturora".
GEORGE
BERNARD SHAW, 1930: "Am citit «Imparat si proletar», «Strigoii» si toate
celelalte. Daca as fi unul dintre editorii aceia tineri cu tipografie care
dezgroapa carti vechi si fac editii pentru bibliofili, m-as repezi de indata la
aceasta carte uluitoare. Traducerea si ea m-a sedus. Sa-mi spui, draga
editorule, daca ai avut noroc cu MOLDOVEANUL care a scos din mormant acest
XVIII-XIX «fin de siecle»".
MIRCEA
ELIADE: "Neamul nostru romanesc si-a asigurat dreptul la «nemurire» mai
ales prin creatia lui Eminescu. Petrolul si aurul nostru pot intr-o zi seca.
Graul nostru poate creste si-aiurea. S-ar putea ca-ntr-o zi nu prea
indepartata, strategia mondiala sa sufere anumite modificari, INCAT POZITIA
NOASTRA DE POPOR de granita sa-si piarda insemnatatea pe care o are de un secol
incoace. Toate s-ar putea intampla. Un singur lucru nu se poate intampla -
Disparitia poemelor lui Eminescu. Si cat timp va exista in lume un singur
exemplar din poeziile lui Eminescu, identitatea neamului nostru este salvata.
Un neam supravietuieste mai ales prin creatiile geniilor sale".
NICHITA
STANESCU: "Pe Strada Plantelor, aparea putin greoi la mers si ingrosat de
pamant. L-am revazut. Melancolia apunea atat de sus, incat lovea seaua
Carpatilor. In orice secunda puteam calca in crevasa nemaifiind in dulce lumea
lui. M-a-ntrebat daca nu mi-e frig cand udam cu apa lacrimei arsura.
Ma dor
picioarele, mi-a zis.
Se ridica
incet ca si cum lacrima ar fi de piatra.
Unde sa ne
ducem, am strigat, in ce cuvant?
Mi-a zis
dezamagit. Stam, mi-a zis. Stam. Aparea si disparea din aratare. Il dureau
picioarele. Cand i-am strigat, urland, stai, stai!".
"Ideia
noastra despre el se pierde/ In primul descantat de iarba verde/ Noi credem
ca-i al nostru El, Poetul/ Dar noi am devenit ai lui cu-ncetul."
"Consider
versul eminescian
«Nu credeam
sa-nvat a muri vreodata» o revelatie a revelatiei. Si cand Eminescu se afla la
Iasi, centrul natiunii se afla la Iasi, cand Eminescu se afla la Venetia,
centrul natiunii se afla la Venetia, cand Eminescu intarzia pe Strada Plantelor
sa moara, centrul natiunii intarzia sa moara pe Strada Plantelor."
E. CIORAN:
"Eminescu a fost declarat unanim o aparitie inexplicabila. Oare ce-am face
noi daca nu l-am fi avut pe Eminescu?
VERONICA MICLE,
1885: «Varful inalt al piramidei/ Ochiul meu abia-l atinge/ Astfel, tu-n a
carui minte/ Universul se rasfrange/ Al tau geniu peste vreacuri/ Ramane-va pe
pamant./ Si doreste a mea iubire.../ Prin iubire pan-la tine/ Sa ajunga si-a
mea soarta/ Ca de soarta ta s-o leg/ Cum sa fie?/ Cand eu micimea imi cunosc
atat de bine/ Cand mareata mea fiinta poate nici n-o intelegeam/ Geniul tau
planeaza-n lume/ Lasa-ma in prada sortii/ Si numai din departare/ Cand si cand
sa te privesc/ Martora maririi tale/ Sa fiu pan-la pragul MORTII / Si ca pe-o
minune-n taina/ Sa le-ador, sa te slavesc»".
SILVIA
PANKHURST, 1930, primul editor englez al lui Eminescu: "Opera lui Eminescu
apartine tuturor timpurilor. Fiecare linie a versurilor este un giuvaier.
Clasificat printre pesimistii timpului sau, Eminescu face parte totusi dintre
marii optimisti. Doreste ridicarea omului si crede-n ea. Noi il salutam ca pe
un filozof al timpului sau, ramas astazi printre cei moderni indragostit de
POPORUL SAU, cel mai de seama INTERPRET al sau, un mare cetatean al
OMENIRII".
AL. VLAHUTA,
1879: "Intr-o zi m-am dus la tipografie, la TIMPUL, sa-l iau ca sa mancam
impreuna. L-am gasit facand corecturi. Era abatut si obosit la fata.
- Nu mai
pot! Nu mai pot! As vrea sa ma duc undeva la tara sa ma odihnesc vreo doua
saptamani.
- De ce nu
te duci?
- Dar unde
sa ma duc? Cu ce sa ma duc? Pe cine sa las in locul meu? Sunt singur la
negustoria asta de principii. De 6 ani o duc intr-o munca zadarnica. De 6 ani
ma zbat intr-un cerc vicios. De 6 ani n-am repaosul senin ca sa ma pot bucura
si de altceva decat de POLITICA. Simt ca nu mai pot, am secat moraliceste. Sunt
strivit. Nu ma mai regasesc si nu ma mai recunosc. Astept telegramele HAVAS si
ca sa scriu, iar sa scriu, sa scriu de meserie, scrie-mi-ar numele pe mormant
si n-as mai fi ajuns sa traiesc".
"Era un
dramatic strigat de durere prevestitor al tragediei care avea sa-i sfasie prea
devreme destinul celui mai mare poet roman."
Şi, ca
recunoaştere a universalităţii sale, la 100 de ani de la moartea poetul
naţional, anul 1989 a fost declarat de UNESCO, “Anul internaţional Eminescu”,
şi tot UNESCO a decis ca Mihai Eminescu să fie declarat poetul anului 2000.
Cu poemul
Luceafărul, la care marele poet a lucrat nouă ani şi jumătate, a făcut zeci de
variante şi peste 3 mii de modificări, Eminescu a intrat, în 2009, şi în
Guinness Book of Records. Cu cele 98 de strofe, Luceafărul a fost omologat
drept cel mai lung poem de dragoste.
De asemenea,
NASA a numit cu numele lui Eminescu un crater cu un diametru de 125 de
kilometri de pe planeta Mercur.
Iar, în
catalogul planetelor mici („Minor Planet Names
- alphabetical list) printre cele 233.943 de planete din Univers care poartă un nume,
la poziția 9.495 se află şi Planeta Eminescu.
https://ipmcdn.avast.com/images/icons/icon-envelope-tick-green-avg-v1.png
--
Dr.Eng.Neculai Gradinaru
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu