ROMÂNUL NICICÂND LACRĂMÂND

CA SĂ NU SE MAI PLÂNGĂ ROMÂNUL NICICÂND LACRĂMÂND SÂNGE

(POEM)

"Eu scriu despre Eminescu în sfințenia bucuriei, scriu cu lumină, cu pome de grădină"-

Nu mă ruşinez, în dreptul de a fi poet, nu mă ruşinez dacă mi se întâmplă să mă repet

ŞTIIND SCURT PE DOI, că am dreptul la fericire să candidez şi: "Repetitio est mater studiorum":

"Despre Eminescu eu scriu din drag, pe cont propiu,

Scriu cu aură şi lumină din lumină, cu holdă de grâu scriu, cu grâu până-n brâu şi secară până subsuoară, harnicie de neam: de țăran, de țarancuță cu secera-n  brâu şi de dimineață cu rochie creață la seceră-n grâu şi țară, comoră rară şi odinioară şi pe vremea lui Herodot , când holda de grâu creştea pe altarul soarelui peste coama calului bunăoară;

scriu despre Eminescu cu holdă de grâu măşcat, luminat şi curat-aur cenuşiu strecurat, fără neghină, cum românului Dumnezeu pentru hărnicie l-a dat;

scriu în sfințenia bucuriei înmulțite cu har bob cu bob umplând dintr-un snop de belşug car cu car;

scriu cu poame de grădină să dănțuiască albină cu albina

Mesie a iubirii, ca fițingaii la joc sub grumazul ceterii, să dănțuiască pentru miere şi polenizare din floare-n floare inimă română întru răsărit de soare, de binecuvântare:-

România profundă şi Mare-

Românie Eminescu întregită între  fireşti şi dumnezăieşti hotare,

în iubire de pace şi pâine, doină dulce minune NATO-întru răsărit de soare,

de binecuvântare, cu fanic, viitor în floare,

aşa cum de când lumea omenesc neamul românesc în habitatul firesc,natural

şi monumental, Istoric, pomenesc,

ca să nu mai plângă neamul românesc nicicând: lăcramând sânge pentru'că răii se lafaiesc în far'de"lege, dar eu scriu, că m-am săturat de la  Nistru, la Prut şi la Tisa să mai văd românul trist şi cumromânul plânsu-mi-sa, de jale după țarisoara lui prăpădisu-mi-sa.

PAVEL RĂTUNDEANU-FERGHETE