5 superstiții vechi

5 superstiții vechi de când lumea și

 originile lor surprinzătoare

O oglindă spartă sau o pisică neagră reprezintă, pentru unii, certitudinea faptului că li se va întâmpla ceva rău. Alții își montează potcoave de fier deasupra ușii pentru a atrage norocul. Iar alții n-ar trece pe sub o scară nici în ruptul capului. Aceste superstiții sunt atât de înrădăcinate în viața noastră, încât mulți credem în ele fără a ne mai întreba de ce.

Cum au ajuns aceste lucruri absolut banale să fie învestite cu semnificații atât de puternice și, mai ales, de ce ne lăsăm influențați de ele?

De ce batem în lemn?

Toată lumea știe: când spui ceva de rău și nu vrei să se adeverească, bați în lemn și pericolul e îndepărtat. Aproape toți am făcut asta măcar o dată în viață. Bătutul în lemn este una dintre acele superstiții bizare foart răspândite, practicate în țări de pe toate continentele.

Dar de unde vine oare acest obicei? Originile exacte acestei superstiții se pierd în negura timpului, însă există câteva teorii despre ele.

Unele popoare păgâne credeau că spiritele și zeii trăiesc în interiorul copacilor, iar atunci când doreau să obțină protecția lor, băteau în lemn. Se spune că prima bătaie era pentru a atrage atenția spiritului, iar a doua era pentru a mulțumi.

Mai târziu, creștinii au preluat această superstiție, însă au adaptat-o la religia lor. Pentru creștini, a atinge o suprafață de lemn însemna același lucru cu a atinge lemnul crucii pe care a fost răstignit Isus. Astfel, persoana care făcea acest gest primea protecția lui Dumnezeu, iar unii creștini chiar purtau cu ei mici bucăți de lemn, „în caz de nevoie”.

Bătutul în lemn a devenit una dintre cele mai importante superstiții ale evreilor în timpul Inchiziției spaniole. Mulți evrei se ascundeau de inchizitori în sinagogi de lemn, iar pentru a intra era nevoie să bați în lemn într-un anumit mod.

Așa a ajuns bătutul în lemn să fie asociat cu siguranța și supraviețuirea, iar practica a rămas chiar și după apusul Inchiziției.

De ce aduce o oglindă spartă 7 ani de ghinion?

La fel ca în cazul multor superstiții vechi de secole, nu se știe exact de ce cred oamenii că o oglindă spartă aduce ghinion. Totuși, putem intui ideea generală din spatele ei: credința că oglinda reflectă nu doar trupul, ci și sufletul.

Mai precis, în trecut oamenii credeau că imaginea din oglindă este o proiecție a sufletului, iar spargerea oglinzii a ajuns să fie asociată cu distrugerea sufletului. Potrivit acestei superstiții, odată distrus, sufletul nu-și mai poate apăra „proprietarul” de ghinion.

Romanii au fost cei care au introdus pentru prima dată ideea că o oglindă spartă aduce șapte ani de ghinion. De ce șapte? Deoarece, potrivit unei credințe romane, viața se reînnoiește o dată la șapte ani.

Astfel, odată pornit tăvălugul ghinionului, va fi nevoie de șapte ani pentru ca blestemul să înceteze.

De ce aduc potcoavele noroc?

Potcoava norocoasă este încă un lucru despre care oamenii cred că aduce noroc. Ca să ne dăm seama de ce, trebuie să ne întoarcem în timp, la civilizația celtică. Potrivit folclorului celt, în Epoca de Piatră, nordul Europei și insuelele Britanice erau populate de spiriduși.

Când triburile celte au început să invadeze teritoriile în jurul anului 400 e.n., spiridușii s-au ascuns în păduri și s-au camuflat purtând haine verzi. Printre celți au început să circule povești cu privire la acești „oameni mici, cu puteri magice”, pe care îi numeau elfi sau goblini.

Superstiții și legături cu lumea spiritelor

În aceste povești, goblinii sunt înfățișați drept niște ființe malefice, care aduc necazuri. Se spune că goblinii făceau vrăji pentru a împiedica vacile să producă lapte și găinile să facă ouă. Legendele mai spun că aceste mici craturi ajungeau chiar și să fure copii mici.

Dar, cum fiecare își are nașul, se pare că goblinii se temeau de fier. De aceea, pentru a alunga goblinii din case, celții agățau potcoave de fier deasupra ușilor de la intrare.

Ulterior, după ce regiunea a fost creștinată, simbolul potcoavei a fost adaptat la noua religie, sub forma legendei Sfântului Duncan. Sfântul patron al fierarilor, aurarilor, bijutierilor, Sfântul Duncan – care a trăit între anii 909-988 – a fost abate şi arhiepiscop, ulterior canonizat.

Există mai multe legende despre Sfântul Duncan, însă toate se referă sub o formă sau alta la confruntarea lui cu diavolul. Într-una dintre aceste povești se spune că sfântul era un fierar foarte priceput, aşa că diavolul i-a cerut odată să îi potcovească calul.

Duncan s-a prefăcut de acord și a purces la treabă cu diavolul, observându-l îndeaproape. Sfântul Duncan a profitat de ocazie, a înşfăcat un picior al diavolului şi l-a potcovit. Urlând de durere, diavolul l-a rugat pe sfânt să îi scoată potcoava.

Sfântul Duncan i-a promis că o va face, dar cu o condiţie: ca necuratul să jure că nu va mai intra niciodată în vreo casă care are o potcoavă atârnată deasupra uşii. Neavând de ales, diavolul a făcut această promisiune.

De ce nu trecem pe sub scări?

Am putea spune că nu e chiar o superstiție, ci mai degrabă o măsură de siguranță. Și totuși, chiar și atunci când nu există un pericol, evităm să trecem pe sub o scară rezemată de zid.

De ce avem această teamă? Unii susțin că superstiția își are originile în Egiptul antic, când oameni credeau că dacă treci pe sub o scară riști să vezi un zeu urcând sau coborând.

O credință mai recentă este cea creștină, conform căreia forma creată de o scară sprijinită de un zid reprezintă un triunghi care aduce aminte de Sfânta Treime. Desigur, orice persoană care trece pe sub scară s-ar face vinovată de ruperea Sfintei Treimi și ar fi cu siguranță pedepsită.

De ce aduce pisica neagră ghinion?

Chiar și acum, în secolul XXI, mulți oameni din culturile occidentale cred că pisicile negre sunt malefice și aduc ghinion. Cu toate acestea, pisicile negre n-au fost considerate întotdeauna aducătoare de ghinion și necazuri.

De fapt, civilizația egipteană privea pisicile (inclusiv pe cele negre) cu venerație. Aceste feline sunt considerate și în prezent aducătoare de noroc în anumite culturi.

În lumea occidentală, pisicile negre au început să fie văzute cu ochi răi abia în Evul Mediu. Atunci, sub influența propagandei Bisericii, oamenii au început să le asocieze cu vrăjitoarele și spiritele malefice.

S-a ajuns atât de departe încât, în 1232, Papa Grigore al IX-lea a declarat oficial pisicile negre drept încarnarea diavolului.

Așa au ajuns oamenii să persecute și chiar să ucidă mii astfel de animale. În timp, pisicile negre au fost asociate în mod nejustificat cu aproape orice lucru rău.

Așa stând lucrurile, data viitoare când o pisică neagră vă taie calea, gândiți-vă de două ori înainte să faceți semnul crucii sau trei pași înapoi. Probabil că bietul animal este doar în trecere și chiar n-are nici un gând să vă strice socotelile.

http://incredibilia.ro/5-superstitii-vechi/?utm_source=feedburner&utm_medium=email&utm_campaign=Feed%3A+IncredibiliaNewsletter+%28Incredibilia.ro+-+RSS+Newsletter%29

Sursa: Prof. Valentina Lupu