Academicianul
Bekhterev, care și-a dedicat viața studierii creierului uman, a remarcat faptul
că doar 20% dintre oameni vor avea fericirea să moară păstrându-și rațiunea.
Ceilalți 80%, la vârsta înaintată se vor transforma în niște bătrâni răi sau
naivi și vor deveni o povară pe umerii copiilor adulți. Pentru a face parte din
aceste 20 % este important să începeți
deja acum. De ce apare demența? Odată cu trecerea anilor, practic toată lumea
începe să fie leneșă. Lucrăm foarte mult în tinerețe pentru a ne relaxa la
bătrânețe. Însă, cu cât ne relaxăm mai mult, cu atât mai rău ne facem nouă
înșine. Nivelul solicitărilor se reduce la un set banal: “mâncare gustoasă – și
mult somn.”. Munca intelectuală se reduce la ghicirea cuvintelor încrucișate.
Crește nivelul solicitărilor și pretențiilor față de viață și față de ceilalți,
ne apasă greutățile trecutului. Iritația, din cauza neînțelegerii unor lucruri
se revarsă în respingerea realității. Memoria și capacitatea de gândire suferă.
Treptat, omul se îndepărtează de lumea reală, creându-și propria lume, deseori
crudă și ostilă, o lume de fantezie dureroasă. Demența nu vine niciodată brusc.
Ea progresează de-a lungul anilor, câștigând tot mai multă putere asupra
omului. Ce este acum doar o condiție prealabilă, în viitor poate deveni un sol
fertil pentru germenii demenței. Cel mai mult, sunt amenințați cei care și-au
trăit viața fără să-și schimbe atitudinea. Astfel de trăsături, precum ar fi:
principialitatea excesivă, perseverența și conservatorismul, mai degrabă vor
duce la demență la vârsta înaintată, decât flexibilitatea, abilitatea de a
schimba rapid deciziile sau emoționalitatea.
Iată câteva
semne indirecte care indică faptul că merită să faceți o actualizare a
creierului.
1. Ați
început să percepeți criticile dureros, în timp ce îi criticați adesea pe alții.
2. Nu doriți
să învățați lucruri noi. Mai degrabă, veți fi de acord să reparați vechiul
telefon, decât să înțelegeți instrucțiunile noului model.
3. Adesea
spuneți: “Înainte era așa…”, adică, vă amintiți cu nostalgie trecutul.
4. Sunteți
gata să vorbiți cu răbdare despre ceva, în ciuda plictiselii din ochii
interlocutorului. Nu contează că el va adormi, principalul lucru: ceea ce
spuneți este interesant doar pentru voi…
5. Vă
concentrați greu atunci când începeți să citiți literatură
științifică.Înțelegeți și memorați prost ceea ce citiți.
6. Ați
început să vorbiți despre probleme pe care nu le cunoașteți bine. De exemplu,
despre politică, economie, poezie sau patinaj. Și vi se pare sunteți cei mai
buni în aceste domenii, că puteți începe chiar de mâine să conduceți statul sau
să deveniți cei mai buni critici literari.
7. Sunteți
siguri că alții trebuie să se adapteze după voi și nu invers.
8. Multe
lucruri în viață voastră sunt însoțite de ritualuri. De exemplu, nu puteți bea
cafeaua din altă ceașcă, decât cea preferată, fără să hrăniți mai întâi pisica
și să răsfoiți ziarul de dimineață. Eliminarea cel puțin a unui element v-ar
strica ziua.
Cum faceți o
actualizare a creierului:
– la fiecare
2-3 ani începeți să învățați ceva.
–
înconjurați-vă de oameni tineri.
– din când
în când, rezolvați sarcini intelectuale.
– învățați
limbi străine, chiar dacă nu veți comunica în ele.
– faceți
sport.
– cât mai
des antrenați-vă memoria, amintindu-vă poezii pe care le știați pe de rost.
