Marii
inovatori si inventatori ai Omenirii
Cercetarile
lor au ramas secrete. Strict secrete.
~*~
Ei au dat Lumii cele mai mai mari
inovatii, si inventii, si opera, si capodopere, fara de care ea ar fi trait din
plin, in conflict, in ura, si dusmanie, durere
si lipsuri, chiar si pentru a taia o paine,
in lipsa unui instrument adecvat, chiar si pentru a da in cap unui poet, in
lipsa unui instrument sofisticat de dat in cap, pentru a trai mai sanatos, mai lipsit de griji, mai frumos, mai
regenerativ, in acord cu mediul – la orice varsta.
Toate
aceste secrete nu au ramas fara rezultat.
Au
ramas inchise in mintea lor.
Le-au studiat, le-au documentat, au
intocmit chiar si rapoarte, si informari, in
cercul lor restrans, de cercetatori, de pe Planeta, au dat celor care
trebuia sa stie cate un fragmentel exact atat cat trebuia sa stie. Nici mai mult,
nici mai putin, ca sa ajunga la rezultatul dorit de ei, si indata ce l-au
descoperit, l-au incuiat imediat in mintea lor.
Acolo, a ramas strasnic incuiat, si pazit,
si bine platit. Cel mai bine platit. Ca sa taca. Si sa taca pe veci.
Societatea umana, oriunde ar fi ea, nu va
putea fi niciodata indeajuns recunoscatoare acestor mari inovatori si
inventatori ai Omenirii, pentru beneficiile ei, la zi. Si in intreaga evolutie,
si istorie!
De
aceea ea cotizeaza, din plin, la tacerea lor.
Cercetatorii acestia nu se vad, nu se aud,
nu se stiu, habar nu are nimeni de ce fac, unde, cand, ce au realizat, unde si
ce s-a realizat, asa cum este si normal, pentru ca succesele lor pe pamant sunt
atata de colosale, de necantarit, incat ei tac, tic, si tac, intr-una, timpul
curge, si , odata cu curgerea timpului, secretul descoperit de ei este tot mai
bine platit, odata cu scurgerea timpului, este tot mai pretuit, si ei sunt tot
mai pretuiti, onorandu-se chiar si singuri, prin tacerea lor, cu noi mariri de
recunostinte, care li (si) se (le) dau pentru activitatea lor laborioasa de
cercetare in slujba omului, vietii lui libere si autocontrolate, pe pamant,
pentru ameliorarea conditiei lui vitrege, de spirit viu, supus persecutiilor
naturii, mediului, si celorlalti oameni, care nu au beneficiat din cause
departe de spiritul si materia acestor cercetatori si cercetari, de rezultate
de care au ramas, prin formatia, educatia, si autocontrolul lor, atat de la
diferite distante, chiar galactice, chiar cosmice, in timp si spatiu, departe.
Fara jertfa si spiritul de sacrificiu al
acestor oameni care si-au pastrat inventiile si inovatioile inchise, cu pretul
tacerii lor absolute, cu pretul celor mai generoase autodafeuri si recompesnse
pe care si le-au obtinut singuri, prin activitatea si sclipirea si inteligenta lor de geniu,
Oare
cum am fi trait noi astazi?
MA
INTREB?!
Si
oare, s-ar fi putut mai rau?!
Sa
fim optimisti. Evident!
Motiv pentru care cercetarile lor
continua, cu si mai mare ravna, si mai mare secret si secret strict, si mai
mare marire si spor!
*
25
septembrie 2022
~*~
Cu
deosebit respect,
Jianu
Liviu-Florian
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu