Marian Ilie - Cine a citit poemul Luceafărul în întregime?

 

Cine a citit poemul Luceafărul în întregime?

 

Greu de raspuns la intrebarea-titlu. Eu stiu ca parintii mei, absolventi de 7 clase inainte de a doua conflagratie mondiala, il citisera pe Eminescu, stiau pe de rost poezii de-ale lui, iar in copilaria mea, cantau romante pe versurile lui Mihai Eminescu (Pe langa plopii fara sot, Mai am un singur dor, O mama, De ce nu-mi vii...). Si erau foarte putine radiouri sau patefoane in satul acela pierdut prin Baragan. Eminescu circula prin viu grai. Chiar si "Luceafarul" se recita, fragmentar, la serbarile scolare, taranii il receptau poate ca simpla poveste, dar ascultau cu smerenie. Dascalii de atunci il divinizau pe Eminescu si deschideau caile de acces catre el. Si erau si blibliotecile satesti de unde se putea imprumuta o carte. Treptat, o buna parte din taranii aceia au migrat la oras, luandu-l cu ei si pe Mihai Eminescu.

 

Da, si muzicalitatea versurilor sale i-a facilitat accesul spre inimile romanilor, care astfel si l-au asumat pe Emin ca emblema a spiritualitatii lor. Pana si muzica pop-rock, in anii postbelici, a confirmat acest adevar. Un astfel de exemplu e trupa Mondial, cu "Atat de frageda". Cat despre "Luceafarul", nu stiu alte incercari de a imbraca poemul in mantie muzicala, in afara de cea a confratelui corbean de Dobrogea Ion Scarlat, pe care eu o consider o reusita. Va propun sa deschideti mai intai linkul de mai jos si sa audiati fragmentul interpretat de Nelu Scarlat, intr-un aranjament care cred ca l-ar fi miscat si pe Mihai Eminescu, apoi, odata furisati in universul Luceafarului, sa recititi poemul, pe textul din atas primit de la Dl. Constantin Lupeanu - ca una din variantele sub care exceptionalul poem a fost publicat de-a lungul anilor, minutios analizate si explicate mai ales de Nicolae Georgescu , dintre confratii eminescologi. Il vom avea si astfel pe Unicul Eminescu alaturi de noi, la cea de-a 176-a lui aniversare... 

 

(fragment incepand cu versurile

"- De greul negrei vecinicii,

Părinte, mă dezleagă....")

in cantecul lui Ion Scarlat - Luceafarul fragment 2 (SIMPLE COINCIDENTE) https://www.youtube.com/watch?v=cSscqKZgOrU&t=196s

 

Despre poemul „Luceafărul”

 

Mihai Eminescu a scris:

 „Aceasta e povestea. Iar înțelesul alegoric ce i l-am dat este că, dacă geniul nu cunoaște nici moarte și numele lui scapă de simpla uitare, pe de altă parte însă, pe pământ, nu e capabil a ferici pe cineva, nici capabil de a fi fericit. El n-are moarte, dar n-are nici noroc”.

Considerat capodopera literaturii române, Luceafărul lui Mihai Eminescu este un poem filosofic ce explorează tema iubirii imposibile și a relației dintre om și divinitate.

Poemul nu doar că surprinde complexitatea sufletului uman, dar explorează, de asemenea, teme universale precum dragostea, condiția umană și aspirația către ideal.

Început în 1873, dar restructurat de-a lungul mai multor ani, poemul a fost publicat în aprilie 1883, în Almanahul societății studențești România Jună din Viena.

 

Stefan Dumitrescu

Autoportret

 

Trăind în cercul vostru strimt

Norocul vă conduce

Ci eu în lumea mea mă simt

Un Christ uitat pe cruce !

 

 

Marian Ilie

Rămâi acolo, spre pământ

Să-ți picure cuvinte

îți stau alături, conturând

Reversul crucii sfinte!

 

Va plânge lemul între noi

- Staturi crucificate

Vom fi mai de temut în doi

Cu-acoperire-n spate!