PUZDERIE
DE STELE
~*~
Cu
exces de zel,
rădăcina
anilor mei
a
înfiat rugina toamnei
încăpățânate
și iscoditoare
care
mă întreabă
pe
un ton fistichiu
unde
îmi este copacul vorbăreț
îmbrăcat
cu mantie
de
frunze verzi și corole înfiorate,
cu
care mă mândream
zâmbind
senină.
I-am
răspuns
că
dragostea nu moare
în
absența verdelui
și
nici nu-i sursă
de
delir ori suferință.
Lumina
arămie
mă
poartă prin labirintul
de
aventuri și mister,
iar
rumoarea gândurilor răsfățate
de
vraja poveștii curcubeului
sfarmă
carapacea eului,
aprinzându-mi
cerul
cu
puzderie de stele.
~*~
Vasilica
Grigoraș
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu