ÎNTRU RĂSĂRIT DE SOARE,DE
BINECUVÂNTARE 2
Motto:"Poeții
rămân vii".(Titos Patrichios).
Pe unii-i revolta ultimul
articol,capitol,
Că-i da pe nedrepți de gol,de
spectacol,
Pentru iubirea de adevăr,de Luceafăr,
Lui însuşi mai dându-i-se în
spectacolul vieții,în iubire un ultim rol,
În neisprava lor tembelă să fie
batjocorit, răstignit cu cărămidă,
Deşi sub soare era mai aparte,mai
presus de moarte,cel mai iubit
Şi chiar în curat şi luminat pentru
aurul cenuşiu strecurat invidiat
Pentru'că era veşnicia care l-a
născut spiritual-național,la sat,
Ca şi-n Academia Română să fie lăudat
pace şi pâine,
"Cristosul Limbii Române"-
corolă supremă minune,înțelepciune şi
rugăciune
Trebuind canonizat,santificat,să i se
dea mărire şi slavă,
Deşi cei care,ghici cine vine la
cină,vine la cină de taină,n-au nici o grabă
Să-L scoată degrabă,să scoată această
lumină ascunsă sub obroc,
În iubire şi slavă s-o scoată,
Că-n lumină de grădină cu roadă şi de
holdă EMINESCU ne-mbracă
Întru răsărit de soare,de
binecuvântare.
Poem din volumul
Nădejdea PHENIXULUI
de
PAVEL RĂTUNDEANU-FRGHETE
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu