Mircea Dorin Istrate - A Maicii Domnului Grădină

 

A Maicii Domnului Grădină

 

 

~*~

 

Cât încă mai fi-vor în sfântul Ardeal,

O Stână uitată în vârful de deal,

C-o Turmă-noită în cea primăvară,

Cu Holdele coapte în calda cea vară,

Cu dulcea Frăguță pe lunga cărare,

Cu Mura-negrită de-acuma la soare,

Cu Poame bogate în toamne lungite,

Cu Nunți așteptate în ierni troienite,

Cu sfânta Credință în inimă vie,

                                                            Să știți că pe-aicea,

mai este

 Vecie.

 

Cât încă mai fi-va în sfântul Ardeal,

În inimă Dorul cel fără de mal,

De Țară, de Limbă, de Neamul străbun,

De Mamă de Tată, de Buna, de Bun,

De Crângul cu păsări și albi ghiocei,

De încă cioporul acele de miei,

De cum îmi miroase o Brazdă arată,

O Pâine-aburindă în vatră de-i coaptă,

O Bundă, o Straiță, Căciula, o Ie,

Să știți că pe-aicea,

Mai este

Vecie.

 

Cât încă mai susur Izvore sub deal,

Cât Cucul mai cântă la mine-n Ardeal,

Melini cât încă-nfloresc Țintirime

Și vechiul Pomelnic mai știe de tine,

Cât încă un Popă, bătrân cum e veacul,

Îngână cea slujba cum poate săracul,

Cât limba străbună mai înc-o vorbesc,

Cât moși, îmbrumații, trecut și-amintesc,

Nu uite de vremuri în glorii trecute,

Copii ce astăzi îmi știu tot mai multe,

Aicea îmi fi-va a Maicii Grădină,

Vecie divină,

 scăldată-n

Lumină.

 

***

Mircea Dorin Istrate