Parabola
orbilor
Acad.
Eugen Mihăescu
25
Septembrie 2022
Am ales, ca de multe alte ori, o imagine
care să ilustreze cât mai explicit ideile pe care doresc să le exprim:
„Parabola Orbilor”, pictată de Pieter Bruegel cel Bătrân spre sfârșitul vieții,
în 1568. Cred că descrie foarte bine situația de astăzi a României, unde o
gașcă de neștiutori, orbi, surzi și aproape muți conduc spre prăpastie poporul
orbit și el de o propagandă deșănțată. Orbiți de propriile interese,
guvernanții amăgesc populația care, deși e manipulată și expusă dezinformării,
simte instinctiv că țara se îndreaptă spre dezastru. Poporul român a învățat în
epoca ceaușistă să nu mai creadă în conducătorii afacerilor țării, care acum,
în “democrație”, deși sunt “aleșii” lui, își văd numai de propriile interese și
de aceea răspund comenzilor venite din exterior, de cele mai multe ori direct
de la „partenerul strategic” sau, tot din Statele Unite ale Americii, dar prin
mijlocirea Comisiei, a „guvernului” Uniunii Europene.
Nu este pentru prima dată când România se
află „între ciocan și nicovală”. Geografic ne aflăm la granița dintre Occident
și Orient. Secole la rând ori am supraviețuit, ori am fost sub jug străin din
cauza acestei așezări. Neamul nostru însuși are origini latine, dar
aparține culturii răsăritene prin
Ortodoxie, religia care ne definește. De multe ori, chiar dacă aspirația către
neutralitate a existat, guvernanții nu au reușit să obțină acest statut și s-au
văzut atrași în conflicte armate, dar, până acum, România a avut mai mult de
câștigat după razboaiele în care s-a angajat și a sacrificat oameni.
Până de curând, guvernanții României au
putut decide singuri dacă se angajează sau nu într-un război. Mai este posibil
oare astăzi? Ne-am dorit să intrăm în N.A.T.O., ne-am dorit „parteneriatul
strategic” cu S.U.A., pentru ca să ne simțim mai bine protejați de “pericolul
din Est”, de Rusia. Implicându-se “discret” în conflictul care se desfășoară în
Ucraina, mai este însă N.A.T.O. o alianță defensivă? Și dacă se va lua decizia
că este nevoie ca, în apărarea Ucrainei, trebuie implicate trupele alianței
nord-atlantice, sunt românii gata să meargă să lupte pe front în linia întâi?
Domnul profesor Andrei Marga ne-a atras
atenția că, indiferent ce se va întâmpla în țara vecină, că se va ajunge la o
înțelegere între marile puteri sau, mai grav, Ucraina va câștiga în fața
Rusiei, România va avea la graniță un dușman arogant, înarmat până în dinți,
condus de Volodimir Zelenski, această păpușă
de ventriloc, racolată din cabaretele de prost gust, capabil să emită
cele mai aberante pretenții pline de agresivitate.
Cuvintele domnului Andrei Marga ar fi
trebuit să îi facă pe guvernanți să cugete la poziția precară a României, să îi
îndemne să caute soluții care să ne permită să evităm ce ar fi mai rău: să ne
moară tinerii într-un conflict care nu ne aparține sau ca viitoarea graniță
dintre cele două blocuri ce se confruntă să nu treacă, Doamne ferește!, prin
mijlocul țării.
În loc să ia aminte la înțelepciunea unui
adevărat intelectual, slugoii din fruntea țării au asmuțit haitele de hiene
pătate. În frunte cu Ministerul Afacerilor Externe despre care am tot scris:
dintr-un cuib de gândaci, care se ocupau cu turismul pe banii statului, astăzi
este populat de niște dezgustătoare ploșnițe, care nu au altă preocupare decât
cum să se târască mai lingușitor în fața stăpânului. M.A.E. e condus de Bogdan
Aurescu, un „negociator”, care și-a aurit „blazonul” prin dosarul platoului
continental al Insulei Șerpilor. Adică s-ar putea lăuda că știe foarte bine cum
stăm cu ucrainienii, dar, după cum se pupă cu ei, se vede că el a fost doar cel
care a depus un dosar pe la curțile europene, pe care însă l-a pregătit
temeinic o casă de avocatură britanică, plătită cu bani grei de români. Aurescu
a fost un pisoi din curtea lui Adrian Năstase și s-a transformat într-un dihor
din „Pădure”.
În corul decerebrat de insulte împotriva
celui care a rostit adevărul, presa a cântat aria tenorului. Junii care lovesc
astăzi tastatura s-au repezit să-l împroaște pe cel care îndrăznește să cânte
altă partitură. Ei uită că a mai fost un război pe care l-am pierdut și s-a
lăsat cu o lege a epurării, inclusiv în presă. În ceea ce îl privește pe
profesorul Andrei Marga, nu pot decât să le amintesc, ăstora din ceea ce se
numește presa de azi, ce scria Mircea Eliade în articolul „Să ne închipuim că…”
în 15 decembrie 1934: „Toți românii fac la fel. Nu există niciun fel de jenă,
în fața unor anumiți creatori, a unor oameni care și-au făcut, cel puțin la o
anumită vârstă, dovada capacității lor. Poți ști cât de multe lucruri, poți
descoperi cât de multe adevăruri, poți ajunge cât de sus în stima elitelor -
nimeni nu reacționează, totuși, când ești terfelit, ești anulat sau calomniat”.
Norocul României stă poate la Dumnezeu,
care le vede pe toate și ne-a salvat de multe ori. Poate de prea multe ori?
Aranjament graphic - I.M.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu