Operațiunea masca
Teo Palade
30 Septembrie 2020
„La 31
iulie, Centrul pentru Controlul Bolilor (C.C.B.) din Atlanta recunoștea că
cercetătorii săi nu au reușit să găsească nicio dovadă care să confirme că
masca oferă vreun fel de protecție împotriva Coronavirus. C.C.B. recomandă ca
în analiza cauzelor răspândirii virusului să nu se țină cont dacă se poartă sau
nu se poartă mască” (Comentatorul politic Tucker Carlson, Fox News Channel).
Nu suntem
atât de naivi încât să credem că obligativitatea purtării măștii, pentru
miliarde de oameni, s-ar impune numai fiindcă politicienilor le pasă de
sănătatea noastră. Este vorba de bani. De foarte mulți bani! Socoteala este
simplă. O mască pe zi pentru cinci miliarde de oameni (aproximativ trei
sferturi din populația lumii) înseamnă 1,825 trilioane de măști anual! Înmulțiți
cu o medie de 2,5 dolari masca și veți descoperi cât de mare, în dolari, este
dragostea politicienilor pentru noi și de ce ne obligă să ne mascăm.
America, țara tuturor posibilităților
Început de
aprilie, anul 2020, The New York Times: „Pe piața măștilor, spitalele,
guvernele, făcătorii de bine și speculanții sunt, toți, în competiție.
Șarlataniile și prețurile explodează”. Costul unei singure măști poate varia de
la 1 dolar la cinci dolari. Au fost cazuri, imediat după declararea pandemiei,
când pentru o mască s-a cerut și 70 de dolari. Iată ce declara jurnalistului
Jack Nicas doamna Susan Houghtelling, responsabila cu aprovizionarea medicală
pentru trei spitale aparținând Arnot Health, grupul medical Elmira, NY: „Toți
acești oameni lucraseră în prelucrarea lemnului și, dintr-o dată, în mod
miraculos, acum au acces cu toții la o abundență de produse medicale”. Brusc,
mii și mii de comercianți și-au schimbat profilul afacerii. Au devenit
distribuitori de măști. Unul dintre aceștia îi oferise doamnei Houghtelling
cutii cu 50 de măști la prețul de 70 $ masca. Ea le cumpărase înainte cu 2,28 $
bucata.
Tot Jack
Nicas scrie că din abundența de oferte una anume reținuse atenția doamnei
Houghtelling. Era oferta firmei Blank Industries care vindea masca cu 5 dolari.
Reprezentanta pe piață a celor trei spitale dorea să comande un milion de
măști, motiv pentru care s-a interesat cine este vânzătorul. A descoperit că
Blank Industries fabricase până atunci înghețată. Andrew Blank, proprietarul,
habar nu avea cum arată o mască veritabilă, conformă normelor sanitare, și nici
nu putea explica pentru care motiv o vindea cu cinci dolari și nu cu cincizeci
de cenți. Milioanele de dolari intrate peste noapte în buzunar ar fi fost o
mană cerească pentru el. Restul, nu conta.
Precum două
entități gemene, comerțul cu măști s-a extins mână în mână cu pandemia. Și nu-i
de mirare. Pandemia se dovedește a fi o imensă afacere, iar operațiunea masca o
simplă petală a cestei flori minunate cultivate atent de Organizația Mondială a
Sănătății (O.M.S.). Peste noapte au apărut mii de lanțuri de intermediari,
fiecare cu sursa lui de aprovizionare și, desigur, cu prețul său. În paralel
s-au născut și dezvoltat alte mii de producători. Sângele acestui organism
monstruos? Banii!
Guvernul
federal a dispus deschiderea unor linii suplimentare autohtone de fabricare a
măștilor care să facă față cererii interne în creștere. Tot oficialii federali,
însă, au considerat că este mai convenabil să se importe măști din China. Între
timp situația s-a complicat deoarece s-a răspândit știrea că măștile chinezești
nu asigură protecția necesară. De altfel, inclusiv China, aflată sub presiunea
epidemiei interne, dar și a solicitărilor comerciale externe, a importat în
aceeași perioadă peste două miliarde de măști. Mare parte din ele fiind
reexportate. Situația din S.U.A. nu este singulară. Clone ale ei au invadat
planeta.
Pretutindeni, cererea de măști este
în creștere. Profitul, de asemenea.
Lily Liu,
reprezentanta unui spital din China, spunea unui afacerist american care dorea
să intre pe piața internațională a măștilor că în China au fost autorizate
numai câteva fabrici pentru a produce măștile cele mai căutate, N95 (KN95,
varianta chineză). În principal, erau foste fabrici de confecții care puteau fi
transformate repede în mari producătoare de măști. „Ce se întâmplă la aceste
fabrici este că dimineața devreme apare la poartă Franța, mai apoi, cam la
timpul micului dejun, vine Germania, la prânz este prezentă Italia și mai
târziu, după amiază, este prezentă S.U.A. Între timp, la poarta din spate, se
bulucesc distribuitorii autohtoni, cărând cu ei teancurile de bani cash” spune
ea.
Prin
„bunăvoința” unor medici care sfătuiesc politicienii cu putere de decizie și,
să nu uităm, ca urmare a intervenției O.M.S., pe întregul glob cererea de măști
sporește într-un ritm amețitor. Guvernele unor state au decis ca fiecare țară
să-și sporească producția pentru a se evita speculațiile internaționale.
Raportându-ne tot la China, producția internă de măști a sporit de la 10
milioane pe zi până la 115 milioane pe zi într-o singură lună. De la început de
februarie, la sfârșitul lunii. Și rata de creștere nu s-a oprit aici. Alte
state au restricționat exporturile pentru a-și proteja piața internă. Pe
nesimțite, s-a dezvoltat o adevărată filozofie a donațiilor. În paralel a fost
pusă în scenă și reacției de negare a
statutului de bun samaritean pentru adversarii politico-economici de pe „piața”
donatorilor.
Un război politic în toată regula.
Urmărind un
profit cât mai mare, tentați de forța de muncă ieftină, o mulțime de companii
și-au deschis în China filiale ale propriilor fabrici de măști. General Motors,
în sud-vestul Chinei are în funcțiune 20 de locații unde lucrează cu utilaje
specifice producerii de măști. 3M Co, cu baza în Minnesota, are, de asemenea, o
fabrică în Shanghai. Asemenea situații nu sunt singulare, motiv pentru care
guvernul chinez a luat măsuri menite să descurajeze proliferarea lor.
Companiile americane se tem deja de o eventuală naționalizare a fabricilor lor
din China.
La sfârșitul
lunii aprilie 2020, în articolul intitulat „Cum a devenit masca facială cea mai
râvnită marfă de pe glob”, jurnalistul britanic de origine indiană Samanth
Subramanian descria „efectul masca”:
„Niciun obiect nu simbolizează mai bine pandemia decât masca […] În absența
unui medicament sau a unui vaccin, masca a rămas singurul material de protecție
pe care îl putem cumpăra. […] Țările au tezaurizat masca și o folosesc ca
monedă de schimb în jocurile geopolitice. Prada, Guci și Balenciaga au început
să le fabrice. Noi avem, de asemenea, un MaskClub.com care, precum un club tip
„gemul lunii”, oferă abonamente lunare de 9,99$ pentru măști: modelul celei mai
iubite afaceri a comerțului electronic hipster. Anul trecut, cineva din
industria de profil îmi spunea că Burberry se jucase cu ideea de a pune măști
modelelor sale pe timpul spectacolului de pe podium - o sclipire, probabil, a
viitorului apocaliptic de azi. Din martie, acest lucru a devenit real, și casa
de modă este gata să producă măști și halate pentru ministerul sănătății din
U.K. Din perspectiva sănătății, masca reprezintă o problemă de viață și de
moarte. Dar, de asemenea, a căpătat statut de talisman - ca un obiect care
atârnă confortabil între corp și o societate bolnavă”.
Multe alte
ramuri industriale, comerciale sau de transport au descoperit o oportunitate de
profit mărit în Operațiunea Masca. Un fost importator de piese auto din
Shanghai, reprofilat pe import de materiale medicale, se plângea că prețul
transportului aerian pe kilogramul de măști a ajuns deja la 17$-18$, comparativ
cu 3$-4$ la alte produse. Pentru a
transporta mai ieftin măștile, guvernul irlandez a convins o linie aeriană
autohtonă să deschidă zboruri directe spre China deși aceasta niciodată nu zburase
acolo.
România, mai tare ca America
„The
Washington Post” publica în aprilie 2020 un articol în care arăta că o
societate comercială de la sud de București, Romwine&Cofee SRL, cu domeniu
de activitate comerțul cu țigări și lichior, a câștigat o licitație de 12,6
milioane dolari pentru livrarea de măști medicale la un preț dublu față de
prețul pieței. Oficiali ai statului erau amestecați în tranzacție. Alături de
Columbia și Bangladesh, România era dată exemplu pentru corupția în timp de
pandemie.
În luna
iulie, jurnalista Sorina Matei publica un articol cu titlul „« Afacerea Pandemia » a început în România
înaintea stării de urgență. Hocus-pocus cu prețurile măștilor” în care prezintă
publicului rețele comerciale înființate special pentru a profita, împreună cu
ministerul sănătății și cu alte agenții guvernamentale, de facilitățile pe care
statul le acorda achizițiilor de materiale medicale în timpul stării de
urgență. Toate destinate furtului din banul public. Prețul măștilor vândute
statului român de aceste rețele de afaceri a oscilat între 42,09 lei per bucată
(la 6 martie 2020) și 31,90 lei (la 20 martie același an). În luna ianuarie, În
București, o mască se cumpăra cu 0,6 lei!
Sumele
vehiculate în contractele încheiate direct cu statul sunt intimidante. ”În
schimbul a 3 milioane de măști chirurgicale și 250.000 combinezoane, Unifarm SA
convenise să plătească inițial 32.278.750 lei. Adică 6,7 milioane euro. DNA
susține că 1,21 milioane euro era numai plata pentru funcționarii Unifarm și
intermediar. Iar din această sumă, Adrian Ionel (directorul general Unifarm) ar
fi pretins 760.000 euro pentru sine. [...] Pe 18 martie 2020, după declararea
stării de urgență, premierul Ludovic Orban, alături de miniștrii Florin Cîțu,
Virgil Popescu și Ion Ştefan au aprobat Ordonanța de Urgență privind unele
măsuri economice și fiscal-bugetare prin care Ministerul Finanțelor Publice
poate acorda la solicitarea Unifarm un împrumut din veniturile realizate prin
privatizare, înregistrate în contul curent general a Trezoreriei Statului, în
limita sumei de 1,15 miliarde lei, pe o perioadă de 6 luni de la momentul
acordării acestuia” scria Sorina Matei.
Conform prezentării proprii, Unifarm SA este o companie națională, parte
componentă a sistemului sanitar din România.
Spațiul unui
articol este ne încăpător pentru a semnala toate mișmașurile efectuate în
România sub umbrela „Operațiunii Masca”. Fabrici reprofilate care au plătit
pentru materia primă care nu a venit niciodată, elemente ale industriei de
apărare (Romarm) care au cumpărat pe bani grei utilaje pentru fabricarea
măștilor gata defecte, producători cu dorință și potențial care au fost excluși
de la licitații pentru că păreau prea cinstiți, soția ministrului sănătății
care specula din plin prin lanțul propriu de farmacii cererea de măști de pe
piață etc etc etc.
Ceea ce
descrie jurnalistul Samanth Subramanian în articolul nominalizat mai sus, se
potrivește de minune, păstrând proporțiile, inclusiv situației din România:
„Masca scoate în evidență mai mult decât această pandemie a încercat să
ascundă. Ea ne-a arătat ce sunt în realitate relațiile politice și economice
mondiale: vectori ai interesului propriu care stau ascunși sub umbrela
discuțiilor despre globalizare și deschidere. Pentru demagogii care guvernează
mare parte a lumii, pandemia a devenit o scuză de neimputat cu ajutorul căreia
să-și îndeplinească pe deplin dorințele ce le sunt dragi: să bată în cuie
granițele naționale, să umple de noroi pe orice străin ca fiind suspect și să
acționeze în așa fel încât țările lor să rămână deasupra celorlalte. Când
aceste tendințe se combină cu o loialitate lingușitoare privind piața liberă,
rezultatul poate fi ruinabil. În numai câteva săptămâni, masca a trecut de la a
fi o necesitate umană urgentă, la un obiect exploatat cinic pe piața mondială a
achizițiilor - în cea mai rapidă cale posibilă, probabil, mai repede decât
orice alt obiect în istorie”.
Operațiunea
Masca este numai o filă a tragediei întinsă pe mai multe capitole pe care
istoria o va consemna ca marea farsă epidemiologică a secolului al XXI-lea. Similar
Operațiunii Masca, în adâncurile ascunse ale acestei pandemii există multe alte
Operațiuni, toate menite să îmbogățească pe cineva. Fără a cuteza să credem că
le-am nominalizat pe toate, sunt de notat Operațiunile având ca obiect:
dezinfectanții, halatele medicale,
combinezoanele de protecție, mănușile, ventilatoarele, izoletele, manipularea
cifrelor morților din cauza virusului, a numărului infectaților și a
asimptomaticilor, spitalele închise pentru bolnavii cronici, dispariția unor
medicamente uzuale etc.
Grav este
că, pentru tragedia care a curmat deja milioane de vieți, nu există și nu va
exista niciodată un vinovat. Și asta pentru că, în mod ciudat, am devenit o
specie neinteresată de adevăr. O specie fascinată de imaginea falsă ce i se
afișează zilnic și care crede că nu ea, ci cu totul altcineva, are
responsabilitatea făuririi viitorului ei. Ca români, suntem dovada de ne
tăgăduit a existenței acestui comportament.
Aranjament
grafic - I.M.
https://www.art-emis.ro/analize/operatiunea-masca
