SFÂRȘITUL
LUI CHARLIE CHAPLIN
La 25 decembrie 1977, s-a stins din viață,
în exil în Elveția, Charlie Chaplin.
„În decembrie 1952 Charlie Chaplin se îmbarca în portul din NY, pe
pachebotul Queen Elisabeth cu soția sa, Oona și cei 5 copiii ai lor, cu
destinația Londra. Scopul declarat al călătoriei era să participe pe premiera
noului său film, „Luminile rampei”. Întucât în SUA filmul era boicotat de
sălile de cinema din marile orașe, Chaplin a hotărit să își lanseze filmul
acasă. Era prima dată când opta pentru Londra. Avea motive serioase. De la o
vreme, atmosfera în jurul lui se schimbase – din entuziasm devenise critic.
Aflase și că e pe lista neagră a FBI-ului și JF Hoover îi facea un dosar în
care aduna detaliii ale vieții lui private.
Chaplin nu era ușă de biserică. Fusese târât în mai multe scandaluri Se
însurase de două ori cu minore gravide cu el și era amenințat cu pușcăria –
ceea ce ar fi însemnat sfârșitul carierei lui. La mijlocul anilor '40, o anume
Leti Grey i-a intentat un proces de paterrnitate și a cerut pensie alimentară.
Cu amestecul vădit al FBI, Chaplin a pierdut procesul. Da, era un devorator de
femei. Gloria și averea atrăgeau femeile din lumea filmului ca mierea muștele.
Viața lui privată era terenul ales de JE Hoover să dispute partida contra lui
Charlie Chaplin. Fostele iubite și neveste au fost interogate de agenții FBI.
Presa aștepta detalii ca să „ informeze publicul”. Vina lui era că era detestat
de John Edgar Hoover, cel mai puternic om din SUA. Libertinajul lui Chaplin îl
deranja foarte tare pe aceasta, deși nu ar fi trebuit. John Edgar Hoover era
homosexual - trăia cu adjunctul lui, era mason și pasionat jucător la cursele
de cai. Pe scurt, acesta era adversarul, aceasta era atmosfera în care evolua
Charlie Chaplin la sfârșitul anilor '40, începutul anilor '50.
Presa nu mai scria un cuvânt despre
Charlie Chaplin și filmele lui. Suntem în anii războiului rece, blocada
Berlinului, războiul din Coreea etc.
Senatorul Joe McCarthy ducea o campanie
furibundă. Era o vânătoare de vrăjitoare întreținută de Comisia pentru
cercetarea activită=9Bilor antiamericane. Ținta era Hollywoodul – considerat un
focar de infecție pentru lumea americană.. Prea mulți evrei, prea mulți
bolșevici, prea multe încălcări ale moralei puritane americane. Cei bănuiți de
simpatii comuniste erau chemați la audieri publice ca să mărturisească. Apoi,
concediați. Li se lua dreptul de a munci în meseria lor – scenariști, regizori,
actori, producători. Chaplin se afla în capul listei acestei puternice Comisii.
Nu s-a apropiat de el o vreme datorită popularității sale uriașe, dar lațul se
strângea. Telefoane lui – la ordinul lui John Edgar Hoover – erau interceptate.
Chaplin știa. Era filat, prietenii lui interogați.
Ce îl enerva pe șeful FBI era libertatea de spirit a lui Chaplin,
vederile sale de stânga, critica pe față a exceselor capitalismului – exprimate
atât în spațiul public (interviuri, declarații), dar și în film (The Modern
times). Or, filmul era în acel timp cel mai puternic instrument de influențare
a publicului american. Cu Chaplin niciodată nu erai sigur ce va spune sau ce va
face. Nimeni nu îl putea controla. Ideea lui Hoover era să-l deporteze (cum
cerea un raport FBI) sau să îl oblige să plece din țară definitiv. Chaplin nu
ceruse cetățenie americană, gest considerat ostil față de „țara care îl primise
în 1912 și unde făcuse avere” – se spunea in cercurile ostile lui. A fost
chichița de care s-a folosit John Edgar Hoover. Când Chaplin a plecat la
Londra, a primit viza SUA numai pentru o singură călătorie – dus și pentru
întors. În timpul călătoriei a primit de la Serviciul Emigrări o telegramă care
îl anunța că nu i s-a aprobat viza de întoarcere.
Clou-ul acestei situații imposibile a fost Oona O’Neil, fiica dramaturgului american Eugene O'Neil (laureat al premiulu Nobel pentru literatură în1938). Era noua soție al lui Charlie Chaplin, a patra. Ratase de fiecare dată, pentru că a ales prost. De data asta nimerise, chiar foarte bine. I-a spus unui bun prieten într-un exces de sinceritate: ”Nu am cunoscut niciodata dragostea adevarată până când nu am cunoscut această femeie.” Aparent nu aveau nicio șansă să fie fericiti împreună. Când s-au cunoscut, în 1942, după divortul lui de Paulette Godard, avea 54 de ani (n. 1889), ea 18 (n. 1925). Tatăl ei s-a opus categoric acestei căsătorii și când s-a produs totuși (1943), a rupt legătura cu fiica lui. A fost o despărțire extrem de grea. Ooona s-a aflat alături de soțul ei la bordul Queen Elisabeth, ceea ce a contat enorm pentru el, l-a ajutat să se decidă, să nu priveasca înapoi, unde nu îl asteptau decât resentimentele lui Hoover, convocarea în fața Comisiei de Cercetare a Activităților Antiamericane, umilințe. Sprijinul ei a fost esențial pentru el. Știa că nu se vor mai întoarce. Plecau într-o aventură despre care nimeni nu știa cum se va termina. Aveau deja 5 copii. Chaplin străbătea drumul înapoi, spre casă. În 1912, venise din Anglia în SUA și nu s-a mai întors. Acum se întâmpla invers, de la LA, prin NY, la Londra.
Presa dă de știre că lui Chaplin i se
retrăsese viza de întoarcere. Dă declarații, pare relaxat, dar știm azi, din
memorii, că nu era chiar așa. Era chiar foarte îngrijorat. Dar e cu Oona și
copiii alături. Principala lui preocupare este ce se va întâmpla cu familia
lui.
Debarcă la Londra la 23 septembrie. Presa grămadă; flashuri, microfoane
întrebări despre situația lui. Se va întoarce în SUA? Va da statul american în
judecată? Publicul îl iubește, dovadă entuziasmul cu care e primit. Chaplin
este englez, își amintesc destui. Presiunea de la Los Angeles, New York,
Washington DC e departe. Dar nu chiar atât de departe. Telefoanele îi sunt
ascultate la cererea FBI, iar MI5 se supune. Este filat, etc. Nu era pentru el
ceva nou. Dar măcar aici publicul este de partea lui.
Nu se duce o campanie de presă, totuși nu se simte în siguranță. Își
caută un loc unde să se așeze definitiv. Alege Elveția, țară neutră și
liniștită. La 30 de km de Lausanne, pe malul lacului Leman, la Vevey cumpără un
conac. Oona, curajoasă se întoarce la LA să vîndă casa de acolo și să regleze
chestiunile de bani cu avocații. Nu este cel mai simplu lucru, dar reușeste. În
1954, după lungi proceduri și procese, toate filmele lui ajung la Vevey. La fel
și bunurile rămase în 1952 la Los Angeles.
Viața în exil nu este simplă, chiar dacă ai destui bani și îți poți
oferi un trai mai mult decât decent. Chaplin deține o avere considerabilă.
Depărtarea de casă este grea. Dar mai ales pentru că este izolat de lumea
filmului. Chaplin e scos din circuit. Nu mai face film. Agenții JE Hoover ajung
până la Vevey cu concursul serviciilor speciale din Elveția care îi pun
telefonul sub ascultare. Asta din 1957, când iese filmul „Un rege la NY” –
considerat ostil, niciodată proiectat în SUA pe durata vieții lui. Oona se
ocupă atentă și iubitoare să aibă liniște și, mai ales, să fie fericit alături
de copii. Prezența ei este decisivă pentru el. Cuplul lor trădeaza celor care
îi viziteaza o mare dragoste. Charlie Chaplin și-a găsit perechea, Oona este
femeia vieții lui, cert. Cea care l-a salvat de fapt.. L-a salvat pentru că l-a
iubit.
La Vevey au mai apărut încă trei copii, în total sunt opt. Spre mirarea
tuturor, cei doi formează un cuplu fericit. În 1943 nu le-a dat nimeni vreo
șansa să reziste împreună. Treptat, Chaplin începe iar să lucreze. Compune
muzică, scrie scenarii, visează să facă film. În 1957 regizează „Un rege la
NY”. Zece ani mai târziu, în 1967, scrie și regizează „Contesa din Hong Kong”.
În anii '70, filmele lui sunt proiectate din nou în cinematografele din toată
lumea. Revine în actualitate. E la fel de popular ca înainte de război. Lumea
nu l-a uitat. Sălile de cinema unde sunt afișate titlurile filmelor lui sunt
pline. E perioada premiilor prestigioase - Cannes și Veneția.
Dar evenimentul cel mai important se
produce în 1972, la 20 de ani de când părăsise SUA. Este invitat la Los Angeles
să primească premiul Oscar „pentru întreaga activitate”. Este o recunoaștere a
meritelor lui incontestabile. S-a spus adesea că Chaplin a inventat
cinematogaful ca artă. Ezită, se gândeste seios să refuze invitația. Avea prea
multe amintiri nevindecate. Dar Oona îl convinge că e bine să facă pace cu
America, mai ales cu publicul de acolo. Cum a fost posibil totul ? În 1972 John
Edgar Hoover, încă șef al FBI, era prea bolnav, slăbise controlul. Casa Albă se
gândea serios să-l schimbe. Hoover era la curent. Hollywoodul a vrut să repare
îndată drama pe care a provocat-o celui mai important om din istoria sa.
La 2 aprilie, la ceremonia de decernare a Oscar-urilor, aplauzele nu mai
contenesc, lumea ovaționeaza minute în șir. Când ia cuvântul, e în lacrimi. Nu
a suportat cu inima ușoară spectacolul recunoașterii. După ceremonie, îi spune
Oonei: „Să plecăm mai repede de aici !”.
La 2 mai, John Edgar Hoover - din 1927 șef
al FBI - moare la reședința sa din Washington DC. A trăit să îl vadă pe
detestatul Charlie Chaplin onorat cum se cuvine de lumea filmului american. Era
o sfidare la adresa lui. Nu i-a convenit de loc.
Charlie Chaplin s-a stins de Crăciun în 1977, 5 ani mai târziu, la
Vevey. Dumnezeu l-a iubit și l-a luat la El în somn… Casa era plină de copii și
nepoți, Oona alături. La un moment dat a cerut să se retragă în dormitor.
Imaginea lui urcînd scările este ultima. Unul dintre copii a spus mai tîrziu că
a fost prima dată când au văzut-o pe mama lor plângând…
*** Fragment din „Repertoarul amorului”
volumul 2, apărut în toamna anului 2020 la editura Hypeliteratura.
Oona s-a stins la 27 septembrie 1991.
Sursa: ADRIAN MUNTEANU
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu