Mihai Batog Bujenita - În sfârșit, mult așteptata gripă porcină

 

În sfârșit, mult așteptata gripă porcină

Mihai Batog Bujenita

21 Septembrie 2022

 

Omenirea stă cu coatele pe geam, se scobeşte în nas şi crapă de plictiseală. Păi, hai să fim sinceri! Numai cu o amărâtă de criză mondială, cu nişte războaie anemice, cu nişte fâsuri de cutremure, ceva inundaţii, palavre despre încălzirea globală, sau ciocnirea cu asteroidul, nu se poate vorbi despre trăiri adevărate cu adrenalină şi senzaţii de neuitat. Îţi vine să te dai cu capul de pereţi, nu alta!

Însă, cu capul de pereţi sunt daţi, de nişte maeştri ai exerciţiului, directorii secţiilor, adică aceia care răspund direct de entertainment-ul planetar, acei oameni care, deşi aflaţi în posturi de mare răspundere, nu şi-au făcut bine temele. Şi, în timp ce sunt buşiţi exemplar în biroul Marelui Şef, urechile lor ascultă filipica acestuia:

- Băi, hahalerelor, v-am pus pă salarii, dă n-au nici bugetarii dă lux din România aşa ceva şi voi o frecaţi cu bujavercile, iar dă biata omeniră nu se ocupă nimeni. Păi, bă, vitelor, cum o să muncească bieţii oameni dacă sunt, bine merci,  liniştiţi, că-şi taie, dreacu’, degetele la fo’ maşină, de depresie, că-i apucă somnu’! I-am obişnuit cu chestii tari, acu’ să le daţi voi chestii tari, nu băşini d-astea dă găuri în ozon, sau calote dă gheaţă, că li se decalotează lor dă câcatu’ ăsta dă planetă! Şi, nu vă mai foiţi atâta, că mă inervaţi! Staţi, dreaku’, liniştiţi pă scaune, când vă vorbesc io!

Gărzile şefului îi aşezară pe cei patru pe scaune, le şterseră mucii şi sângele, le potriviră la loc protezele dentare, apoi se aşezară în spate, cuviincioşi şi respectuoşi, aşa cum le stă bine unor funcţionari model.

- Ei, acu’ că v-aţi mai potolit, să vă aud propunerile! Ce oferim omenirii ca distracţie care s-o bage din nou în priză şi să nu mai adoarmă pă strung şi pă neveste! Hai, s-aud, că de nu vă trimit la dracu-n producţie, de unde v-am scos!

- Mărite Doamne, spuse timid directorul West, io unul, spui s-o mai băgăm o dată p-aia cu momentu’ zero la care calculatoarele o iau în mână, că a ţinut la fix în 2000, dă să căcau  pe ei de frică şi barosanii din bănci, or, dacă şi ăiaa...

- Băi, Westule, tu bou ai fost dă mic şi de nu ierea biata mă-ta, sor-mea, dădeai la lopată în industrie, da’ aşaa... Hai, sictir! La poanta aia, bună la vremea ei, s-au prins până şi ţăranii din Nepal care se mai închină încă la telefonul cu fir să nu-i trăsnească! Nu merge băăă, şi dacă nu-mi trimite mă-ta nişte brânză dă ren să te iert, îţi tai cin’şpe la sută dă’n salariu!

Bietul domn West înghiţi în sec şi-şi muşcă, cu plăcere, limba, gândind că e jugulara unchiului său.

- Iubite Maestre, aş propune sinuciderea simultană, în direct a prezentatorilor de ştiri din toate televiziunile lumii. Directorul North rânjea fericit arătându-şi pauzele din dantură, nutrind, cu disperare, speranţa să fie felicitat.

Numai că tartorul îl privi dispreţuitor şi-i spuse blând, părinteşte:

- Băi, impotentule, mai pune şi tu mâna pă carte bă, şi află că ăia-i agenţii noştri care are rolul de a face din ţânţar armăsar, plus nişte moace dă parastas când prezintă ştirile, dă bagă poporu-n boli, aşa că fără ei, pula rating, pula prime dă audienţă! Eşti un bou! Sună la casierie să-ţi oprească sporul de inteligenţă pe trei luni, asta ca să-ţi arăt că sunt domn!

- Preamărite, spuse lingăul de South, pă zona mea e deja căcălău dă războaie, SIDA are 150% din populaţie, foame ca la balamuc, atrocităţi demne de filmele americane, iar la genocid sunt pe primul loc. Să mor, dacă mai am fo’ idee!

Marele şef îl privi pe sub ochelari şi-i făcu cu ochiul. În fond era cel mai bun om al lui, cu o productivitate ceva de speriat şi nu era diplomatic să fie al dracului, pentru că la pilele pe care le avea nenorocitu’ te puteai aştepta la ce-i mai rău!

- Excelenţă, vă rog, cu supunere, să-mi permiteţi! Vorbise tânărul director East, venit de curând în staff, însă curvă cât încape, deci cu mari perspective.

- Zi, băi, puţă, glumi şeful simţind că i se va lua o piatră de pe inimă.

- Este dovedit faptul că atunci când îl arzi la haleală, poporul devine foarte nervos şi receptiv! A se vedea uriaşul succes înregistrat de agenţie cu nebunia vacilor, gripa aviară şi pesta porcină, tignafesul oilor, sau rabia iepurilor.

- Băă, câcaturili astea-i fumate dă mult băăă, spuse ofticosul de West, însă East îl privi crunt şi mai adăugă:

- Domnilor eu vin dintr-o zonă cu mare experienţă în ticăloşii aşa că, vă rog, să-mi permiteţi!

- Beleaua asta are şi tupeu şi sânge-n venă, gândi puţin îngrijorat şeful, însă zâmbi larg şi ascultă atent, mai departe, după ce-i dădu una la ţurloi tâmpitului de nepot.

- Vin cu o abordare superioară, complexă şi mult mai evoluată a programelor anterioare, ceva cu certă rezonanţă planetară. Un dezastru provocat de un virus mutant care atacă toată baza alimentară, inclusiv a celor care se hrănesc cusher şi care se răspândeşte la oameni prin simpla privire! Iar aici am în vedere că vor intra în afacere, involuntar desigur, dar cu foarte bune rezultate pentru noi şi văcarii de la fermele de porci, dar şi porcii de la fermele de păsări, sau papagalii de la fermele de vite, fiecare cu interesul lui, însă toţi pentru noi! Şi nici nu vreau să amintesc de interesul şi viteza cu care vor pune botul toate laboratoarele de fabricat seruri, chipurile antivirus şi ce vor da ei pe trompă ca să ne susţină ideea. Uraaa!

 

De oftică, North leşină, iar South scoase mitraliera. 

 

Numai că, şeful le spuse clar şi răspicat:

 

- Marş la treabă, pregătiţi condiţiile de punere în operă a planului! East tu rămâi, să bem o ţuiculiţă şi să punem la punct amănuntele!

 

Peste două zile toate televiziunile anunţau apariţia gripei porcine, un fel de ciumă produsă de un virus cu gene combinate de la gripa aviară, cea umană, plus, ca noutate, una rea de tot, cu specific profund porcin! Suntem asiguraţi că nu există antidot, că răspândirea se face prin aer, apă şi pe sub pământ dar, mai ales, pe cale sexuală. Iar în curând, conform unor calcule ale specialiştilor, pandemia (o chestie absolut necunoscută pentru 80% din populaţie) va afecta peste 99% din oameni, deci, firesc, rata de mortalitate va fi peste 100%. Ca efect imediat, se vând în draci măşti chirurgicale, din acelea cu care se joacă, fericiţi, de-a va-ţi ascunselea copiii virusurilor, la grădiniţă. Efectul, în plan emoţional este însă terifiant, oamenii par toţi nişte infectaţi, iar o parte din profit merge acolo unde trebuie. Ies la rampă miniştrii, unii deştepţi care anunţă că ei au zeci de tone de vaccin antivirus, deşi nimeni nu-şi poate explica de unde, iar alţii, ceva mai idioţi, care se plâng că le vor muri cotizanţii, deoarece ei nu au nici un strop de ser. A doua zi, după ce iau papara de la şefii lor, miniştrii cei blegi anunţă că, iată, datorită uriaşelor eforturi ale guvernului, s-au găsit, într-o magazie, câteva găleţi de vaccin şi gata, treaba-i rezolvată, mai ales că vaccinul este deja disponibil în sticlele de Coca-Cola şi Sprite. Urgent, intră în acţiune şi nişte producători de bere, alţii de mici la grătar, plus vânzătorii de seminţe prăjite care dau asigurări că acestea-s cele mai bune leacuri, ecologice, verificate de mii de ani, împotriva noii gripe. Disperaţi, câţiva reporteri mai tineri mor în direct, la ştiri, arătându-ne cum trebuie să procedăm când ne infectăm, adică azi, cel târziu mâine. Aflăm şi că, în Mexic, acolo unde a debutat gripa, sunt deja cinci suspecţi internaţi în condiţii speciale, plus un porc mort! Jalea cuprinde întreg mapamondul, pe aeroporturi se instalează, cu cea mai mare viteză, noi sisteme de percheziţie şi supraveghere, iar la nivel naţional se înfiinţează celule de criză plătite de la buget. Ziarele anunţă cu litere mari şi roşii, pe prima pagină, că gripa atacă tot ce prinde. Se mai anunţă, cu spaima de rigoare, încă un caz de suspiciune în Spania, deci gripa, este clar, a ajuns pe bunul nostru continent. Apoi, încă unul în Kualalumpur, un fel de oraş de care nu a auzit nimeni, dar care sună foarte ameninţător. Deci, conform previziunilor, gripa denumită acum H1N1, în amintirea celei aviare, a devenit, în sfârşit, pandemie. Uraaa! Planul merge de minune! În India moare un om călcat de un tren. Trenul avea, conform studiilor efectuate la faţa locului, noua gripă. Nici pe şosele lucrurile nu stau mai bine. Zilnic mii de morţi în accidente suspecte. Plus cele din mine, construcţii şi sporturi extreme. E clar, nimeni nu are scăpare! Cu toate acestea, peste doar două zile, popoarele dau iar semne că le doare-n pix de virusul acesta şi se pun iarăşi pe căscat. Ies din nou la obişnuita iarbă verde, o ard cu grătărele şi berici, iar productivitatea scade ameninţător, deşi creşte destul de bine natalitatea. Panica se mută din nou, pentru a câta oară, în curtea Marelui Şef.

De nervi, acesta râcâie cristalul de pe uriaşul birou şi mugeşte cu ochii ieşiţi din orbite:

- Băăă, ş-am avut atâta-ncredere-n tine, te vedeam deja avansat, băii, Estule, băi, băiatuleeee... Cutrele de West şi mai ales North râd pe înfundate, iar East stă spăşit, mai ceva ca la spovedanie.  Şeful mai spune cu durere-n glas:

- Uite, pentru că, totuşi, ţin la tine, te duci acum, imediat, în Mexic şi vezi unde s-a împuţit treaba, că ideea era bună şi-ar fi păcat să-o ratăm! Hai, valea!

East pleacă mergând de-a îndăratelea însă când ajunge în Mexic constată cu uimire că ziarele de acolo îi anunţaseră deja vizita insistând pe contribuţia sa, deosebit de valoroasă, la descoperirea gripei porcine din această ţară. Prin urmare, fermierii de acolo îi fac o primire extrem de călduroasă. Nu s-a mai auzit nimic de el. Păcat! Era totuşi un tânăr de mare viitor.       

Din această cauză este de presupus că vom mai avea de aşteptat câteva zile până când un nou program de distracţie va fi derulat pentru binele şi fericirea omenirii.