Alesandru Duţu - Drama României! 10 iulie 1940 - Presiunile externe continuă

 

Drama României! 10 iulie 1940 - Presiunile externe continuă

Col. (r) Prof. univ. dr. Alesandru Duţu

13 Iulie 2025

 

La München, în timpul întâlnirii cu Adolf Hitler (în prezenţa lui Joachim von Ribbentrop, Galeazzo Ciano şi Csáky Istvan) Teleki Pál, prim-ministrul Ungariei, face - aşa cum rezultă din Memorandumul întocmit de un funcţionar superior din Secretariatul Ministerului de Externe german - „o lungă expunere politică, istorică şi geografică şi folosind vechile argumente ungare a justificat cererea revizionistă a Ungariei pentru Transilvania”. Apoi, motivează mobilizarea „câtorva divizii ungare” la frontiera cu România ca având „mai mult caracterul unei măsuri de precauţie pe care Ungaria a luat-o pentru a fi pregătită pentru orice eventualitate, ca, de exemplu, izbucnirea unei revoluţii în România, un pericol iminent ca minoritatea maghiară din Transilvania să fie masacrată de către români sau un act de disperare al lui Carol, sub forma unui atac al românilor împotriva Ungariei, cu scopul de a împinge frontiera României până la Tisa”.

La referirea premierului ungar la „sacrificiile” făcute pentru „a satisface dorinţa Puterilor Axei de a menţine pacea în bazinul dunărean şi în Balcani, Führer-ul a răspuns că „Puterile Axei nu cer niciun sacrificiu din partea Ungariei. Dacă Ungaria consideră că poate să acţioneze împotriva României prin propria ei putere şi este pregătită să-şi asume răspunderea consecinţelor care ar lua naştere dintr-o astfel de acţiune, atunci în calea intervenţiei militare împotriva Românei nu există niciciun obstacol”.

Ezitând să se angajeze în acest sens, Teleki Pál a declarat că Ungaria putea „lupta cu succes împotriva României, dacă acţiunea are loc într-un moment favorabil”, dar că acesta „trecuse deja”, armata română nemaifiind concentrată la graniţa cu Uniunea Sovietică. Cu toate acestea „spiritul care animă trupele ungare este excelent şi fără îndoială că va contribui în mare măsură la obţinerea victoriei”.

Dorind linişte în Balcani, în acel moment în care pregătea invadarea Marii Britanii, Hitler a atras atenţia că o acţiune împotriva României trebuia „cântărită cu foarte multă seriozitate. Ungaria nu are vreo superioritate asupra Românei, astfel încât să poată conta pe o victorie sigură”. S-a mai referit la interesele germane în România, în special la petrol, şi la situaţia etnicilor germani, care doreau „să rămână în afara complicaţiunilor politice”.

Pentru a-i linişti, Hitler a dat, în final, asigurări că „Germania manifestă simpatie faţă de revendicările lor şi cel mai bun lucru ar fi însă dacă ungurii ar încerca să-şi atingă scopul în etape separate şi prin negocieri”, făcând cunoscut că va comunica regelui Carol al II-lea că „o condiţie esenţială pentru stabilirea colaborării germano-române este rezolvarea revendicărilor revizioniste ale vecinilor”.

O sinteză a discuţiei cu oficialii maghiari a făcut şi Galeazzo Ciano în Jurnal: „Întâlnire la Hitler cu ungurii; el îşi expune cu claritate punctul de vedere cu privire la revendicările maghiare: dacă sunt siguri că vor reuşi singuri să atace, dar să nu conteze câtuşi de puţin pe ajutorul Italiei şi Germaniei, angajate în altă parte. Maghiarii au plecat nemulţumiţi”.

În acest timp, ziarul bulgar „Utro” consemnează astfel starea de spirit a vecinilor din sud: „Nicicând, nici pentru o clipă de la semnarea tratatului de la Neuilly, Bulgaria nu s-a împăcat, nici pe faţă, nici cu gândul, cu această opresiune. Nu numai Bulgaria, dar niciun bulgar nu s-a putut împăca cu dictatul de la Neuilly... Pământul se învârteşte şi împreună cu el se învârtesc toate. Vremurile se schimbă. Astăzi, Pactul Balcanic nu este nimic altceva decât o iluzie”.

La Bucureşti, Ernest Urdăreanu propune regelui Carol al II-lea să se întâlnească cu Hitler. Intuind „insuccesul” discuţiei cu Führer-ul, suveranul refuză.

„Evenimentele care au dus la pierderea Basarabiei şi a unei părţi din Bucovinaau născut în populaţia românească sentimente de profundă durere. Tot ce e românesc a devenit mai conştient de pericolul ce ne ameninţă şi că salvarea ţării nu poate veni decât de la fiii ei” (Biroul Statistic Militar Cluj).