– distrugeți
obiceiurile și ritualurile. Cu cât următoarea zi se va deosebi de cea
precedentă, cu atât mai mici sunt șansele să ajungeți la demență.
– oferiți-le
mai multă libertate altora și faceți singuri cât mai multe lucruri.
Cu cât
există mai multă spontaneitate, cu atât e mai mare creația. Cu cât există mai
multă creație, cu atât mai mult vă veți păstra mintea și intelectul.
Despre polonezul Tusk,
Încă sub
emoţia reverenţei făcute limbii române şi românilor de polonezul Tusk, un rar
politician al zilelor noastre, nobil, educat,inspirat, mi-am amintit în
dimineaţa asta o întâmplare similară, în care un român face asta. Da, un român,
chiar un mare patriot român,ucis mişeleşte lângă o pădure din Strejnic. Este
vorba de Nicolae Iorga. Eram student când am citit asta. Marele nostru istoric,
cărturar de elită, dar şi politician, mergea spre Stockholm parcă, pentru a
ţine o conferinţă promisă. A plecat cu trenul de la Bucureşti şi până în
Peninsula Scandinavă unde se găseşte Suedia, făcea o săptămână, dacă nu mai
mult. Ei bine, în stilul cărturarului care n-are facultatea piederii vremii şi
tăiatului frunzei la căini, s-a apucat să înveţe limba suedeză spre a ţine
discursul de la Universitatea din Stockholm în limba ţării gazdă, o limbă
germanică grea. Se spune despre Iorga că ar fi ştiut 14 limbi, pe lângă limba
maternă. Discutând cândva cu Valeriu Râpeanu, la mine la Sângeru, unde ca
director al Editurii Eminescu venise pentru lansarea unei cărţi de poezie a
mamei mele, Virginia Breslaşu, l-am întrebat – el era şi este specialist în
Iorga, căruia i-a dedicat numeroase studii – dacă-i adevărat, dacă marele
nostru cărturar chiar ştia atâtea limbi? Ştia şapte limbi fără cusur, mi-a
răspuns nea Valerică, fiindcă aşa îl apelam. De aici încolo încep legendele,
dar avea într-adevăr o uriaşă capacítate de a învăţa repede limbi străine, mi-a
spus istoricul literar.
Nicolae
Iorga şi-a ţinut, spre uluirea gazdelor, conferinţa de la Stockholm în limba
lor, care-i un derivat al limbilor germanice. Donald Tusk a citit, sub scenele
bogatei istorii a românilor, pictate pe bolţile Ateneului, un dicurs perfect
articulat, lipindu-i părţile cu materia sufletului şi harului intelectual,
îmbinând reverenţa cu atenţionarea asupra pericolelor de a nu frânge democraţia
(pilduitoare comparaţia cu imposibilitatea de a apăra patru lovituri de la 11
metri, pe care Duckadam a făcut-o posibilă), aşezând alături performanţa de
spirit, amintindu-i pe George Enescu,Tzara, Cioran, Nichita Stănescu, şi
performanţa sportivă a Nadiei Comăneci sau a Simonei Halep, toate spre a
demonstra că Uniunea Europeană nu-i o utopie, iar România, cu zăcămintele ei de
spirit, distinsă şi frumoasă ca Voroneţul, e aici la locul ei.
Cineva se
întreabă dacă politicienii noştri, unii de faţă, alţii plecaţi cu alte treburi
mai importante, au înţeles ceva din lecţia Tusk? Nu ştiu. Ceea ce ştiu e că
istoria noastră n-a dus şi nu duce probabil lipsă de personalităţi, iar “darul
polonez” a fost experimentat cândva, între cele două războaie, de un român, pe
nume Nicolae Iorga, pe care românii, tot ei, l-au asasinat.
Plecăciune
Pan Tusk, tu care vii dintr-o ţară nobilă şi tragică în lunga ei istorie, ţară
în care eu am cunoscut iubirea poloneză, măreţia medievală a Cracoviei,
Nocturnele lui Chopin, în grădina cu pomi şi pârâu de la Zelazowa Wolla şi încă
multe altele pe care nu e loc să le istorisesc acum. Domnia ta, Pane, ai reuşit
să transformi un eveniment sortit formalului şi uzanţelor care au prins
pojghiţă de plictis, în miracol şi să-i pui aură.
Lucian Avramescu
Serviciile secrete olandeze umilesc
Romania!
2019-01-08 • 18:37:58 |
Autor: Catalin Tache
Iata ca desi
Romania devenise pentru o buna perioada de timp si chiar mai este inca pe
alocuri o adevarata ”Republica a Serviciilor”, puzderia de structuri
informative care formeaza ”sistemul” se arata neputinicoase in fata unor
adevarate ”agresiuni economice” ale unor state care, oricat de aliate ne-ar fi
prin diverse organisme europene si internationale isi permit parca deja prea
mult sa-si bage nasul in ciorba romaneasca. Si daca ani buni din exterior s-au
apasat parghiile politice si cele ale Justitiei profitandu-se astfel din plin
de servilismul vechilor garnituri de conducere ale structurilor
contrainformative, iata ca de aceasta data asistam la o noua versiune de
”agresiune economica”, in fata careia serviciile romanesti s–au multumit pana
acum doar sa o ”monitorizeze”. Iar pasivitatea structurilor era cu atat mai greu
de inteles cu cat nu este vorba de deja acceptata ”colonizare” economica la
care au recurs germanii de la BND si francezii de la DGSE.
Rob Bertholee, o legenda a
serviciilor secret olandeze
Pentru ca,
de ceva vreme, Romania, cu toate serviciile ei secrete la un loc a ajuns pur si
simplu sa fie umilita de serviciile secrete olandeze, ofiterii mai mult sau mai
putin acoperiti ai AIVD – Algemene Inlichtingen en Veiligheidsdienst facand
”iures informativ” prin tara noastra. Si cu toate ca toti ochii, incluisv ai
multor politicieni, demnitari, dar chiar si
initiati ai sistemului sunt atintiti strict catre miscarile facute pe
tabla de sah a Romaniei de catre cei de la DGSE si mai ales BND, care incearca
sa-si pastreze influenta din ultima vreme in fata descinderii iminente a noilor
reprezentanti ai agentiilor guvernamentale de pe axa Washington – Tel Aviv,
iata ca principalul jucator ramane…AIVD-ul olandez! Cel care, sub conducerea
generalului locotenent Rob Bertholee a ajuns nu doar un actor important in
domeniul intelligence din intreaga lume, dar a construit in Romania cu migala,
ani de zile, ”capete de pod” folosite inclusiv la blocarea oricaror eforturi de
evolutie a guvernelor de la Bucuresti, indiferent de culoarea politica a
acestora, in structurile comune europene. Insa deja se pare ca, in sfarsit,
le-a ajuns cutitul la os si structurilor contra-informative romanesti, care
dupa cum reiese din informatiile de ultima ora intrate in posesia noastra
tocmai ce lucreaza la un complet raport prin care sa avertizeze factorii
decidenti de ”jocurile economice murdare” ale olandezilor. Cei care, dupa ce au
pierdut ”batalia pentru Pireu” in fata chinezilor s-au baricadat acum pe linia
”Mangalia – Constanta”, cele doua porturi asupra carora se incearca adevarate
atacuri de tip ”raider” pentru preluarea lor totala. Totul dupa ce, dupa cum dezvaluiam in urma cu
ceva vreme, agentii AIVD si-au facut toata vara veacul la Constanta, sub
privirile neputinicoase ale contra-spionajului romanesc, care s-a multumit sa
se bronzeze alaturi de ”obiective” in Portul Turistic. Numai ca ai nostri pe
mal si olandezii pe yachturile din dotare…
BND, zid in
jurul lui Iohannis
Pana la
instalarea definitiva la Bucuresti a noii ”garnituri” republicane din agentiile
guvernamentale americane, regulile continua sa le faca BND-ul german. Care a
facut zid in jurul unui Klaus Iohannis care, desi nici macar spionajul german
nu mai trage sperante ca poate fi ”reinventat” barem printr-o suspendare, cel
putin nu iese din cuvantul consilierilor sai din umbra Berlinului. Asta in timp
ce DGSE-ul francez pierde teren pe zi ce trece, dupa ”decaparea” oamenilor sai
din sistem.
Lupta pentru corvete se da intre
francezi si olandezi
Insa cum
miza activitatii serviciilor secrete occidentale in Romania este pana la urma
tot una strict economica, o ”infruntare” este deja inevitabila. Si dupa cum
sustin sursele noastre, amanand deocamdata sa-si intreaca fortele cu puternicul
BND german si ”coloana a cincea” a acestuia de la Palatul Cotroceni si din alte
domenii strategice, AIVD-ul olandez incearca deja sa le ”dea la cap”
francezilor. Iar prima confruntare ”pe viata si pe moarte” va fi cea
pentru atribuirea contractelor privind
constructia corvetelor pentru Marina Militara romaneasca. Si care, dupa cateva
amanari succesive a intrat in linie dreapta, olandezii pe de o parte si francezii pe de alta facannd
un lobby cu mult peste cutumele diplomatice pentru a forta mana guvernantilor
de la Bucuresti.
Vor Constanta cu orice pret!
Asa cum
rusii ar pierde cateva miliarde de euro anual daca un nou traseu al gazelor va
strabate Romania, la fel si olandezii vor suferi ”daune totale” daca statul
roman ar fi in stare sa puna in fruntea listei proiectelor nationale strategice
modernizarea si extinderea Portului Constanta. Care, la pachet cu o eventuala
intrare a tarii noastre in Spatiul Schengen aproape ca ar impinge Portul
Rotterdam practic in ghearele falimentului, prin obligatoria ajustare a
actualelor taxe halucinante pentru a putea face astfel fata concurentei
romanesti. Astfel ca Portul Constanta a devenit practic prioritatea absoluta a
serviciilor secrete olandeze, care multa vreme s-au multumit doar sa-l mentina
intr-o situatie ambigua.
Agenti AIVD au fost identificati in
Portul Turistic Tomis
Numai ca,
dupa cum s-au trezit acum si structurile contrainformative romanesti, exista
”suspiciuni rezonabile” privind iminenta declansare a unei ample operatiuni cu
sprijinul AIVD privind preluarea controlului asupra Portului Constanta! Si cum
in acest sens santajul politic de la Bruxelles nu mai este suficient,
serviciile romanesti se asteapta la ce este mai rau. Mai ales ca scenariul de
lucru pe cat de ”negru” pe atat de realist luat in calcul prvede ca nu va mai
exista si trecerea la ”next level” al investitiilor, olandezii nefiind
interesati apoi sa investeasca in Constanta si sa-si faca astfel singuri
concurenta. Iar ultimele miscari de la Santierul Naval din Mangalia sunt
percepute doar ca o repetitie generala pentru fortarea preluarii controlului
asupra unui Port Constanta pe care, in continuare, statul roman nu este in
stare sa-l protejeze si sa-l transforme la randul sau intr-o amenintare reala
pentru Olanda! Adica statul care, de la Basescu incoace, dupa cum au recunoscut-o
si nenumarati alti lideri politici romani, reprezinta de ani buni ”inamicul
public numarul unu” al Romaniei!
Dau drumul la raport?
Si daca AIVD
nu este in niciun caz o ”vedeta” pentru publicul larg, trebuie remarcat ca, sub
comanda generalului locotenent Rob Bertholee, serviciile secrete olandeze au
ajuns, in doar cativa ani, unele dintre cele mai temute din lume. Dar si cele
mai controversate, pentru metodele agresive prin care obisnuiesc sa nu respecte
regulile jocului nici macar in propria tara, ca sa nu mai vorbim de misiunile
externe. De altfel, mai multe anchete ale parlamentului olandez s-au axat pe
”spionajul total” si nelegal pe care AIVD l-ar fi exercitat impotriva unor
politicieni si jurnalisti, ca sa nu mai vorbim ca alte state europene s-au
aratat deja deranjate de mult prea ”bagaciosii” agenti de la AIVD. Iar astfel
de exemple exista cu duiumul si in rapoartele contrainformative ale
structurilor romanesti, care au monitorizat inclusiv actiunile ilegale ale unor
diplomati aflati la post la Ambasada Olandei la Bucuresti. Si in toate aceste
cazuri mizele au fost strict economice! Numai ca ”replicile” s-au limitat la
cateva dezvaluiri ”pe persoana fizica”. De aceasta data insa, ”gheata” ar putea
fi sparta si serviciile romanesti sa aiba o reactie rapida in fata noii
”agresiuni economice” olandeze, mai ales ca exista indicii ca ar fi vorba de
operatiuni sprijinite de AIVD! Ar fi un nou pas pe anevoiosul drum al
”resetarii” activitatii serviciilor romanesti, dupa ce, dupa cum subliniam la sfarsitul
anului trecut, in domeniul economic ofiterii de informatii au revenit la fisa
constitutionala a postului si au sprijinit din nou capitalul autohton. Mai ales
ca deja exista ”OK”-ul american pentru miscarea de ”rezistenta” impotriva
operatiunilor AIVD, cunoscut in lume si drept ”KGB-ul olandez”…
Cititi mai mult:
http://www.national.ro/dezvaluiri/serviciile-secrete-olandeze-umilesc-romania-646001.html/#ixzz5cHmKM2FU
enational.ro
88 de ani de la înființarea statului
Vatican.
Cei mai răi papi din toate timpurile
Pe 11
februarie 2017 s-au împlinit 88 de ani de la înființarea statului Vatican.
Vaticanul, reşedinţa Sfântului Scaun, a devenit stat suveran printr-un act
semnat de Mussolini, care punea astfel capăt disputelor dintre guvernul italian
şi biserică şi îi dădea acesteia din urmă libertate deplină, fără controlul
unei puteri laice. Vaticanul, cea mai mică ţară din lume – are 1 km pătrat –
este, practic, o enclavă în capitala Italiei, Roma. Papa este şeful statului,
iar celelalte funcţii de conducere sunt ocupate de clerici. Papalitatea nu este
însă egală cu sfinţenia. Istoria consemnează exemplele unor papi care, sub
umbrela credinţei şi a puterii date de cea mai înaltă funcţie de la Vatican, au
comis fapte teribile: violuri, crime şi alte atrocităţi care nu „rimează” cu
sfinţenia. Ştefan al VI-lea a pus în scenă „Sinodul Cadavrului” Papa Ştefan al
VI-lea a stat doar un an în fruntea Vaticanului, urmându-i, în anul 896, Papei
Formosus. Şi-a urât atât de mult predecesorul încât, după ce s-a urcat pe
tronul papal, a ordonat exhumarea şi judecarea acestuia postmortem. A fost un
proces teribil, consemnat în istorie drept „Sinodul Cadavrului”, deoarece
corpul putrezit al Papei Formosus a fost urcat pe tron, iar un diacon a fost
desemnat să vorbească în locul decedatului. La final, Formosus a fost găsit
vinovat de toate nelegiuirile de care l-a acuzat Papa Ştefan al VI-lea –
uneltire împotriva Sfântului Scaun, părăsirea diocezei pe când era cardinal
fără acordul Papei Ioan al VIII-lea, ori prădarea unor mănăstiri din Roma.
Cadavrul a fost despuiat de straiele papale şi îmbrăcat în hainele unui om de
rând, iar cele trei degete de la mâna dreaptă folosite pentru binecuvântare
i-au fost retezate. A fost înmormântat în grabă, apoi exhumat pentru a doua oară,
iar rămăşiţele i-au fost aruncate în râul Tibru. Toate decretele papale emise
de Formosus au fost anulate. Procesul n-a rămas fără ecou, iar faptele
reprobabile ale Papei Ştefan s-au întors repede împotriva sa. În vara anului
897 a fost încarcerat, apoi condamnat la moarte prin spânzurare.
1
Benedict al
IX-lea şi-a vândut funcţia Benedict al IX-lea a fost singurul din istorie care
a fost uns papă de trei ori: în 1032, în 1045 şi în 1047. Cum se explică asta?
În 1044, a renunţat la funcţie pentru o mare sumă de bani. S-a întors anul
următor la Vatican, dar după numai o lună a plecat iar. I-a cedat „tronul”
naşului său, însă nu gratis, ci pentru 650 de kilograme de aur. În 1047 a
devenit papă pentru a treia şi ultima oară.
Anul
următor, Papa Damasus al II-lea l-a dat jos de pe tron şi l-a forţat să
părăsească Roma. Se pare că a mai avut câteva încercări de a recâştiga tronul
papal, din exil, dar toate au eşuat. Un prelat contemporan cu Benedict al
IX-lea a lăsat scris despre acesta că ar fi fost homosexual, sadic, imoral până
în măduva oaselor şi „un demon deghizat în preot”. Sergiu al III-lea l-a omorât
pe Leon al V-lea Papa Sergiu al III-lea este singurul din istorie care a ucis
un alt papă: pe Leon al V-lea, care se afla în temniţă la numirea sa. Temniţă
în care fusese aruncat de un cardinal puternic, care îi era duşman. Acelaşi
Sergiu mai este unic într-o privinţă: a avut un fiu nelegitim, care a ajuns la
rândul său papă (Ioan al XIlea).
Pontificatul lui Sergiu al III-lea a
rămas în istorie drept o „pornocraţie”, o perioadă a „amantlâcului” şi a
promiscuităţii.
Papa Ioan al
XII-lea a transformat palatul papal în bordel Ioan al XII-lea, acuzat de viol
şi de venerarea zeilor păgâni a fost numit papă în 955, iar în 963 a fost demis
de un conciliu convocat de împăratul roman Otto I. Acuzaţiile care au dus la
pierderea funcţiei: hirotonirea unui diacon într-un grajd, numirea unui băiat
de 10 ani ca episcop, transformarea palatului papal într-un bordel, violarea
femeilor sosite în pelerinaj, subtilizarea ofrandelor aduse de credincioşi la
Catedrala Sf. Petru, invocarea zeilor păgâni în timpul jocului de zaruri şi
chiar venerarea diavolului. Un an mai târziu, după ce Otto I a părăsit Roma,
Ioan al XII-lea s-a întors pe tronul papal şi i-a mutilat pe toţi cei care au
susţinut înlăturarea sa. A murit după numai câteva luni, se pare că în urma
unei bătăi crunte, încasate de la un bărbat cu nevasta căruia se încurcase.
2
Leon al
X-lea ierta păcate contra cost În 1513, când a devenit papă, se pare că Leon al
X-lea i-ar fi spus fratelui său: „Dumnezeu ne-a lăsat papalitatea, aşa că, să
profităm de ea”. Şi chiar a profitat. Indiferent care erau păcatele, dacă
credinciosul avea punga plină, obţinea iertarea lor direct de la capul bisericii.
Conform unor însemnări, Leon ar fi folosit banii obţinuţi astfel pentru
reconstruirea Catedralei Sf. Petru; conform altora, i-ar fi folosit pentru
sine. Ar fi fost un papă plin de vicii şi înclinat către lux, iar asta i-ar fi
atras mânia unora dintre cardinali, care au pus la cale asasinarea lui. Leon a
aflat de complot, iar cardinalii respectivi au sfârşit otrăviţi. Alexandru al
VI-lea este infamul Rodrigo Borgia Alexandru al VI-lea se trage din cel mai
infam clan din perioada Renaşterii, Borgia, care a dat în total 11 cardinali, 3
papi, o regină a Angliei şi… un sfânt. O familie despre care a rămas consemnat
în zeci de manuscrise că era căzută în păcat. În dreptul membrilor ei sunt
trecute crime odioase şi relaţii
incestuoase.
Alexandru al
VI-lea, pe numele său real Rodrigo Borgia, a avut mai mulţi copii nelegitimi,
dintre care notorii sunt Cesare, ridicat de tatăl său la rangul de cardinal şi
apoi de duce, după îndeplinirea cu succes a unor ordine nemiloase, dar
considerate sfinte, şi Lucreţia, care până la 38 de ani, când a murit, a bifat
trei căsnicii tumultuoase, un soţ asasinat, amanţi cu zecile, şapte fii, dintre
care unul nelegitim, incesturi şi crime oribile. Despre Papa Alexandru al
VI-lea se spune că organiza petreceri ce degenerau în orgii, iar ospeţele pe
care le dădea se încheiau cu aducerea unor torturi imense, din care ieşeau
băieţi goi. Sub Inocenţiu al IV-lea a înflorit Inchiziţia Inocenţiu al IV-lea,
aflat pe scaunul papal din 1243 până în 1254, a aprobat tortura pentru smulgerea
confesiunilor de la eretici. Teribila instituţie a Inchiziţiei a înflorit sub
oblăduirea sa, iar instrumentele create pentru chinuirea oamenilor nevinovaţi
s-au înmulţit teribil.
Urban al
VI-lea şi-a torturat cardinalii La scurt timp după ce l-au ales papă, în 1378,
pe Urban al VI-lea, cei mai mulţi cardinali s-au sucit, şi-au invalidat
alegerea şi au votat pentru ungerea unui alt suveran pontif. Aşa s-a produs
Marea Schismă Occidentală, pentru o vreme coexistând doi papi, apoi chiar trei.
Conform unor scrieri din vremea respectivă, Urban i-ar fi pedepsit exemplar pe
cardinalii care au complotat împotriva sa, torturându-i până le auzea urletele
de durere răzbătând din temniţă până în apartamentele sale. Ioan al XV-lea le-a
dat rudelor averea bisericii Papă între anii 985 şi 996, Ioan al XV-lea a fost
descris de un contemporan de-al său ca fiind „lacom, depravat şi corupt până în
măduva oaselor”. A folosit averea bisericii în scop personal şi şi-a căpătuit
toate rudele câtă vreme a fost suveran pontif. Se pare că nici nu se chinuia
să-şi ascundă faptele, aşa că poporul a aflat destul de repede ce hram poartă
şi a ajuns să-l deteste. Clement al VII-lea, vinovat de distrugerea Romei
Clement al VII-lea, papă din 1523 până în 1534 şi membru al influentei familii
Medici, a avut o relaţie atât de proastă cu împăratul Carol al V-lea (Carol
Quintul), încât acesta din urmă a invadat Italia în mai 1527 şi a făcut prăpăd
în capitală. Prins şi încarcerat, Clement s-a întors pe tronul papal în urma
unui compromis, iar restul pontificatului său – până în 1534, când a murit – a
stat sub semnul urii profunde a poporului, care nu i-a putut ierta distrugerea
Romei.
La polul
opus: Ioan Paul al II-lea a fost cel mai îndrăgit papă şi a cerut iertare
pentru păcatele Bisericii Catolice Cel mai iubit suveran pontif din istorie,
Papa Ioan Paul al II-lea, a făcut un gest fără precedent în istoria papalităţii
în anul 2000: a cerut iertare în mod public pentru păcatele înfăptuite de-a
lungul secolelor de Biserica Catolică.
3
Printre
păcatele enumerate în ceremonia desfăşurată pe 12 martie s-au numărat
excomunicările, greşelile comise împotriva evreilor şi lezarea demnităţii
femeii. Ioan Paul al II-lea a avut al treilea cel mai lung pontificat din
istorie (26 de ani). Existenţa Papesei
Ioana, catalogată drept un mit Mai mulţi cronicari ne-au lăsat scrisă istoria
bizară a unei femei-papă, Papesa Ioana, care ar fi reuşit să urce în ierarhia
Bisericii Catolice deghizată în bărbat şi ar fi ocupat cea mai înaltă funcţie
de la Vatican aproape trei ani, undeva pe la sfârşitul secolului al IX-lea şi
începutul secolului al X-lea. Povestea Papesei s-a răspândit în Europa prin
secolul al XIII-lea. Un istoric a lăsat scris că ar fi fost cunoscută, ca papă,
sub numele Ioan Anglicus sau Ioan de Mainz, iar altul, că s-ar fi descoperit că
e femeie atunci când… a născut fix în centrul Romei, pe Via Sacra, în plină
procesiune. Imediat după ce a devenit mamă, ar fi fost legată de coada unui
cal, târâtă şi apoi ucisă cu pietre. Conform altui cronicar, femeia n-ar fi
fost omorâtă, ci aruncată în temniţă, iar fiul ei ar fi ajuns episcop.
Vaticanul nu recunoaşte existenţa Papesei, ba chiar o respinge, catalogând-o
drept un simplu mit. Însă o regulă respectată multă vreme de cea mai înaltă
instituţie catolică pare a da veridicitate poveştii. Este vorba despre… testul
sexului. Sedia Stercoraria era un scaun de marmură găurit, pe care fiecare papă
trebuia să se aşeze înainte să fie învestit, pentru a-i fi verificată bărbăţia.
Abia după ce bărbatul care-l palpa confirma că „are două şi atârnă cum
trebuie”, papa era uns cap al Bisericii Catolice. Ştefan al II-lea, otrăvit
înainte să fie uns papă? Există în istoria zbuciumată a Vaticanului şi un papă
care n-a mai ajuns să urce pe tronul pontifical. Pe 23 martie 752, la o zi după
moartea papei Zaharia, a fost ales noul Sfânt Părinte, în persoana lui Ştefan
al IIlea. Înainte să fie uns şi să-şi preia funcţia, pe 25 martie, Ştefan al
II-lea a fost găsit mort. Oficial, i-a cedat inima. Neoficial, au existat multe
voci care au pus sfârşitul lui neaşteptat pe seama otrăvirii. Cardinalii au pus
capăt repede speculaţiilor, alegând degrabă un nou succesor, culmea, unul numit
tot Ştefan, care a devenit Papa Ştefan al III-lea. Din cauză că n-a apucat să
fie uns, Ştefan al II-lea nu se află pe lista oficială a papilor care s-au
perindat pe Sfântul Scaun. Papa „Rât de porc” a lansat moda schimbării numelui
Înainte de secolul al X-lea, papii îşi păstrau numele de botez. Au existat
puţine excepţii: de exemplu, Ioan al II-lea, botezat Mercurie, care a decis să
se lepede de numele zeului păgân, sau Grigore al V-lea, căruia numele de botez,
Bruno, nu i s-a părut potrivit cu funcţia. Sergiu al IV-lea, papă între 1009 şi
1012, se poate spune că a dat startul modei adoptării unui nume nou după ungere
sau măcar s-a numărat printre cei care au promovat-o. N-a făcut-o dintr-o
„fiţă”, ci din necesitate. Numele lui de familie era Buccaporci – în traducere,
rât de porc –, un apelativ deloc potrivit cu funcţia înaltă ocupată la Vatican.
Sursa: http://www.yogaesoteric.net/content.aspx?lang=RO&item=13597
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu