duminică, 20 ianuarie 2019

De ce apare demența? - Academicianul Bekhterev,... și altele



Academicianul Bekhterev, care și-a dedicat viața studierii creierului uman, a remarcat faptul că doar 20% dintre oameni vor avea fericirea să moară păstrându-și rațiunea. Ceilalți 80%, la vârsta înaintată se vor transforma în niște bătrâni răi sau naivi și vor deveni o povară pe umerii copiilor adulți. Pentru a face parte din aceste 20 % este  important să începeți deja acum. De ce apare demența? Odată cu trecerea anilor, practic toată lumea începe să fie leneșă. Lucrăm foarte mult în tinerețe pentru a ne relaxa la bătrânețe. Însă, cu cât ne relaxăm mai mult, cu atât mai rău ne facem nouă înșine. Nivelul solicitărilor se reduce la un set banal: “mâncare gustoasă – și mult somn.”. Munca intelectuală se reduce la ghicirea cuvintelor încrucișate. Crește nivelul solicitărilor și pretențiilor față de viață și față de ceilalți, ne apasă greutățile trecutului. Iritația, din cauza neînțelegerii unor lucruri se revarsă în respingerea realității. Memoria și capacitatea de gândire suferă. Treptat, omul se îndepărtează de lumea reală, creându-și propria lume, deseori crudă și ostilă, o lume de fantezie dureroasă. Demența nu vine niciodată brusc. Ea progresează de-a lungul anilor, câștigând tot mai multă putere asupra omului. Ce este acum doar o condiție prealabilă, în viitor poate deveni un sol fertil pentru germenii demenței. Cel mai mult, sunt amenințați cei care și-au trăit viața fără să-și schimbe atitudinea. Astfel de trăsături, precum ar fi: principialitatea excesivă, perseverența și conservatorismul, mai degrabă vor duce la demență la vârsta înaintată, decât flexibilitatea, abilitatea de a schimba rapid deciziile sau emoționalitatea.
Iată câteva semne indirecte care indică faptul că merită să faceți o actualizare a creierului.
1. Ați început să percepeți criticile dureros, în timp ce îi criticați adesea pe  alții.
2. Nu doriți să învățați lucruri noi. Mai degrabă, veți fi de acord să reparați vechiul telefon, decât să înțelegeți instrucțiunile noului model.
3. Adesea spuneți: “Înainte era așa…”, adică, vă amintiți cu nostalgie trecutul.
4. Sunteți gata să vorbiți cu răbdare despre ceva, în ciuda plictiselii din ochii interlocutorului. Nu contează că el va adormi, principalul lucru: ceea ce spuneți este interesant doar pentru voi…
5. Vă concentrați greu atunci când începeți să citiți literatură științifică.Înțelegeți și memorați prost ceea ce citiți.
6. Ați început să vorbiți despre probleme pe care nu le cunoașteți bine. De exemplu, despre politică, economie, poezie sau patinaj. Și vi se pare sunteți cei mai buni în aceste domenii, că puteți începe chiar de mâine să conduceți statul sau să deveniți cei mai buni critici literari.
7. Sunteți siguri că alții trebuie să se adapteze după voi și nu invers.
8. Multe lucruri în viață voastră sunt însoțite de ritualuri. De exemplu, nu puteți bea cafeaua din altă ceașcă, decât cea preferată, fără să hrăniți mai întâi pisica și să răsfoiți ziarul de dimineață. Eliminarea cel puțin a unui element v-ar strica ziua.
Cum faceți o actualizare a creierului:
– la fiecare 2-3 ani începeți să învățați ceva.
– înconjurați-vă de oameni tineri.
– din când în când, rezolvați sarcini intelectuale.
– învățați limbi străine, chiar dacă nu veți comunica în ele.
– faceți sport.
– cât mai des antrenați-vă memoria, amintindu-vă poezii pe care le știați pe de rost.
– distrugeți obiceiurile și ritualurile. Cu cât următoarea zi se va deosebi de cea precedentă, cu atât mai mici sunt șansele să ajungeți la demență.
– oferiți-le mai multă libertate altora și faceți singuri cât mai multe lucruri.
Cu cât există mai multă spontaneitate, cu atât e mai mare creația. Cu cât există mai multă creație, cu atât mai mult vă veți păstra mintea și intelectul.



Despre polonezul Tusk,

Încă sub emoţia reverenţei făcute limbii române şi românilor de polonezul Tusk, un rar politician al zilelor noastre, nobil, educat,inspirat, mi-am amintit în dimineaţa asta o întâmplare similară, în care un român face asta. Da, un român, chiar un mare patriot român,ucis mişeleşte lângă o pădure din Strejnic. Este vorba de Nicolae Iorga. Eram student când am citit asta. Marele nostru istoric, cărturar de elită, dar şi politician, mergea spre Stockholm parcă, pentru a ţine o conferinţă promisă. A plecat cu trenul de la Bucureşti şi până în Peninsula Scandinavă unde se găseşte Suedia, făcea o săptămână, dacă nu mai mult. Ei bine, în stilul cărturarului care n-are facultatea piederii vremii şi tăiatului frunzei la căini, s-a apucat să înveţe limba suedeză spre a ţine discursul de la Universitatea din Stockholm în limba ţării gazdă, o limbă germanică grea. Se spune despre Iorga că ar fi ştiut 14 limbi, pe lângă limba maternă. Discutând cândva cu Valeriu Râpeanu, la mine la Sângeru, unde ca director al Editurii Eminescu venise pentru lansarea unei cărţi de poezie a mamei mele, Virginia Breslaşu, l-am întrebat – el era şi este specialist în Iorga, căruia i-a dedicat numeroase studii – dacă-i adevărat, dacă marele nostru cărturar chiar ştia atâtea limbi? Ştia şapte limbi fără cusur, mi-a răspuns nea Valerică, fiindcă aşa îl apelam. De aici încolo încep legendele, dar avea într-adevăr o uriaşă capacítate de a învăţa repede limbi străine, mi-a spus istoricul literar.
Nicolae Iorga şi-a ţinut, spre uluirea gazdelor, conferinţa de la Stockholm în limba lor, care-i un derivat al limbilor germanice. Donald Tusk a citit, sub scenele bogatei istorii a românilor, pictate pe bolţile Ateneului, un dicurs perfect articulat, lipindu-i părţile cu materia sufletului şi harului intelectual, îmbinând reverenţa cu atenţionarea asupra pericolelor de a nu frânge democraţia (pilduitoare comparaţia cu imposibilitatea de a apăra patru lovituri de la 11 metri, pe care Duckadam a făcut-o posibilă), aşezând alături performanţa de spirit, amintindu-i pe George Enescu,Tzara, Cioran, Nichita Stănescu, şi performanţa sportivă a Nadiei Comăneci sau a Simonei Halep, toate spre a demonstra că Uniunea Europeană nu-i o utopie, iar România, cu zăcămintele ei de spirit, distinsă şi frumoasă ca Voroneţul, e aici la locul ei.
Cineva se întreabă dacă politicienii noştri, unii de faţă, alţii plecaţi cu alte treburi mai importante, au înţeles ceva din lecţia Tusk? Nu ştiu. Ceea ce ştiu e că istoria noastră n-a dus şi nu duce probabil lipsă de personalităţi, iar “darul polonez” a fost experimentat cândva, între cele două războaie, de un român, pe nume Nicolae Iorga, pe care românii, tot ei, l-au asasinat.
Plecăciune Pan Tusk, tu care vii dintr-o ţară nobilă şi tragică în lunga ei istorie, ţară în care eu am cunoscut iubirea poloneză, măreţia medievală a Cracoviei, Nocturnele lui Chopin, în grădina cu pomi şi pârâu de la Zelazowa Wolla şi încă multe altele pe care nu e loc să le istorisesc acum. Domnia ta, Pane, ai reuşit să transformi un eveniment sortit formalului şi uzanţelor care au prins pojghiţă de plictis, în miracol şi să-i pui aură.

Lucian Avramescu



Serviciile secrete olandeze umilesc Romania!
2019-01-08 • 18:37:58 | Autor: Catalin Tache

Iata ca desi Romania devenise pentru o buna perioada de timp si chiar mai este inca pe alocuri o adevarata ”Republica a Serviciilor”, puzderia de structuri informative care formeaza ”sistemul” se arata neputinicoase in fata unor adevarate ”agresiuni economice” ale unor state care, oricat de aliate ne-ar fi prin diverse organisme europene si internationale isi permit parca deja prea mult sa-si bage nasul in ciorba romaneasca. Si daca ani buni din exterior s-au apasat parghiile politice si cele ale Justitiei profitandu-se astfel din plin de servilismul vechilor garnituri de conducere ale structurilor contrainformative, iata ca de aceasta data asistam la o noua versiune de ”agresiune economica”, in fata careia serviciile romanesti s–au multumit pana acum doar sa o ”monitorizeze”. Iar pasivitatea structurilor era cu atat mai greu de inteles cu cat nu este vorba de deja acceptata ”colonizare” economica la care au recurs germanii de la BND si francezii de la DGSE.



Rob Bertholee, o legenda a serviciilor secret olandeze

Pentru ca, de ceva vreme, Romania, cu toate serviciile ei secrete la un loc a ajuns pur si simplu sa fie umilita de serviciile secrete olandeze, ofiterii mai mult sau mai putin acoperiti ai AIVD – Algemene Inlichtingen en Veiligheidsdienst facand ”iures informativ” prin tara noastra. Si cu toate ca toti ochii, incluisv ai multor politicieni, demnitari, dar chiar si  initiati ai sistemului sunt atintiti strict catre miscarile facute pe tabla de sah a Romaniei de catre cei de la DGSE si mai ales BND, care incearca sa-si pastreze influenta din ultima vreme in fata descinderii iminente a noilor reprezentanti ai agentiilor guvernamentale de pe axa Washington – Tel Aviv, iata ca principalul jucator ramane…AIVD-ul olandez! Cel care, sub conducerea generalului locotenent Rob Bertholee a ajuns nu doar un actor important in domeniul intelligence din intreaga lume, dar a construit in Romania cu migala, ani de zile, ”capete de pod” folosite inclusiv la blocarea oricaror eforturi de evolutie a guvernelor de la Bucuresti, indiferent de culoarea politica a acestora, in structurile comune europene. Insa deja se pare ca, in sfarsit, le-a ajuns cutitul la os si structurilor contra-informative romanesti, care dupa cum reiese din informatiile de ultima ora intrate in posesia noastra tocmai ce lucreaza la un complet raport prin care sa avertizeze factorii decidenti de ”jocurile economice murdare” ale olandezilor. Cei care, dupa ce au pierdut ”batalia pentru Pireu” in fata chinezilor s-au baricadat acum pe linia ”Mangalia – Constanta”, cele doua porturi asupra carora se incearca adevarate atacuri de tip ”raider” pentru preluarea lor totala.  Totul dupa ce, dupa cum dezvaluiam in urma cu ceva vreme, agentii AIVD si-au facut toata vara veacul la Constanta, sub privirile neputinicoase ale contra-spionajului romanesc, care s-a multumit sa se bronzeze alaturi de ”obiective” in Portul Turistic. Numai ca ai nostri pe mal si olandezii pe yachturile din dotare…
BND, zid in jurul lui Iohannis
Pana la instalarea definitiva la Bucuresti a noii ”garnituri” republicane din agentiile guvernamentale americane, regulile continua sa le faca BND-ul german. Care a facut zid in jurul unui Klaus Iohannis care, desi nici macar spionajul german nu mai trage sperante ca poate fi ”reinventat” barem printr-o suspendare, cel putin nu iese din cuvantul consilierilor sai din umbra Berlinului. Asta in timp ce DGSE-ul francez pierde teren pe zi ce trece, dupa ”decaparea” oamenilor sai din sistem.


Lupta pentru corvete se da intre francezi si olandezi

Insa cum miza activitatii serviciilor secrete occidentale in Romania este pana la urma tot una strict economica, o ”infruntare” este deja inevitabila. Si dupa cum sustin sursele noastre, amanand deocamdata sa-si intreaca fortele cu puternicul BND german si ”coloana a cincea” a acestuia de la Palatul Cotroceni si din alte domenii strategice, AIVD-ul olandez incearca deja sa le ”dea la cap” francezilor. Iar prima confruntare ”pe viata si pe moarte” va fi cea pentru  atribuirea contractelor privind constructia corvetelor pentru Marina Militara romaneasca. Si care, dupa cateva amanari succesive a intrat in linie dreapta, olandezii  pe de o parte si francezii pe de alta facannd un lobby cu mult peste cutumele diplomatice pentru a forta mana guvernantilor de la Bucuresti.


Vor Constanta cu orice pret!

Asa cum rusii ar pierde cateva miliarde de euro anual daca un nou traseu al gazelor va strabate Romania, la fel si olandezii vor suferi ”daune totale” daca statul roman ar fi in stare sa puna in fruntea listei proiectelor nationale strategice modernizarea si extinderea Portului Constanta. Care, la pachet cu o eventuala intrare a tarii noastre in Spatiul Schengen aproape ca ar impinge Portul Rotterdam practic in ghearele falimentului, prin obligatoria ajustare a actualelor taxe halucinante pentru a putea face astfel fata concurentei romanesti. Astfel ca Portul Constanta a devenit practic prioritatea absoluta a serviciilor secrete olandeze, care multa vreme s-au multumit doar sa-l mentina intr-o situatie ambigua.


Agenti AIVD au fost identificati in Portul Turistic Tomis

Numai ca, dupa cum s-au trezit acum si structurile contrainformative romanesti, exista ”suspiciuni rezonabile” privind iminenta declansare a unei ample operatiuni cu sprijinul AIVD privind preluarea controlului asupra Portului Constanta! Si cum in acest sens santajul politic de la Bruxelles nu mai este suficient, serviciile romanesti se asteapta la ce este mai rau. Mai ales ca scenariul de lucru pe cat de ”negru” pe atat de realist luat in calcul prvede ca nu va mai exista si trecerea la ”next level” al investitiilor, olandezii nefiind interesati apoi sa investeasca in Constanta si sa-si faca astfel singuri concurenta. Iar ultimele miscari de la Santierul Naval din Mangalia sunt percepute doar ca o repetitie generala pentru fortarea preluarii controlului asupra unui Port Constanta pe care, in continuare, statul roman nu este in stare sa-l protejeze si sa-l transforme la randul sau intr-o amenintare reala pentru Olanda! Adica statul care, de la Basescu incoace, dupa cum au recunoscut-o si nenumarati alti lideri politici romani, reprezinta de ani buni ”inamicul public numarul unu” al Romaniei!

Dau drumul la raport?
Si daca AIVD nu este in niciun caz o ”vedeta” pentru publicul larg, trebuie remarcat ca, sub comanda generalului locotenent Rob Bertholee, serviciile secrete olandeze au ajuns, in doar cativa ani, unele dintre cele mai temute din lume. Dar si cele mai controversate, pentru metodele agresive prin care obisnuiesc sa nu respecte regulile jocului nici macar in propria tara, ca sa nu mai vorbim de misiunile externe. De altfel, mai multe anchete ale parlamentului olandez s-au axat pe ”spionajul total” si nelegal pe care AIVD l-ar fi exercitat impotriva unor politicieni si jurnalisti, ca sa nu mai vorbim ca alte state europene s-au aratat deja deranjate de mult prea ”bagaciosii” agenti de la AIVD. Iar astfel de exemple exista cu duiumul si in rapoartele contrainformative ale structurilor romanesti, care au monitorizat inclusiv actiunile ilegale ale unor diplomati aflati la post la Ambasada Olandei la Bucuresti. Si in toate aceste cazuri mizele au fost strict economice! Numai ca ”replicile” s-au limitat la cateva dezvaluiri ”pe persoana fizica”. De aceasta data insa, ”gheata” ar putea fi sparta si serviciile romanesti sa aiba o reactie rapida in fata noii ”agresiuni economice” olandeze, mai ales ca exista indicii ca ar fi vorba de operatiuni sprijinite de AIVD! Ar fi un nou pas pe anevoiosul drum al ”resetarii” activitatii serviciilor romanesti, dupa ce, dupa cum subliniam la sfarsitul anului trecut, in domeniul economic ofiterii de informatii au revenit la fisa constitutionala a postului si au sprijinit din nou capitalul autohton. Mai ales ca deja exista ”OK”-ul american pentru miscarea de ”rezistenta” impotriva operatiunilor AIVD, cunoscut in lume si drept ”KGB-ul olandez”…

Cititi mai mult: http://www.national.ro/dezvaluiri/serviciile-secrete-olandeze-umilesc-romania-646001.html/#ixzz5cHmKM2FU
enational.ro




88 de ani de la înființarea statului Vatican.
Cei mai răi papi din toate timpurile



Pe 11 februarie 2017 s-au împlinit 88 de ani de la înființarea statului Vatican. Vaticanul, reşedinţa Sfântului Scaun, a devenit stat suveran printr-un act semnat de Mussolini, care punea astfel capăt disputelor dintre guvernul italian şi biserică şi îi dădea acesteia din urmă libertate deplină, fără controlul unei puteri laice. Vaticanul, cea mai mică ţară din lume – are 1 km pătrat – este, practic, o enclavă în capitala Italiei, Roma. Papa este şeful statului, iar celelalte funcţii de conducere sunt ocupate de clerici. Papalitatea nu este însă egală cu sfinţenia. Istoria consemnează exemplele unor papi care, sub umbrela credinţei şi a puterii date de cea mai înaltă funcţie de la Vatican, au comis fapte teribile: violuri, crime şi alte atrocităţi care nu „rimează” cu sfinţenia. Ştefan al VI-lea a pus în scenă „Sinodul Cadavrului” Papa Ştefan al VI-lea a stat doar un an în fruntea Vaticanului, urmându-i, în anul 896, Papei Formosus. Şi-a urât atât de mult predecesorul încât, după ce s-a urcat pe tronul papal, a ordonat exhumarea şi judecarea acestuia postmortem. A fost un proces teribil, consemnat în istorie drept „Sinodul Cadavrului”, deoarece corpul putrezit al Papei Formosus a fost urcat pe tron, iar un diacon a fost desemnat să vorbească în locul decedatului. La final, Formosus a fost găsit vinovat de toate nelegiuirile de care l-a acuzat Papa Ştefan al VI-lea – uneltire împotriva Sfântului Scaun, părăsirea diocezei pe când era cardinal fără acordul Papei Ioan al VIII-lea, ori prădarea unor mănăstiri din Roma. Cadavrul a fost despuiat de straiele papale şi îmbrăcat în hainele unui om de rând, iar cele trei degete de la mâna dreaptă folosite pentru binecuvântare i-au fost retezate. A fost înmormântat în grabă, apoi exhumat pentru a doua oară, iar rămăşiţele i-au fost aruncate în râul Tibru. Toate decretele papale emise de Formosus au fost anulate. Procesul n-a rămas fără ecou, iar faptele reprobabile ale Papei Ştefan s-au întors repede împotriva sa. În vara anului 897 a fost încarcerat, apoi condamnat la moarte prin spânzurare.



1
Benedict al IX-lea şi-a vândut funcţia Benedict al IX-lea a fost singurul din istorie care a fost uns papă de trei ori: în 1032, în 1045 şi în 1047. Cum se explică asta? În 1044, a renunţat la funcţie pentru o mare sumă de bani. S-a întors anul următor la Vatican, dar după numai o lună a plecat iar. I-a cedat „tronul” naşului său, însă nu gratis, ci pentru 650 de kilograme de aur. În 1047 a devenit papă pentru a treia şi ultima oară.

Anul următor, Papa Damasus al II-lea l-a dat jos de pe tron şi l-a forţat să părăsească Roma. Se pare că a mai avut câteva încercări de a recâştiga tronul papal, din exil, dar toate au eşuat. Un prelat contemporan cu Benedict al IX-lea a lăsat scris despre acesta că ar fi fost homosexual, sadic, imoral până în măduva oaselor şi „un demon deghizat în preot”. Sergiu al III-lea l-a omorât pe Leon al V-lea Papa Sergiu al III-lea este singurul din istorie care a ucis un alt papă: pe Leon al V-lea, care se afla în temniţă la numirea sa. Temniţă în care fusese aruncat de un cardinal puternic, care îi era duşman. Acelaşi Sergiu mai este unic într-o privinţă: a avut un fiu nelegitim, care a ajuns la rândul său papă (Ioan al XIlea).


Pontificatul lui Sergiu al III-lea a rămas în istorie drept o „pornocraţie”, o perioadă a „amantlâcului” şi a promiscuităţii.

Papa Ioan al XII-lea a transformat palatul papal în bordel Ioan al XII-lea, acuzat de viol şi de venerarea zeilor păgâni a fost numit papă în 955, iar în 963 a fost demis de un conciliu convocat de împăratul roman Otto I. Acuzaţiile care au dus la pierderea funcţiei: hirotonirea unui diacon într-un grajd, numirea unui băiat de 10 ani ca episcop, transformarea palatului papal într-un bordel, violarea femeilor sosite în pelerinaj, subtilizarea ofrandelor aduse de credincioşi la Catedrala Sf. Petru, invocarea zeilor păgâni în timpul jocului de zaruri şi chiar venerarea diavolului. Un an mai târziu, după ce Otto I a părăsit Roma, Ioan al XII-lea s-a întors pe tronul papal şi i-a mutilat pe toţi cei care au susţinut înlăturarea sa. A murit după numai câteva luni, se pare că în urma unei bătăi crunte, încasate de la un bărbat cu nevasta căruia se încurcase.

2
Leon al X-lea ierta păcate contra cost În 1513, când a devenit papă, se pare că Leon al X-lea i-ar fi spus fratelui său: „Dumnezeu ne-a lăsat papalitatea, aşa că, să profităm de ea”. Şi chiar a profitat. Indiferent care erau păcatele, dacă credinciosul avea punga plină, obţinea iertarea lor direct de la capul bisericii. Conform unor însemnări, Leon ar fi folosit banii obţinuţi astfel pentru reconstruirea Catedralei Sf. Petru; conform altora, i-ar fi folosit pentru sine. Ar fi fost un papă plin de vicii şi înclinat către lux, iar asta i-ar fi atras mânia unora dintre cardinali, care au pus la cale asasinarea lui. Leon a aflat de complot, iar cardinalii respectivi au sfârşit otrăviţi. Alexandru al VI-lea este infamul Rodrigo Borgia Alexandru al VI-lea se trage din cel mai infam clan din perioada Renaşterii, Borgia, care a dat în total 11 cardinali, 3 papi, o regină a Angliei şi… un sfânt. O familie despre care a rămas consemnat în zeci de manuscrise că era căzută în păcat. În dreptul membrilor ei sunt trecute crime odioase şi relaţii
incestuoase.

Alexandru al VI-lea, pe numele său real Rodrigo Borgia, a avut mai mulţi copii nelegitimi, dintre care notorii sunt Cesare, ridicat de tatăl său la rangul de cardinal şi apoi de duce, după îndeplinirea cu succes a unor ordine nemiloase, dar considerate sfinte, şi Lucreţia, care până la 38 de ani, când a murit, a bifat trei căsnicii tumultuoase, un soţ asasinat, amanţi cu zecile, şapte fii, dintre care unul nelegitim, incesturi şi crime oribile. Despre Papa Alexandru al VI-lea se spune că organiza petreceri ce degenerau în orgii, iar ospeţele pe care le dădea se încheiau cu aducerea unor torturi imense, din care ieşeau băieţi goi. Sub Inocenţiu al IV-lea a înflorit Inchiziţia Inocenţiu al IV-lea, aflat pe scaunul papal din 1243 până în 1254, a aprobat tortura pentru smulgerea confesiunilor de la eretici. Teribila instituţie a Inchiziţiei a înflorit sub oblăduirea sa, iar instrumentele create pentru chinuirea oamenilor nevinovaţi s-au înmulţit teribil.

Urban al VI-lea şi-a torturat cardinalii La scurt timp după ce l-au ales papă, în 1378, pe Urban al VI-lea, cei mai mulţi cardinali s-au sucit, şi-au invalidat alegerea şi au votat pentru ungerea unui alt suveran pontif. Aşa s-a produs Marea Schismă Occidentală, pentru o vreme coexistând doi papi, apoi chiar trei. Conform unor scrieri din vremea respectivă, Urban i-ar fi pedepsit exemplar pe cardinalii care au complotat împotriva sa, torturându-i până le auzea urletele de durere răzbătând din temniţă până în apartamentele sale. Ioan al XV-lea le-a dat rudelor averea bisericii Papă între anii 985 şi 996, Ioan al XV-lea a fost descris de un contemporan de-al său ca fiind „lacom, depravat şi corupt până în măduva oaselor”. A folosit averea bisericii în scop personal şi şi-a căpătuit toate rudele câtă vreme a fost suveran pontif. Se pare că nici nu se chinuia să-şi ascundă faptele, aşa că poporul a aflat destul de repede ce hram poartă şi a ajuns să-l deteste. Clement al VII-lea, vinovat de distrugerea Romei Clement al VII-lea, papă din 1523 până în 1534 şi membru al influentei familii Medici, a avut o relaţie atât de proastă cu împăratul Carol al V-lea (Carol Quintul), încât acesta din urmă a invadat Italia în mai 1527 şi a făcut prăpăd în capitală. Prins şi încarcerat, Clement s-a întors pe tronul papal în urma unui compromis, iar restul pontificatului său – până în 1534, când a murit – a stat sub semnul urii profunde a poporului, care nu i-a putut ierta distrugerea Romei.

La polul opus: Ioan Paul al II-lea a fost cel mai îndrăgit papă şi a cerut iertare pentru păcatele Bisericii Catolice Cel mai iubit suveran pontif din istorie, Papa Ioan Paul al II-lea, a făcut un gest fără precedent în istoria papalităţii în anul 2000: a cerut iertare în mod public pentru păcatele înfăptuite de-a lungul secolelor de Biserica Catolică.

3
Printre păcatele enumerate în ceremonia desfăşurată pe 12 martie s-au numărat excomunicările, greşelile comise împotriva evreilor şi lezarea demnităţii femeii. Ioan Paul al II-lea a avut al treilea cel mai lung pontificat din istorie (26 de ani).  Existenţa Papesei Ioana, catalogată drept un mit Mai mulţi cronicari ne-au lăsat scrisă istoria bizară a unei femei-papă, Papesa Ioana, care ar fi reuşit să urce în ierarhia Bisericii Catolice deghizată în bărbat şi ar fi ocupat cea mai înaltă funcţie de la Vatican aproape trei ani, undeva pe la sfârşitul secolului al IX-lea şi începutul secolului al X-lea. Povestea Papesei s-a răspândit în Europa prin secolul al XIII-lea. Un istoric a lăsat scris că ar fi fost cunoscută, ca papă, sub numele Ioan Anglicus sau Ioan de Mainz, iar altul, că s-ar fi descoperit că e femeie atunci când… a născut fix în centrul Romei, pe Via Sacra, în plină procesiune. Imediat după ce a devenit mamă, ar fi fost legată de coada unui cal, târâtă şi apoi ucisă cu pietre. Conform altui cronicar, femeia n-ar fi fost omorâtă, ci aruncată în temniţă, iar fiul ei ar fi ajuns episcop. Vaticanul nu recunoaşte existenţa Papesei, ba chiar o respinge, catalogând-o drept un simplu mit. Însă o regulă respectată multă vreme de cea mai înaltă instituţie catolică pare a da veridicitate poveştii. Este vorba despre… testul sexului. Sedia Stercoraria era un scaun de marmură găurit, pe care fiecare papă trebuia să se aşeze înainte să fie învestit, pentru a-i fi verificată bărbăţia. Abia după ce bărbatul care-l palpa confirma că „are două şi atârnă cum trebuie”, papa era uns cap al Bisericii Catolice. Ştefan al II-lea, otrăvit înainte să fie uns papă? Există în istoria zbuciumată a Vaticanului şi un papă care n-a mai ajuns să urce pe tronul pontifical. Pe 23 martie 752, la o zi după moartea papei Zaharia, a fost ales noul Sfânt Părinte, în persoana lui Ştefan al IIlea. Înainte să fie uns şi să-şi preia funcţia, pe 25 martie, Ştefan al II-lea a fost găsit mort. Oficial, i-a cedat inima. Neoficial, au existat multe voci care au pus sfârşitul lui neaşteptat pe seama otrăvirii. Cardinalii au pus capăt repede speculaţiilor, alegând degrabă un nou succesor, culmea, unul numit tot Ştefan, care a devenit Papa Ştefan al III-lea. Din cauză că n-a apucat să fie uns, Ştefan al II-lea nu se află pe lista oficială a papilor care s-au perindat pe Sfântul Scaun. Papa „Rât de porc” a lansat moda schimbării numelui Înainte de secolul al X-lea, papii îşi păstrau numele de botez. Au existat puţine excepţii: de exemplu, Ioan al II-lea, botezat Mercurie, care a decis să se lepede de numele zeului păgân, sau Grigore al V-lea, căruia numele de botez, Bruno, nu i s-a părut potrivit cu funcţia. Sergiu al IV-lea, papă între 1009 şi 1012, se poate spune că a dat startul modei adoptării unui nume nou după ungere sau măcar s-a numărat printre cei care au promovat-o. N-a făcut-o dintr-o „fiţă”, ci din necesitate. Numele lui de familie era Buccaporci – în traducere, rât de porc –, un apelativ deloc potrivit cu funcţia înaltă ocupată la Vatican.


Sursa: http://www.yogaesoteric.net/content.aspx?lang=RO&item=13597 








Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu